Cum arată Fabrica de Combustibil Nuclear văzută din interior. Robotul Fănuc sudează aliaje din metale rare ca pe linia de producţie de la Toyota
0
Ascuns pe un deal împădurit, dincolo de Uzinele Dacia, Obiectivul Nuclear Piteşti se află doar cu numele în acest oraş. În fapt, acesta se găseşte în cartierul Racoviţa al oraşului Mioveni şi, pe lângă Fabrica de Combustibil Nuclear, tot aici se mai găsesc şi Agenţia Naţională pentru Deşeuri Radioactive (ANDR) şi Institutul de Cercetări Nucleare (ICN), unde există un mic reactor experimental.
FCN Piteşti produce combustibilul necesar centralei de la Cernavodă. În „amontele“ lanţului de producţie, uraniul se extrage de la Crucea, din judeţul Suceava, se prelucrează la Feldioara, judeţul Braşov, de către Compania Naţională a Uraniului, apoi pulberea de dioxid de uraniu (UO2) este transformată în combustibil nuclear la FCN. Mai exact, aici, la Mioveni, se produc fasciculele nucleare care sunt utilizate, în final, la Cernavodă.
Sârmă ghimpată şi jandarmi
După ce ne-am lăsat la intrarea pe platformă absolut orice telefon cu cameră, stick de memorie sau laptop, până la poarta clădirii mai trebuie să facem câteva sute de metri. Ai putea spune că este locul perfect pentru un grătar dacă n-ai vedea jandarmi înarmaţi şi garduri cu sârmă ghimpată.
Din exterior, clădirea cenuşie nu iese cu nimic în evidenţă, nici nu zici că ascunde unele dintre cele mai avansate tehnologii din România.
După un mic instructaj, în care ni se spune că n-avem voie să atingem absolut nimic, suntem „ecluzaţi“. Acesta este termenul folosit pentru intrarea în secţia de presare. Bineinţeles, nu înainte de a ni se da halate, ochelari de protecţie, o serie de cipici care se încalţă peste pantofi şi câte un contor portabil care să detecteze radiaţiile în timp real. Staţi liniştiţi, nu este nicio problemă, aşa e procedura standard.
„Pastilele“ de uraniu, rezultatul sinterizării
Primul lucru care te frapează încă de la intrare este curăţenia exemplară. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Mai întâi vedem cum, din nişte butoaie de oţel inoxidabil, cu ajutorul unui furtun se aspiră pulberea de uraniu. Fiecare butoi are 5-600 de kilograme, din care recipientul în sine cântăreşte 100 de kilograme, restul fiind „Măria Sa Uraniul“. O mie de kilograme se procesează zilnic.
Pentru că particulele sunt foarte mici, între 1 şi 8 microni, acestea plutesc singure în aer şi pot fi înghiţite prin inhalare. Din acest motiv, fiecare lucrător de aici poartă măşti pe faţă, iar în hală există două tipuri de ventilaţie: una generală şi alta specială, deasupra butoiului.
Mai departe, pe circuitul tehnologic, asistăm la presarea pulberii. Presele care fac acest lucru sunt realizate din carbură de wolfram, un material special, căci, dacă ar fi realizate din cel mai bun oţel din lume, atunci durata lor de viaţă ar fi de zece ori mai mică. Pastilele „crude“ arată ca nişte mine de creion, doar că mai groase. Acestea se introduc în cuptoare speciale, care le ard la temperatura de 1.600 de grade Celsius, de unde ies după 36 de ore. Acest proces se numeşte sinterizare, iar la final o astfel de pastilă va avea 20 de grame.
Prin instalaţie circulă hidrogen, gaz care are rolul ca, atunci când maşinăria scoate pastilele pe tăvile de molibden, să împiedice intrarea aerului. Căci dacă acest lucru s-ar întâmpla, la concentraţii între 5% şi 75% oxigen, toată instalaţia ar exploda când cele două gaze s-ar combina.
Mai departe, pastilele se spală, se usucă şi se pun pe o serie de grătare – totul, automatizat. Angajaţii fabricii au inventat chiar un sistem care asigură spălarea şi pe capete, lucru care i-a surprins atât de tare pe canadieni, încât îl doresc şi ei. Pastilele stau apoi în cutii de metal, cu geam de sticlă. Nu vor intra în tuburile care ajung în centrala de la Cernavodă până când nu primesc eticheta verde. Dar pentru asta trebuie să fie verificate de defecte şi fisuri. Randamentul este de 93% la FCN, în condiţiile în care 2-3% din uraniu se pierde oricum în procesul tehnologic.
