Ca la fiecare început de an nou, ghişeele de la taxe şi impozite au fost luate cu asalt de plătitori, doritori să scape de bani şi de griji tot anul. Evident că nu vor scăpa de griji, dar dorul banilor şi mai ales lipsa lor o vor resimţi mai ales atunci când vor avea mare nevoie de ei. În special, în cazuri de Doamne fereşte, îmbolnăviri, decese, nevoi acute şi neprevăzute. Şi cum în ultimii ani, s-a împământenit aşa, o nouă tradiţie, primi contribuitori la bugetul statului sunt pensionarii.

Cei mai conştiincioşi plătitori de taxe şi impozite la început de an sunt pensionarii cu cele mai mici venituri! Paradoxal, chiar dacă în cursul întregului an vor suferi, unii chiar vor deceda, pentru ei plătitul birurilor este o prioritate absolută. Unii dintre ei se duc să plătească fiind ferm convinşi că vor beneficia de reducerea mult promisă, dacă dau banii în primele trei luni ale anului. La polul opus, cetăţenii care nu se înghesuie să umple puşculiţa bugetară, considerând că se fură la greu din aceasta, sunt uimiţi şi comentează negativ graba pensionarilor în cauză.

 Tot la acest capitol, mai vedem şi faptul că pensionarii cu pensii peste medie nu se prea înghesuie la ghişeele de taxe şi impozite. Aceştia, probabil, nu-şi fac probleme privind veniturile proprii, pentru că au bani. Baştanii nu-şi fac griji pentru ziua de mâine, că nu au medicamente sau bani să aibă ce mânca.

Un alt aspect important este şi faptul că la începutul acestui an, pensionarii săraci cărora nu li s-au mărit pensiile, sunt primii contributori ai ţării în timp ce primii aleşi ai ţării, demnitarii care au pâinea şi cuţitul, şi-au mărit semnificativ pensiile! Aceştia au avut grijă încă de anul trecut, să-şi mărească indemnizaţiile anul acesta, chiar dacă nu mureau de foame! Că aşa este în democraţie! Şi-au mărit şi veniturile şi nici nu s-au înghesuit ca primii, să dea banul la punguţa goală a statului.

Tot un fel de paradox devenit un fel de normalitate/tradiţie la noi în România este şi faptul că săracii, contribuitorii conştiincioşi care nu ştiu câte zile mai prind, sunt şi cei mai fideli şi credincioşi votanţi ai puterii roşii, de-a lungul anilor de democraţie originală! Iar acest lucru se întâmplă la fiecare rundă de alegeri, când, îmbătaţi de avalanşele de promisiuni cu lapte şi miere, săracii/conştiincioşii uită de umilinţele suportate, de lipsuri, de probleme şi pun ştampila tot unde li se spune!

Partidele la putere, părerea mea, se pot baza fără probleme pe voturile acestor pensionari săraci/conştiincioşi la viitoarele alegeri, chiar dacă numărul acestora se va diminua din cauza deceselor ce vor surveni între timp. Dar aceasta nu-i nici o problemă pentru aspiratoarele de voturi, deoarece numărul decedaţilor va fi înlocuit şi înmiit cu alţi doritori să pună ştampila pe roşu. Aceştia vor proveni mai mult ca sigur dintre  foştii puşcăriaşi eliberaţi de ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, cetăţeni/probleme care vor fi doritori să-şi arate recunoştinţa faţă de marele partid, ce i-a scăpat de pârnaie. La fel şi familiile lor, neamurile lor, găştile lor, fiecare începând numărătoarea de la cel puţin/doi trei membrii cu drept de vot. Păi pe cine să voteze penalii decât tot penalii care i-au pus în libertate, le-au facilitat astfel posibilităţile să comită alte infracţiuni şi să scape din nou.

Ca o paranteză, îi invit pe aşa zişii analişti, politicieni, strategi de opoziţie naivă, care au început cu sondajele păguboase pentru partidele lor (sondaje nerealiste, manipulatoare), unii chiar dau lecţii pe reţelele de socializare, cu exemple din SUA, cum se câştigă alegerile (că parcă România ar fi SUA la capitolul democraţie), să ia în considerare aceste segmente de cetăţeni. Să facă sondaje printre pensionarii săraci care se înghesuie, la început de an, să-şi plătească taxele, să-i chestioneze şi pe cei scăpaţi din puşcării şi familiile lor, să-i întrebe şi pe bugetarii beneficiari de avantajele angajaţilor la stat, pe miile de pupători de moaşte cu cine votează la următoarele alegeri parlamentare sau locale şi vor avea nişte răspunsuri semnificative. Dacă aceste categorii socio-profesionale vor fi ignorate în continuare, în strategiile electorale ale aşa ziselor partide de opoziţie, vor pierde din nou alegerile.

Ceea ce mă uimeşte însă, la aceşti pensionari/conştiincioşi, primii plătitori de taxe şi impozite, este faptul că nu-i interesează deloc cum se cheltuie banii publici pe care ei îi plătesc!!! Nu am auzit astfel de cetăţeni să-şi pună întrebări, să solicite explicaţii statului, aleşilor privind gestionarea banilor publici! Şi nu doar aceşti oameni nu îşi pun întrebări. Există, din păcate, o mare masă de cetăţeni pe care nu-i mai interesează ce fac autorităţile responsabile cu banii pe care i-au strâns de la contribuabili.

Ca un semn de protest faţă de politicile păguboase ale statului şi faţă de furtul din bugetul public, unii dintre români, puţini la număr, au făcut apel la greva fiscală. Dar acest apel nu a avut un ecou prea mare în rândurile cetăţenilor, dovada înghesuielii de la ghişee. Problema transparenţei cheltuirii banilor publici este una foarte importantă, iar atâta timp cât instituţiile de stat, demnitarii, administraţiile locale nu-şi justifică cheltuielile şi nu dau socoteală pentru banii gestionaţi, furtul din puşculiţa bugetului de stat nu doar că nu va fi deranjat, ci va fi încurajat la greu!