De unde s-ar fi inspirat Orwell pentru camera 101, din romanul „1984”: „ceva între un internat de fete şi un azil pentru lunatici”

De unde s-ar fi inspirat Orwell pentru camera 101, din romanul „1984”: „ceva între un internat de fete şi un azil pentru lunatici”

„1984” a rămas unul dintre cele mai apreciate romane politice, iar celebra cameră 101, din cadrul Ministerului Iubirii, unde partidul supune prizonierii la cele mai cumplite coşmaruri ale lor, un element de marcă al cărţii. Inspiraţia pentru acest loc şi-ar avea originea însă într-un loc destul de banal, unde Orwell s-ar fi plictisit teribil.

Andrei Pandele, fotograful Bucureştiului distrus de comunişti: „Aleşii care intră în Casa Poporului devin ostili democraţiei”

Andrei Pandele, fotograful Bucureştiului distrus de
comunişti: „Aleşii care intră în Casa Poporului devin ostili democraţiei”

Arhitectul Andrei Pandele este cel care a surprins pe film ravagiile făcute de comunişti asupra Bucureştiului de odinioară, de când încă era „Micul Paris”. Pandele le-a văzut pe toate, de la dărâmarea spitalului Brâncovenesc până la raderea cartierelor unde avea să fie ridicată Casa Poporului, iar într-un interviu pentru „Weekend Adevărul” povesteşte despre dezastrul lăsat în urmă de Ceauşescu.

Gabriel Liiceanu: „Cei mai buni turnători sunt intelectualii. În clipa în care devin turnători, au orgoliul de a le arăta ofiţerilor cu care lucrează, că le sunt superiori”

Gabriel Liiceanu: „Cei mai buni turnători sunt intelectualii. În clipa în care devin turnători, au orgoliul de a le arăta ofiţerilor cu care lucrează, că le sunt superiori”

Prima ediţie a „Miercurilor din Cotroceni cu Mirela Nagâţ şi invitaţii săi" a debutat cu Gabriel Liiceanu care a vorbit despre temele din cea mai recentă carte a sa, care urmează să apară la editura Humanitas, „Îndreptarul bunului muritor”. Printre subiectele discutate s-au numărat filosoful Alexandru Dragomir, cel care i-a fost discipol lui Heidegger, limbajul ininteligibil al unor filosofi de scol XX, respectiv despre delaţiune.

FRAGMENT „Rătăcitorii”, de Olga Tokarczuk: „Adevăratul Dumnezeu e animal. Îl poţi simţi în animale atât de mult...aproape că îl vezi cu ochiul liber”

FRAGMENT „Rătăcitorii”, de Olga Tokarczuk: „Adevăratul Dumnezeu e animal. Îl poţi simţi în animale atât de mult...aproape că îl vezi cu ochiul liber”

În „Rătăcitorii”, Olga Tokarczuk arată ce înseamnă să călătoreşti, să fii hoinar, un trup în continuă mişcare nu numai în spaţiu, dar şi în timp. De unde suntem? Pe unde am trecut? Unde ne ducem?... se întreabă întruna cel care călătoreşte. Romanul dă sensuri acestor întrebări. „Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din „Rătăcitorii”, în traducerea Cristinei Godun.

Scriitorul francez Eric Vuillard vine în România. Programul pentru lansările cărţii „Ordinea de zi”

Scriitorul francez Eric Vuillard vine în România. Programul pentru lansările cărţii „Ordinea de zi”

Cititorii scriitorului francez Éric Vuillard vor putea participa la o serie de evenimente literare în prezenţa autorului, în perioada 27 septembrie – 1 octombrie. O serie de evenimente şi întâlniri cu cititorii vor marca lansarea oficială a cărţii distinse cu Premiul Goncourt 2017, „Ordinea de zi”. Organizatori sunt Editura Litera şi Institutul Francez.

Volume de poezie semnate de Nicolae Dabija, Lucia Olaru Nenati şi Victor Teişanu sunt editate de Asociaţia Regal d'Art în condiţii grafice de excepţie

Volume de poezie semnate de Nicolae Dabija, Lucia Olaru Nenati şi Victor Teişanu sunt editate de Asociaţia Regal d'Art în condiţii grafice de excepţie

În Colecţia Regal de Poezie a Asociaţiei Culturale "Regal d'Art" au fost publicate numeroase cărţi ale unor poeţi din nordul Moldovei sau de peste Prut. Volumele, printre care se numără "Las moştenire" de Victor Teişanu, "Ochiul al treilea" de Nicolae Dabija sau "Voiam să mă trezesc în zori" de Lucia Olaru Nenati, au o calitate grafică excepţională.

„Bărbatul care aduce fericirea”, la Bucureşti

„Bărbatul care aduce fericirea”, la Bucureşti

Cătălin Dorian Florescu este invitatul primului eveniment Humanitas din această toamnă de la Librăria Cişmigiu. Marţi, 18 septembrie, de la ora 19, laureatul Premiului Literar Andreas Gryphius 2018 pentru întreaga operă, va purta un dialog cu publicistul Cristian Pătrăşconiu despre cel mai recent roman al său, „Bărbatul care aduce fericirea”, apărut la Humanitas, în traducerea Marianei Bărbulescu.

