Alegerile UE: Care sunt riscurile pentru băncile europene

În ciuda performanței fulminante a acțiunilor bancare din UE, sectorul poate întâmpina provocări pe fondul alegerilor UE, polița comună de asigurare a depozitelor fiind încă nerezolvată, potrivit Euronews.

Sectorul bancar poate întâmpina provocări pe fondul alegerilor UE

Marile bănci europene se confruntă cu o creștere puternică din cauza majorării tranzacțiilor și a veniturilor din sectorul bancar de investiții. Indicele bancar Euro Stoxx (SX7E) a crescut cu 19%, în timp ce indicele Euro Stoxx 600 (SXXP) a crescut cu aproape 9% în acest an. Indicele a depășit, de asemenea, egalul său din SUA, SPDR Select Sector Fund (XLF), care a urcat cu 9% până în prezent.

Motivul principal care a determinat sectorul să depășească așteptările a fost că câștigurile din primul trimestru ale marilor bănci au depășit un nivel scăzut al așteptărilor pieței, ceea ce poate oferi, de asemenea, oportunități pentru îmbunătățiri suplimentare de evaluare. Cu toate acestea, alegerile parlamentare ale UE iminente pot aduce incertitudini în sector. Noua conducere nu a abordat încă o poliță comună de asigurare a depozitelor, care a fost ridicată din nou de partidul de guvernământ în exercițiu.

Uniunea bancară europeană nu este încă finalizată

În aprilie, organul Parlamentului European a aprobat un plan de creare a unui pool comun de asigurare a depozitelor pentru băncile Uniunii Europene (UE). Acest lucru a fost ca răspuns la riscurile în creștere ale sistemului bancar ca urmare a prăbușirii băncilor regionale din SUA și a eșecului Credit Suisse de anul trecut. Măsura vizează stabilirea unui sistem european de asigurare a depozitelor mai amplu pentru a implementa protecția comună a depozitelor.

Într-adevăr, liderii europeni au recunoscut necesitatea înființării unei uniuni bancare ca răspuns la criza financiară globală (GFC) din 2008, cu scopul de a spori stabilitatea și integritatea sistemului bancar în cadrul Uniunii Europene (UE), în special în cadrul zonei euro. Schema comună de asigurare a depozitelor, introdusă în 2015, a constituit unul dintre cei trei piloni în cadrul Uniunii Bancare Europene. Acești trei piloni cuprind Mecanismul unic de supraveghere (SSM), Mecanismul unic de rezoluție (SRM) și Schema europeană de asigurare a depozitelor (EDIS).

În timp ce primele două părți au fost implementate în 2013 și 2014, schema comună de asigurare a depozitelor a fost controversată, punând un obstacol pentru unitatea băncilor transfrontaliere. Asigurarea comună a depozitelor urmărește să ofere sprijin de lichiditate participanților la sistem, toți ceilalți contribuabili fiind obligați să împrumute fonduri la cererea consiliului. Acesta acordă autoritate consiliului unic de rezoluție să utilizeze și să gestioneze fondul.

Schema s-a confruntat cu opoziția din partea țărilor membre, lobbyiștii băncilor din țările membre exprimând îngrijorări deosebite. Ei au ridicat temeri că o schemă de asigurare partajată ar putea diminua stimulentele pentru bănci și autoritățile naționale de reglementare de a gestiona cu prudență riscurile, deoarece s-ar putea baza mai mult pe plasa colectivă de siguranță. Acest lucru prezintă cu siguranță provocări în mijlocul unei renașteri a partidelor de dreapta care obțin sprijinul public, care dețin de obicei opinii critice asupra Uniunii Europene.

Marile bănci din UE înregistrează rezultate pozitive în primul trimestru

După ce au parcurs un drum lung, băncile europene au făcut progrese semnificative de la criza datoriilor europene dintre 2008 și 2012. Potrivit unui raport al Bloomberg, 71% dintre băncile europene au depășit așteptările pieței în ceea ce privește câștigurile din primul trimestru din acest an.

Băncile spaniole au demonstrat o putere deosebită, deoarece au beneficiat de rate mai mari ale dobânzilor, sporindu-și astfel veniturile din credite. În ultimul deceniu, băncile din țară au reușit să-și sporească eficiența prin reducerea personalului și a sucursalelor.

Veniturile împrumutătorului emblematic spaniol, Santander, au crescut cu 10% de la an la an în primele trei luni ale acestui an, datorită creșterii veniturilor din împrumuturi ca urmare a ratei ridicate a dobânzii. Compania sa locală, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA, a înregistrat, de asemenea, o creștere de 18% a venitului brut în același trimestru. Ambele bănci au declarat că sunt pe cale să-și atingă obiectivele stabilite pentru acest an, cu acțiunile lor în creștere cu 22% și, respectiv, 14% până în prezent. Santander l-a depășit pe echivalentul francez, BNP Paribas în evaluarea pieței, luând înapoi coroana drept cea mai mare bancă din UE.

Alte bănci importante, inclusiv cea mai mare bancă din Italia, Intesa Sanpaolo SpA, au raportat, de asemenea, o creștere anuală de 18% a venitului său net pe fondul taxelor mai mari de la diviziile de administrare a patrimoniului și asigurări. Acțiunile Intesa au crescut cu 32% în acest an. În plus, profitul net al împrumutătorului german Deutsche Bank a crescut cu 10% de la an la an, susținut de redresarea activității bancare de investiții, acțiunile sale crescând cu 21% până acum în 2024.

În schimb, băncile franceze au înregistrat doar câștiguri modeste datorită dependenței lor de creditele ipotecare cu rată fixă. Cea mai mare instituție financiară din Franța, BNP Paribas, a raportat o scădere a venitului net cu 2,2% și o scădere a veniturilor cu 0,4% în primul trimestru.

Cu toate acestea, rezultatele au depășit în continuare așteptările analiștilor. Între timp, segmentul său de servicii bancare de investiții, care cuprinde echipele de consiliere și finanțare în tranzacții, este văzut ca un motor cheie pentru creșterea sa în continuare. Divizia a raportat o creștere cu 6,1% a veniturilor bancare globale. BNP este cel mai mare întârziere dintre principalii creditori ai UE, cu acțiunile sale în creștere cu doar 5% până în prezent.

Riscuri pe viitor

În concluzie, în timp ce băncile își pot menține impulsul în creștere, un risc potențial ar putea fi în față pe fondul rezultatului alegerilor UE. Stabilitatea sistemică bancară poate fi contestată într-o perioadă în care nu există o soluție integrată ca răspuns la o criză de tip „bank-run”.

Termenul „Bank-run” este folosit atunci când clienții unei bănci sau alte instituții financiare își retrag depozitele în același timp din cauza temerilor legate de solvabilitatea băncii. Pe măsură ce mai mulți oameni își retrag fondurile, probabilitatea de neplată crește, ceea ce, la rândul său, poate determina mai mulți oameni să-și retragă depozitele. În cazuri extreme, rezervele băncii pot să nu fie suficiente pentru a acoperi retragerile.