O inedită experienţă foarte reuşită

Odată cu premiera, foarte reuşită, a spectacolului Femei în pragul unei crize de nervi, produs la Compania Liviu Rebreanu a Naţionalului târgmureşean, încă un Teatru din România se plasează, hotărât, printre producătorii de musical din România. Alături de Teatrul Naţional, Teatrul German, Teatrul Maghiar de Stat, toate trei din Timişoara sau de Teatrul Regina Maria din Oradea.

E şi aceasta o formulă prin care se încearcă, chiar şi indirect, să fie suplinită inactivitatea cruntă, nedreaptă, forţată, la care este condamnată, din orgolii şi motive birocratice, trupa Teatrului de Operetă şi Musical Ion Dacian din Bucureşti.

Rolul de deschizător de drum la Târgu Mureş a fost asumat de Răzvan Mazilu. Care, deşi încă foarte tânăr, deţine o experienţă însemnată în domeniu. Ajunge să amintim Full Monty, regizat pentru o coproducţie a Teatrului Naţional Mihai Eminescu şi a Operei Naţionale Române din Timişoara, extraordinarul şi atât de profesionistul Cabaret de la Teatrul German de Stat din acelaşi oraş sau West Side Story, o co-producţie UNITER şi FNT.

Drumul lui Răzvan Mazilu a fost, într-o considerabilă măsură, netezit de câteva antecedente majore ale trupei. E vorba despre spectacolele cu Carmina Burana şi Anotimpurile, în care maestrul Gigi Căciuleanu a adus componenţii unei trupe de teatru de proză la condiţia de dans-actori. E vorba deopotrivă despre spectacolul cu Don Quijote, montat în acelaşi Teatru acum vreo trei ani de Mihai Măniuţiu.

FOTO Cristina Gînj

Dincolo de toate acestea, trebuie spus că munca la care s-a înhămat Răzvan Mazilu a fost enormă. Fie şi numai pentru că actori, unii dintre ei de top, din componenţa trupei, au fost pentru prima oară puşi în situaţia inedită de a dansa şi a cânta live, cu orchestra pe scenă, aşa cum cer expres regulile atât de ferme în baza cărora se obţin, nu chiar foarte uşor şi pe bani deloc puţini, drepturile de reprezentare. Mă grăbesc încă de acum să subliniez performanţa ieşită din comun la care ajunge Elena Purea, excepţionala interpretă a eroinei, Pepa.

Pentru montarea de la Târgu Mureş, Răzvan Mazilu a ales Femei în pragul unei crize (Women on the verge of a nervous breakdown). Un musical în a cărui dramaturgie se amestecă perfect istorii de amor trădat şi poveşti cu adultere, amorezi tineri şi escroci sentimentali, femei înţelepte şi soţii disperate, poveşti din lumea teatrului unde, aparent, viaţa est prise à la légère, răzbunări comice şi triste, taximetrişti cu veleităţi de naratori, poliţişti uşor de păcălit şi terorişti cvasi-simpatici, suflet şi sânge latin, avocaţi veroşi duşi de nas pe plan sentimental, tot ceea ce vreţi şi ce nu vreţi. Ce mai, o întreagă nebunie! Foarte bine surprinsă, clarificată şi ordonat transpusă în sintaxa precisă a montării.

FOTO Cristina Gînj

A fost, desigur, înainte de orice, filmul lui Pedro Almodovar din anul 1988. Unul dintre primele succese şi de critică, şi comercial al marelui regizor. A venit apoi grandiosul spectacol de pe Broadway, prezentat de Lincoln Center Theater din New York City. Am amintit toate acestea nu neapărat din dorinţa de a reconstitui cine ştie ce arheologie teatrală, ci pentru a sublinia că există unii parametri stricţi de copyright  pe care fiecare nouă montare este obligată să îi respecte. Care îi impun oricărui nou regizor o serie de constrângeri în interiorul cărora trebuie să se manifeste propria-i creativitate.

E ceea ce a izbutit Răzvan Mazilu. Spectacolul lui are dinamism, e plin de ritm, e inventiv. are umor, e viu. E ajutat să fie astfel de scenografia extrem de ofertantă a Iulianei Vâlsan care, fără a fi luxuriantă, lasă acea impresie de lux, de bogăţie în absenţa căreia succesul unui musical este în pericol. Decorul e etajat, are un plan realist şi unul simbolic sau de comentariu, se joacă pe scenă, dar câteodată şi în sală.

FOTO Cristina Gînj

E vizibil că s-a lucrat temeinic şi la partea de coregrafie, la numerele solistice, la duete, dar şi la cele mult mai complexe de ansamblu, cu o atentă gestionare a spaţiului de joc. S-a produs necesara osmoză între ceea ce fac dansatorii profesionişti Cristina Iuşan şi Mario Valdelvira Garcia şi felul în care dansează profesioniştii teatrului de dramă. S-a lucrat la fel de minuţios şi la capitolul pregătire muzicală, un merit deosebit la acest capitol revenindu-le lui Zeno Apostolache Kiss şi Teodorei Sântean.

Actul actoricesc este unul de grup, foarte bine sincronizat, aşa încât alături de Elena Purea, pe care am lăudat-o chiar în primele rânduri ale acestor însemnări, i se asociază Costin Gavază (o menţiune specială pentru cântat), Csaba Ciugulitu, Rareş Budileanu (de un haz total în travestiul presupus în rolul Lucia), Mihai Crăciun. Cristina Holtzli, Claudiu Banciu (altminteri băiat frumos, asumându-şi izbutit un contre-emploi), Laura Mihalache, Georgiana Ghergu, Loredana Dascălu, Luchian Pantea (de un dinamism desăvârşit in rolul Taximetristului), Bianca Fărcaş (fără cusur în înţepata, imorala Paulina), Gabriela Bacali, Cristian Iorga, Ion Vântu, Alexandru Andrei Chiran. Plus Andreea Esca ce şi-a împrumutat vocea unei prezentatoare tv rămasă... invizibilă.

FOTO Cristina Gînj

Teatrul Naţional din Târgu Mureş - Compania Liviu Rebreanu - FEMEI ÎN PRAGUL UNEI CRIZE DE NERVI; Un musical după o carte de Jeffrey Lane bazat pe un film de Pedro Almodovar; Muzica şi versurile: David Yazbek; Traducere: Alina Nelega; Traducerea songurilor: Anca Florescu şi Alina Nelega; Regia şi coregrafia: Răzvan Mazilu; Scenografia: Iuliana Vâlsan; Orchestraţia şi adaptarea muzicală: Zeno Apostolache Kiss; Pregătirea muzicală: Teodora Sântean şi Zeno Apostolacke Kiss; Cu: Elena Purea, Costin Gavază, Csaba Ciugulitu, Mihai Crăciun, Rareş Budileanu, Claudiu Banciu, Georgiana Ghergu, Loredana Dascălu, Bianca Fărcaş, Luchian Pantea, Gabriela Bacali, Cristian Iorga, Ion Vântu, Alexandru Andrei Chiran, Cristina Iuşan, Mario Valdelvira; Garcia Vocea prezentatorului tv- Andreea Esca - Data premierei: 4 octombrie 2016