De ce încep românii să lucreze pe cont propriu şi ce dificultăţi întâmpină

Există 1,743 milioane de persoane în România care nu sunt salariaţi, ci desfăşoară o activitate independentǎ, fie în calitate de lucrǎtor pe cont propriu (1,651 milioane persoane), fie de patron (92 mii persoane). Cei mai mulţi spun că au ajuns în această situaţie din cauză că nu au găsit unde să se angajeze, arată un studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică (INS).

INS a analizat motivele care au stat la baza ȋnceperii activitǎţii independente. Pe baza rezultatelor anchetei se poate afirma, pe scurt, că:

- 48,8% dintre lucrătorii independenţi au fost nevoiţi să înceapă o afacere/activitate pe cont propriu (deoarece „nu au găsit unde sa se angajeze”, „fostul angajator le-a cerut să ȋşi desfăşoare activitatea ȋn acest mod” sau „au fost nevoiţi să desfăşoare o activitate independentă din alte motive”)

- 32,7% au dorit să înceapă o afacere/activitate pe cont propriu (motivele invocate fiind „este o practică obişnuită în domeniul de activitate”, „au dorit să desfăşoare o activitate independentă datorită programului de lucru flexibil” şi „au dorit să desfăşoare o activitate independentă din alte motive”)

- pentru 18,5% dintre lucrătorii independenţi, decizia de a lucra pe cont propriu a fost una conjuncturală (aceştia declarând că „s-a ivit ocazia potrivită” sau „au continuat o afacere a familiei”)

Cine nu a găsit unde să se angajeze

Din cei 1,743 milioane de lucrǎtori independenţi, cei mai mulţi, 668 mii, reprezentând 38,3% din total, au declarat că au fost nevoiţi să ȋnceapă o afacere/activitate pe cont propriu deoarece nu au gǎsit unde sǎ se angajeze. Acest motiv a fost indicat de 40,7% dintre bǎrbaţi şi 32,6% dintre femeile care au decis sǎ fie lucrǎtori independenţi. Pe medii de rezidenţǎ, ponderile au fost apropiate (37,0% în mediul urban şi 38,7% în cel rural).

Faptul cǎ nu au gǎsit unde sǎ se angajeze a fost principalul motiv în luarea deciziei privind începerea unei activitǎţi independente pentru persoanele din toate grupele de vârstǎ. Peste jumǎtate din tinerii sub 25 de ani au invocat acest motiv, faţǎ de doar un sfert din cei de peste 55 de ani.

Dupǎ nivelul de instruire, existǎ anumite diferenţieri în ceea ce priveşte motivul principal. Cei cu nivel de educaţie mediu şi scǎzut au afirmat cǎ au ales sǎ devinǎ lucrǎtori independenţi pentru cǎ nu au gǎsit unde sǎ se angajeze, în timp ce persoanele cu nivel de instruire superior au specificat ca principal motiv faptul cǎ este o practicǎ obişnuitǎ în domeniul de activitate pe care o desfǎşoarǎ.

Pe grupe de ocupaţii, cei mai mulţi tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic (27,6%), lucrǎtori din domeniul seviciilor (35,9%), lucrǎtori calificaţi în agriculturǎ (35,7%), muncitori calificaţi şi asimilaţi (39,1%) şi muncitori necalificaţi (60,2%) care desfǎşoarǎ activitǎţi independente au menţionat cǎ la baza deciziei de a fi lucrǎtori independenţi a stat în principal faptul cǎ nu au gǎsit unde sǎ se angajeze. Aproape jumǎtate dintre funcţionarii administrativi (49,2%) care desfǎşoarǎ activitǎţi independente au specificat ca principal motiv faptul cǎ s-a ivit ocazia potrivitǎ, iar 39,2% dintre specialiştii în diverse domenii de activitate faptul cǎ este o practicǎ obişnuitǎ în domeniul de activitate pe care o desfǎşoarǎ.

Indiferent de sectorul de activitate al respondenţilor, pe primul loc ca importanţă în hotărârea de începere a unei activităţi independente a fost faptul că nu au găsit unde să se angajeze. 43,1% dintre lucrătorii independenţi din industrie şi construcţii, 38,7% din cei din agricultură şi 32,7% dintre cei din servicii au menţionat acest motiv.

Ce dificultăţi întâmpină lucrătorii independenţi

Ȋntrebaţi în legătură cu principala dificultate cu care s-au confruntat în ultimele 12 luni anterioare anchetei în activitatea pe care o desfăşoară, cei mai mulţi lucrători independenţi (28,4%) au afirmat că nu au întâmpinat dificultăţi.

Au declarat cǎ în ultimele 12 luni anterioare anchetei au avut perioade de timp cu dificultăţi financiare în activitatea desfăşurată 17,2% dintre bărbaţi şi 14,9% dintre femei. Ȋn mediul urban, proporţia a fost de 12,7%, faţă de 17,6% în rural.

O altă dificultate menţionată de 15,5% dintre bărbaţii şi 10,9% dintre femeile care lucrează ca lucrători independenţi a fost existenƫa perioadelor de timp fără activitate. Au menţionat acest motiv 13,4% dintre cei din mediul urban şi 14,4% dintre cei din rural.

Lipsa influenţei în ceea ce priveşte stabilirea preţului muncii proprii a fost principala problemă pentru 9,2% dintre bărbaţii şi 10,8% dintre femeile care desfăloară activităţi independente. Pe medii de rezidenţă, proporţiile au fost de 11,0% în urban şi de 9,3% în rural.

Lipsa veniturilor în caz de boală a fost indicată ca principală dificultate mai mult de femei (11,9% faţă de 8,9% dintre bărbaţi) şi de cei din rural (10,2% faţă de 8,1% în urban).

Lipsa accesului la finanţare a fost indicată ca principală dificultate de 6,1% dintre bărbaţi şi de 4,4% dintre femei. În mediul urban, proporţia a fost de 4,2%, iar în rural de 6,0%.

Ponderea celor care au considerat în ultimele 12 luni ca principală dificultate în activitatea independentă pe care o desfăşoară nivelul prea ridicat al birocraţiei a avut valori foarte apropiate pe sexe (5,5% la bărbaţi şi 5,4% la femei), dar destul de diferenţiate pe medii de rezidenţă (8,8% în mediul urban faţă de 4,5% în rural).

Plǎţi întârziate sau neplata din partea beneficiarilor/clienţilor a fost principala dificultate cu care s-au confruntat 4,9% dintre bărbaţii şi 3,0% dintre femeile care desfăşoară activităţi independente. În mediul urban proporţia celor care au menţionat această dificultate a fost de aproape 3 ori mai mare decât în rural (9,0% faţă de 3,1%).