În ceva mai puţin de 200 de pagini politologul Ioan Stanomir reciteşte, cu un remarcabil spirit critic, cu ceea ce se cheamă „luciditate patriotică”, ultimii 100 de ani ai României. Ţara care de la data de 1 decembrie 1918 şi până la teribilul an 1940 era perfect îndreptăţită să se numească România Mare.

acum 3 zile · comentarii (0)

Istoria ţării noastre este un periplu fascinant şi cuprins de un aer de mister. Tumultul anilor nu s-a oprit la noi, el răzbate veacurile noastre. Contemporanii sunt datori să conserve istoria ţării lor. O istorie plină de alianţe, trădări, de momente unice, de înălţare, de laşitate, de realism politic de metafore istorice dar şi de căderi.

acum 26 zile · comentarii (1)

Pentru cei din generaţia mea. Şcoala de literatură „Mihai Eminescu”, creată de conducerea PMR în anii 50 ai secolului trecut, după model sovietic cu scopul de a crea noi şi de deznădejde ingineri ai sufletelor (aşa îi numise Stalin pe scriitori, aşa îi desemna cu voluptate în articolele sale pe stil nou însuşi marele Călinescu) mai înseamnă, poate, subiect de istorioare şugubeţe, de glume, chiar de bancuri.

acum 26 zile · comentarii (3)

„Toate filtrele sunt colective: antisemitism, legionarism, comunism, anticomunism. Toţi avem nevoie de un filtru comun, de grup, de trib, de familie.“ Doina Jela pune sub lupă pagini dureroase din trecutul recent în faţa căruia românii închid încă ochii. Istoria e o fabrică de adevăruri, iar oamenii au o uluitoare capacitate de a uita ceea ce nu vor să ştie. „Efectul fluturelui“ e o carte de proză matură, necesară, incomodă.

acum 27 zile · comentarii (8)

Scriitorul Attila Bartis s-a aflat la Târgu Mureş pentru vernisajul expoziţiei personale de fotografie la Palatul Culturii, intitulată „Pe insule“, şi a acceptat invitaţia Asociaţiei Podium de a participa la o întâlnire cu elevi de liceu, în timpul orelor de literatură maghiară, în cadrul proiectului „Scriitori la şcoală”.

acum 28 zile · comentarii (1)

Iată originalul: „Septembrie retezase brusc ambiţiile verii toride de a se lăţi slinoasă, dincolo de îngăduinţa filelor calendarului, peste Bucureştii ajunşi o mahala, ameţiţi de încăierarea pe ciolan, neruşinată, a coteriei politicianiste, la concurenţă cu vestita, în vechime, păruială a chivuţelor în Piaţa Unirii, fostă de flori, cu fustele în cap şi rostogolită fără perdea în văzul şi în obrazul,

luna trecuta · comentarii (4)

Transformat de unii comentatori în efigie statuară, pe temeiul ecoului public al vieţii şi scrisului său, contestat de alţii pentru neaderenţa sa la reformele poetice contemporane menite să decredibilizeze paradigmele tradiţionale de expresie, Grigore Vieru s-a aşezat, temeinic, undeva la intersecţia celor două tabere, cu seninătate olimpiană şi mizând, până la capăt, pe comunicarea directă şi netrucată, precum şi mărturiseşte:

acum 2 luni · comentarii (0)

Îmi e cum nu se poate mai clar încă din anul 2002, atunci când am citit pentru întâia oară excelenta carte a lui Tzvetan Todorov „Memoria binelui, ispita răului - O analiză a secolului“, cât de mic preţ pun profesioniştii scrisului istoric pe discursul martorilor. Pentru istorici, memoria, argumentul de tipul „ştiu foarte bine că doar am fost acolo“ nu are nici o relevanţă. Dimpotrivă.

acum 2 luni · comentarii (1)

Dezbaterile care frământă spaţiul public românesc mi-au amintit de personajul M*ie, patronul unei televiziuni de provincie, din romanul meu „Blazare“, apărut în 2005 la Editura Polirom. Îndrăznesc să public un fragment din acest roman. Cu tristeţe, cu resemnare, cu orice risc!

acum 2 luni · comentarii (6)

A fost o vreme când până şi cele mai moderne, mai sofisticate, mai desprinse de critica aşa-zis universitară (adică veche, biografică) şi mai apropiate de „noua critică“ istorii ale literaturii franceze dovedeau un interes scăzut pentru „Bouvard et Pécuchet“, romanul neterminat al lui Flaubert. La care acesta începuse să lucreze prin 1872 şi care a apărut postum în anul 1881.

acum 3 luni · comentarii (0)

Numele lui Catherine Durandin îmi este cunoscut încă din anii ’80 ai secolului trecut. Era pomenit destul de des în emisiunile „ Europei Libere“, îndeosebi în corespondenţele de la Paris în care se dădea seama despre protestele din ce în ce mai frecvente din Franţa şi din alte ţări francofone la adresa dictaturii comuniste din România.

acum 3 luni · comentarii (2)
Postari Recente