„Halucinațiile” AI la ANAF. Fiscul motivează respingerea contestațiilor cu articole de lege inexistente, generate de Inteligența Artificială

ANAF folosește tot mai des inteligența artificială în soluționarea disputelor fiscale, însă unele decizii motivate cu ajutorul AI ajung să includă trimiteri la articole de lege inexistente, hotărâri judecătorești care nu există sau practici juridice inventate. Avocații avertizează că astfel de erori pot afecta grav dreptul contribuabililor la o apărare corectă și pot complica inutil procesele fiscale, mai ales atunci când argumentele generate automat sunt folosite pentru respingerea contestațiilor depuse de contribuabili.

ANAF folosește AI „pentru combaterea argumentelor contribuabilului”. Foto arhivă

„Utilizarea de către ANAF a unor sisteme de inteligență artificială care generează „argumente" juridice nereale - fenomen tehnic cunoscut drept AI hallucination - nu este o simplă imperfecțiune tehnologică. Este o vulnerabilitate sistemică, aptă să vicieze până la nulitate deciziile administrativ-fiscale, cu consecințe directe asupra contribuabililor și asupra credibilității statului ca administrator al impozitelor”, a declarat pentru „Adevărul” avocata Elena Grecu.

Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială (AI Act) clasifică sistemele utilizate de autoritățile publice cu impact semnificativ asupra drepturilor fundamentale ca având un risc ridicat. Deși ANAF nu este o autoritate de aplicare a legii penale, utilizarea AI pentru analiza situațiilor fiscale individuale în special pentru evaluarea riscului, întocmirea actelor de control sau motivarea deciziilor de impunere se înscrie, prin natura efectelor asupra patrimoniului și asupra drepturilor procedurale ale contribuabilului, în logica sistemelor cu risc ridicat, punctează avocata.

Potrivit acesteia, această încadrare antrenează obligații precise pentru deployer (persoana fizică sau juridică care utilizează un sistem AI sub propria autoritate, în cadrul unei activități profesionale), cum ar fi acuratețea și robustețea (art. 15 AI Act: sistemul trebuie să producă rezultate verificabile, nu fabulații), supraveghere umană efectivă (art. 14 AI Act: operatorul uman trebuie să poată înțelege, evalua și, după caz, infirma rezultatul algoritmic) și transparență și informare a utilizatorului instituțional (art. 13 AI Act: limitele sistemului trebuie cunoscute).

„Atunci când AI-ul „inventează" texte legale sau invocă jurisprudență inexistentă, obligația de acuratețe este încălcată direct, iar supravegherea umană, în lipsa unei verificări reale, devine o ficțiune procedurală”, a precizat specialista pentru „Adevărul”.

Potrivit acesteia, articolul 22 din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) interzice, ca regulă, deciziile bazate exclusiv pe prelucrare automată care produc efecte juridice semnificative asupra persoanei vizate. Acesteia îi sunt garantate dreptul la intervenție umană, la exprimarea punctului de vedere și la contestarea deciziei. Garanția devine iluzorie atunci când „intervenția umană" se reduce la semnarea formală a unui document generat algoritmic și niciodată verificat critic.

Pe de altă parte, în dreptul român, art. 46 alin. (2) din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) impune ca actul administrativ-fiscal să cuprindă motivele de fapt și temeiul de drept. Obligația nu este una pur formală: jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a instanțelor de contencios administrativ a stabilit constant că lipsa unei motivări reale și verificabile constituie viciu de fond, sancționat cu anularea actului în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

„Un act fiscal motivat pe argumente fabricate de un algoritm pe care funcționarul nu le poate explica, nu și le poate asuma și care nu corespund realității juridice, nu îndeplinește exigența motivării. Dincolo de planul legal, este în joc și o exigență constituțională: art. 31 din Constituție garantează dreptul la informare, iar art. 21 garantează accesul efectiv la justiție, ceea ce presupune cunoașterea motivelor reale ale actului contestat.

Digitalizarea ANAF este, în principiu, dezirabilă și inevitabilă. Devine însă o sursă majoră de risc juridic atunci când AI-ul este lăsat să producă „argumente" pe care niciun inspector în carne și oase nu le verifică. Tehnologia trebuie să servească dreptatea, nu să o simuleze. Cât timp filtrul critic al unui inspector real lipsește, orice decizie sprijinită pe halucinații algoritmice rămâne o decizie fragilă — atât în drept, cât și în fața instanței. Statul are obligația să garanteze că AI-ul este un instrument de aplicare a legii, nu un mecanism prin care legea este, de facto, inventată”, a explicat pentru „Adevărul” Elena Grecu.

