Am scris destul de mult la vremea acestui eveniment, care a fost acoperit destul de bine şi de presa din România (dar, ca de obicei, mai mult înainte şi... mai nimic după). Cu toate acestea, concertul a atras atenţia revistei „Opera” din Marea Britanie şi astfel am ajuns să public al treilea articol în această publicaţie (celelalte două fiind despre premierele de la ONB cu „La traviata” şi „Falstaff”). Traducerea cronicii, în continuare:

România
Bucureşti

Ateneul Român este o versiune redusă a sălii de concerte Royal Albert Hall, iar dirijorul Christian Badea, transformat în regizor pentru ultima sa apariţie în acest sezon alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, a avut ideea să transforme acest spaţiu într-un Templu al Graalului, pentru ultimul act din Parsifal prezentat în versiune de semi-concert (14 mai). Auditoriumul din această clădire se află exact sub cupolă, iar sub el se găseşte foyerul, prin urmare plasarea corului sub nivelul spectatorilor şi utilizarea luminilor pentru a transforma concertul într-o experienţă imersivă au produs efecte auditive şi vizuale extraordinare.
Badea a fost creierul din spatele întregului proiect, jucând toate rolurile: dirijor, regizor, agent de PR, iar eforturile lui au fost răsplătite pe măsură. Orchestra a scos la iveală detaliile şi măreţia partiturii lui Wagner cu o precizie greu de atins. Sala are 800 de locuri, fapt care le-a permis tuturor artiştilor, în special lui Eric Halfvarson (Gurnemanz), să se concentreze pe dinamica şi subtilităţile rolurilor într-un manieră imposibil de utilizat într-o sală mai mare. Stefan Vinke a fost perfect în Parsifal, utilizându-şi vocea lirică pentru a construi un personaj tânăr, brav şi pur. Béla Perencz l-a înlocuit în ultimul minut pe Levente Molnár (care anulase) şi a făcut o impresie foarte bună în rolul lui Amfortas. Iar Kundry, care are atât de puţin de cântat, dar atât de mult de transmis, a fost excepţional interpretată de Maia Morgenstern (cunoscută pentru rolul Fecioarei Maria din filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Hristos), care a adus elementul teatral în acest concert neobişnuit şi impresionant.

Alexandru Pătraşcu, Opera Magazine, Septembrie 2015, pp. 1156