Dobânzile, stabilite în funcţie de notorietatea şi puterea financiară a emitentului

Obligaţiunile municipale sunt aşteptate de marii investitori, în primul rând fondurile de pensii. Aceasta nu înseamnă că piaţa acestor titluri nu are inamici - în primul rând, creşterea

Obligaţiunile municipale sunt aşteptate de marii investitori, în primul rând fondurile de pensii. Aceasta nu înseamnă că piaţa acestor titluri nu are inamici - în primul rând, creşterea inflaţiei, care va duce, în ultimă instanţă, la scumpirea creditului.

Până în acest moment, piaţa a dovedit un apetit "sănătos" pentru titlurile de credit: practic nu a existat emisiune care să nu fie subscrisă în totalitate (teoretic, situaţia nu putea avea loc, întrucât, prin contract, intermediarul se obligă să cumpere obligaţiunile rămase nesubscrise).

Aşa s-a ajuns ca acum majoritatea emisiunilor de obligaţiuni să fie alocate după sistemul pro-rata (în funcţie de solicitările de cumpărare exprimate).

Principalii cumpărători s-au dovedit a fi cei instituţionali (bănci, fonduri de investiţii). Aceştia păstrează titlurile cel puţin pe termen mediu, după cum se vede şi din istoricul anemicelor tranzacţii de la BVB (de doar câteva pe an). De multe ori, cei mai mari cumpărători au fost chiar grupurile care au asigurat distribuţia obligaţiunilor.
Acum se aşteaptă să intre în joc şi cumpărătorii tradiţionali (pe pieţele mature) de astfel de titluri - fondurile de pensii. Aceasta pentru că obligaţiunile sunt instrumente potrivite pentru cei care au nevoie de plasamente pe termen lung, cu randamente onorabile şi riscuri mici.

Chiar dacă dobânzile au scăzut în timp, pentru a asigura atactivitatea obligaţiunilor, trebuie să se menţină peste nivelul din piaţa bancară. Tendinţa este de trecere la o dobândă legată de Robor (fosta denumire "Bubor" - dobânda medie pe piaţa bancară, pentru împrumuturi 3-12 luni) plus o marjă.

Acesta variază invers proporţional cu "puterea financiară" şi "bonitatea" autorităţii locale emitente. Cu alte cuvinte, un oraş de dimensiunea Timişoarei va obţine condiţii de finanţare mult mai bune decât, spre exemplu, un orăşel cu un buget de 10 ori mai mic.

Evident, dobânzile ţin şi de conjunctura macroeconomică. Spre exemplu, pe fondul creşterii actuale a inflaţiei, negocierile pentru noi emisiuni de obligaţiuni se poartă acum de la o marjă de 1% în sus, spun consultanţii.

De notat că majoritatea emisiunilor actuale prevăd şi modificările care vor apărea după trecerea la euro (şi, implict, Euribor). Spre exemplu, în cazul Timişoara III, după 2014 (momentul prognozat pentru trecerea la euro), dobânda actuală (Robid 3M+ Robor 3M)/2 +0,1% (7,83% pentru 2007) va deveni (Euribor3M +0,15% (echivalentul astăzi a 4,7%/an).

În ceea ce priveşte riscurile, în cazul unei primării nu există noţiunea de faliment, incapacitatea de plată fiind doar rezultatul unei proaste gestionări. Primăriile garantează cu bugetul, iar în cazuri extreme, legea prevede că obligaţiunile au prioritate în faţa altor obligaţii faţă de terţi.