Deloitte: Unele argunente generate de AI par reale, dar nu există

Avocatul Bogdan Mărculeț, Counsel în cadrul Deloitte Legal România, atrage atenția că utilizarea inteligenței artificiale de către ANAF poate deveni problematică atunci când tehnologia este folosită aproape exclusiv pentru a combate argumentele contribuabilului, fără o verificare riguroasă a informațiilor generate.

„Sunt situații în care autoritatea fiscală motivează deciziile de soluționare a contestațiilor fiscale, prin care respinge obiecțiile contribuabililor, cu ajutorul inteligenței artificiale, însă soluțiile de acest tip sunt folosite exclusiv pentru identificarea argumentației necesare combaterii argumentelor contribuabilului”, spune Bogdan Mărculeț.

Potrivit acestuia, folosirea AI în domeniul juridic și fiscal poate aduce beneficii reale, mai ales în contextul digitalizării accelerate a administrației fiscale. Automatizarea poate ajuta la analizarea mai rapidă a documentelor, la identificarea unor practici fiscale sau la eficientizarea procedurilor administrative. În același timp însă, există riscul ca inteligența artificială să fie utilizată într-un mod dezechilibrat, în special în disputele dintre contribuabili și autorități.

„Pe de altă parte, însă, din practică reiese că inteligența artificială este utilizată în multe cazuri exclusiv pentru combaterea argumentelor contribuabilului, ceea ce generează o serie de inexactități care deviază de la scopul soluționării corecte a disputelor fiscale”, explică avocatul.

Una dintre cele mai mari probleme semnalate este apariția unor argumente juridice generate de AI care par reale, dar care, în realitate, nu există. Mai exact, în unele decizii fiscale ar fi fost invocate articole de lege inexistente, hotărâri judecătorești care nu au fost pronunțate niciodată sau practici atribuite unor organisme internaționale fără bază reală.

„Provocări și mai mari apar atunci când motivarea în cauză conține trimiteri la prevederi legale inexistente, la hotărâri judecătorești sau practici ale unor organisme internaționale care nu există în realitate, însă sunt invocate în sprijinul poziției autorității fiscale”, avertizează Bogdan Mărculeț.

Problema devine și mai complicată pentru contribuabilii fără pregătire juridică. În fața unei decizii ANAF care conține numeroase trimiteri legislative și argumente aparent sofisticate, o persoană obișnuită poate avea dificultăți reale în a verifica dacă informațiile sunt autentice sau nu.

„Un contribuabil care nu are pregătire juridică sau nu beneficiază de asistență de specialitate are șanse minime să se apere în fața unei multitudini de argumente susținute prin prevederi legale și hotărâri judecătorești invocate de autoritatea fiscală care par adevărate, dar care în realitate sunt plăsmuiri ale inteligenței artificiale”, subliniază avocatul.

Chiar și pentru avocați sau consultanți fiscali, astfel de situații pot complica inutil litigiile. În loc ca procesele să se concentreze pe problema fiscală reală, o parte din timp ajunge să fie consumată pentru verificarea unor surse juridice inexistente sau a unor argumente generate automat.

Bogdan Mărculeț spune că rolul ANAF ar trebui să rămână acela de a stabili corect situația fiscală și de a fundamenta deciziile exclusiv pe prevederi legale reale și verificabile.

„Misiunea autorității fiscale trebuie să rămână aceea de a stabili în mod corect situația fiscală de fapt și de a adopta soluții întemeiate pe prevederile legale în vigoare”, afirmă acesta.

În concluzie, specialistul consideră că inteligența artificială poate deveni un instrument util pentru administrația fiscală, însă doar dacă este utilizată responsabil și echilibrat, fără a afecta dreptul contribuabililor la o analiză corectă și transparentă a disputelor fiscale.

„Utilizarea inteligenței artificiale ar trebui să fie realizată în mod echilibrat, cu scopul dezvoltării unui mecanism eficient și echidistant de soluționare a disputelor de către autoritatea fiscală”, conchide avocatul.