Articol publicat pe blogul Despre Opera.

A fost un „Buuu!” raţional. A fost un „Buuu!” politic, dar şi artistic, la finalul unei seri de balet fabuloase.

Îmi exprim astfel insatisfacţia faţă de dirijorul Tiberiu Soare, cel care a împiedicat desfăşurarea a trei spectacole de operă şi de balet fără să i se întâmple absolut nimic. Cel care a alungat din sala de spectacole mii de spectatori. „Buuu!” este un strigăt foarte des întâlnit la teatrele de operă mari din lume. Ultima dată când am auzit „Boo!” a fost la Londra. Cu accent britanic, din partea unui grup de spectatori cărora nu le plăcuse producţia de la Royal Opera House a operei lui Enescu, Œdipe.

Dacă un artist acceptă strigăte de „Bravo!” după o prestaţie mediocră, atunci nu are ce să comenteze atunci când i se strigă „Buuu!”, aşa scria criticul britanic Andrew Clark într-un articol despre istoria huiduitului în operă. Într-adevăr, Suita Nr. 3 de Ceaikovski a sunat plat, dirijorul nu a punctat nimic inteligent, care să consoneze cu baletul. Aici e partea artistică a protestului.

A fost un „Buuu!” împotriva transformării ONB în cămin cultural, în care se aplaudă ritmat orice, în picioare. Acum 26 de ani s-a murit tocmai pentru dreptul de a nu mai aplauda şi ovaţiona în unanimitate.

Este un „Buuu!” îndreptat împotriva multor lucruri. E şi un „Buuu!” aruncat peste ani actriţei Florina Cercel, cea care îl alunga de la TNB pe regizorul Andrei Şerban exact aşa cum Tiberiu Soare a făcut-o zilele astea cu Johan Kobborg şi cu Alina Cojocaru şi cu încă 16 balerini. Este un „Buuu!” împotriva tuturor mineriadelor artistice din ultimii 25 de ani din România. Este şi un „Buuu!” politic aruncat în faţă oamenilor din guvern care au vorbit în gol, uitând că există legi care reglementează incidentele de la ONB din luna Aprilie.

E un „Buuu!” împotriva obscenităţii acestei mediocrităţi artistice din România.