Robotul Fănuc, vedeta fabricii
Mai departe urmează sectia Asamblare. Aici, o maşină sudează tecile în cinci configuraţii diferite. În alte tuburi vidate, acestea se încălzesc până la 1.000 de grade Celsius. Un robot ia apoi fiecare tub de aliaj şi le trece printr-un aparat circular, care le pune grafit pe interior. Apoi se încarcă cele 30 de pastile în fiecare tub. Un alt robot sudează capetele. Angajaţii l-au botezat „Fănuc“, dar de fapt îl cheamă Fanuc şi este produs de compania japoneză Furukawa, unul dintre cei mai mari producători de roboţi industriali din lume. În final, o altă maşinărie, de montaj, realizează fasciculul, fiecare tub neputând intra decât într-o singură poziţie.
Fasciculele sunt apoi ridicate de un aparat şi sunt duse pe o bandă, la control, unde se verifică distanţele sau dacă există scurgeri de heliu. Şi asta pentru că fiecare tub cu pastile trebuie să fie perfect etanş, iar înăuntru conţine heliu. Tecile de zircaloy trebuie să reţină gazele de fisiune de la pastile, pentru a nu face radiactivă apa grea.
Un fascicul cât 1.100 de tone de cărbune
Urmează ambalarea lor în lăzi şi transportul la Cernavodă. O ladă de fascicule are o tonă greutate, din care uraniul înseamnă 700 de kilograme. Un transport are 14 tone. Capacitatea anuală de producţie este de 12.000 de fascicule pe an, dar acum se fac vreo 10.800. Până acum s-au făcut 189 de transporturi către Cernavodă, ceea ce înseamnă 2.560 de tone de uraniu natural şi sărăcit, adică peste 133.000 de fascicule de combustibil.
Un astfel de fascicul produce energia a 1.100 de tone de cărbune. De la Feldioara s-au adus până acum 140 de transporturi de pulbere de dioxid de uraniu.
Tot la FCN Piteşti se produc şi propriile utilităţi, respectiv azot, hidrogen, apă demineralizată etc. necesare în procesul tehnologic.
Lucrări pentru reactorul pe fuziune din Franţa
La FCN Piteşti au fost realizate o serie de componente pentru reactorul ITER, pe fuziune nucleară, realizat în Franţa. Mai exact, s-au vopsit cu beriliu o serie de „cărămizi“ dintr-un aliaj special, cu care se căptuşeau pereţii interiori ai reactorului francez.
În interiorul lui se produce plasma unde are loc fuziunea, la milioane de grade – mult mai mult decât pe suprafaţa Soarelui. Aceasta, la rândul său, este ţinută în frâu de un câmp electromagnetic. Principalul obstacol pentru realizarea procesului este crearea unui câmp electromagnetic stabil, astfel încât fuziunea nucleară să aibă loc într-un mod continuu. Dincolo de acest câmp se regăsesc mai multe straturi de protecţie, primul fiind aliajul vopsit cu beriliu de inginerii români.
Reactorul de la Cadarache este un proiect comun între Uniunea Europeană, SUA, India, Rusia, China, Japonia şi Coreea de Sud. Reactorul pe fuziune este programat să producă 500 MW de energie.
Radiaţii mai slabe decât la radiografii
La Fabrica de Combustibil Nuclear de la Piteşti lucrează în acest moment 401 oameni, iar activitatea acestora nu este pusă în pericol de radiaţii, deoarece tehnologia CANDU, folosită în România, utilizează uraniu natural în locul celui îmbogăţit, astfel că manevrarea sa se realizează cu foarte puţine bătăi de cap.
Într-o zi normală de lucru, de 8 ore, fiecare angajat „încasează“ radiaţii contorizând 5-8-10 microsievert. Spre comparaţie, la o radiografie dentară fiecare om este expus unei radiaţii de 200 microsievert. Iar tomografiile sau radiografiile pulmonare dau doze şi mai mari. Dar nu numai acestea contează. De exemplu, există şi o radiaţie naturală, din Cosmos sau din scoarţa terestră. În Brazilia şi Argentina există o serie de zone unde radiaţia naturală este de zece ori mai mare decât în România, ne asigură reprezentanţii FCN.
Din anul 2010 până acum au fost realizate investiţii în echipamente, reabilitări de clădiri şi instalaţii totalizând 60 de milioane de lei. Bugetul total de investiţii pe anul acesta totalizează 16,4 milioane de lei. Dacă se vor realiza reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, dublarea capacităţii de producţie a combustibilului nuclear s-ar face cu foarte puţine investiţii, de doar 10 milioane de lei. Nuclearelectrica produce 20% din consumul naţional, respectiv în jur de 10,5 TWh.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
