Ce bine se “acomodau” non valorile ocrotite de comunism! Zaharia Stancu tradus in zeci de limbi si difuzat in cercurile de stanga si in lumea a treia, n-ar fi fost decat un obscur scriitor interbelic daca nu ar fi poposit tancurile sovietice pe plaiurile mioritice. Domnul Sararu are se pare mai mult amintiri cu literati de categoria C sau interjudeteana, ba ca Marcel Breslasu, ba ca Zaharia Stancu. “ Operele” lor cam la nivelui umorului lui Ceausescu, aici, cu privire la umor, este o rara ocazie in care toata lumea este de acord cu aprecirea dlui Sararu. In rest, intamplarile evocate sunt mai degraba pe terenul sinistrului, decat pe cel al amintirii voioase, asa cum pare sa creada dl Sararu. Te apuca groaza cand te gandesti ce canalii sinistre gestionau literatura romana in timp ce Herta Muller, Paul Goma, Monica Lovinescu trebuiau sa traiasca in strainatate. De fapt nici nu se poate continua comentariul, “ne e sila” ( cum a zis Eminescu)

# Dusan Cornel N-am vrut sa-l mai comentez pe '' maistrul '' Sararu fiindca aveam impresia ca acribia dinsului de a ne readuce in atentie nostalgii comuniste a declansat in mine o scirba iremediabila . Dar vad ca nu sunt singurul . E un pacat de moarte sa nu realizezi cind trebuie sa te retragi , cind trebuie sa renunti , cind aflii ca vremea ta s-a dus si faptul ca inca deschizi ochii dimineata este un accident regretabil al naturii , o eroare a lui Dumnezeu care a uitat un intrerupator deschis . Nu stiu de ce insista sa-l minie pe domnu' rememorind pentru tinerele generatii toti membri Comitetului Central , toti pupincuristii unui semianalfabet care nici macar u avea umorul sanatos de taran get-beget .

Domnule Radu Mircea, aveti perfecta dreptate ca “maestrul” Sararu nu ar mai trebui comentat si cumva timpul a facut dreptate, el nu reprezinta de fapt acum nimic in literatura romana. Dar chestiunea are din pacate o conotatie extra artistica din pricina tendintelor politice actuale care par o incercare de intoarcere a rotii istoriei. Sa evoci un Ceausescu care imparte dreptatea printre scriitori... Mi se pare ca Tudor Vianu a spus: nu ar trebui zis razi ca un prost, ci esti grav ca un prost. Cu un dram de umor ar trebui sa ii fim recunoscatori “maestrului” Sararu pentru ca a ilustrat, fara sa vrea bineinteles ( si aceasta este alta sursa de umor), principiul lui Vianu cu cel mai bun exemplu de pe lume, anume “carmaciul” atoatestiutor. Umorul ca umorul, dar fiind inconstient la dl Sararu, tot trebuie luat cu lamaie sa mai taie greata.

Asa cum comentam un articol al Domnului Morariu despre Plenara din aprilie '64, fac aceleasi remarci si aici. Tinerii care nu au trait acei ani cum pot fi educati daca nu le prezinti grozavia faptelor: in anii '50 sa fii coada de topor a rusilor si apoi sa stergi tot si sa o carmesti la dreapta, dat tot cu untul pe painea ta. Asa si aici la Domnul sararu cred ca neintentionat prezinta niste lucruri de umor grav(daca se Poate spune asa) dar edificator pentru cei care ar trebui sa invete si trecutul tarii. Sigur nu cu Melescanu la externe. Dar o sa trecem si peste asta. Sper!