Vot istoric în Israel: Netanyahu devine legalmente cvasi-indestructibil și cvasi-incontestabil

Principiul democratic al „răspunderii guvernamentale” prezentat drept fundamentul construcției și menținerii în stare operațională a unei guvernări sănătoase, predictibile și transparente, devine acum unul restrictiv. Votul cu adevărat istoric s-a produs în Knesset unde s-a decis o modificare la Constituție în sensul ca prim-ministrul să poată fi declarat – numai de Knesset și cu un vot prin super-majoritate - în incapacitate temporară de a ocupa poziția respectivă doar în urma constatării unor probleme fizice sau mentale.

Nimic altceva adică, spre exemplu, o eventuală decizie a Curții Supreme de Justiție privind fapte de corupție. În plus, limitează foarte sever competențele reale ale acestui for și dă dreptul guvernului să aleagă judecătorii și elimină dreptul procurorului general de a numi consilierii juridici la ministere.

Foarte interesant este că decizia îl protejează de acum pe Netanyahu de efectele unei eventuale dispoziții venite din partea procurorului general Gali Baharav-Miara care să-l oblige să-și părăsească postul în urma unei acuzații de conflict de interese. Deja, luna trecută, Miara lansase un avertisment Primului Ministru, spunându-i să nu se amestece în promovarea reformei justiției.

Și ce dacă? Ofir Katz, autorul amendamentului în discuție, spune că noua lege oferă „stabilitate” suplimentară țării tocmai fiindcă nu permite ca prim-ministrul să fie obligat să-și părăsească funcția fără voia sa. Reacția lui Yair Lapid liderul opoziției, citat de Jewish New Syndicate, a fost una mai mult decât virulentă: „Noaptea, ca hoții, cei din coaliție au adoptat acum o lege personală obscură și coruptă împotriva unui zvon nefondat privind înlocuirea din funcție. Cetățenii din Israel știu – chiar înainte de perioada vacanțelor, că în timp ce costul vieții urcă la cote foarte ridicate, din nou, lui Netanyahu nu-i pasă decât de sine însuși”.   

Mișcările de protest continuă și se află acum în a zecea săptămână consecutivă. Nu sunt semne că vor înceta. Context în care, în continuare, există temeri că s-ar putea produce un adevărat război civil, situație invocată într-un editorial în Jewish Chronicle ca „moment de criză națională” de Sir Eprahim Mirvis, rabinul șef din UK: „nu am crezut niciodată că vom fi martorii unui timp în care cetățenii Israelului, inclusiv liderii săi dmeni de respect, vor vorbi în mod deschis despre posibilitatea ca, Doamne ferește, unui război civil”. Textul respectiv urma să prefațeze o vizită a Premului ministru israelian la Londra începând cu această dimineață, dar, într-o primă fază, avionul care urma să-l transporte nu a mai plecat din Israel în urma refuzului pilotului care apărăr revendicările colegilor săi de sindicat, cum relatează The Telegraph dar, după multe discuții în contradictoriu, se pare că singura soluție găsită ar fi fost ca avionul să fie pilotat chiar de șeful de la El-Al.

Dar, până la urmă, astea-s doar mici detalii față de problema esențială care, iată, începe să se pună exact în aceeași termeni în mai multe țări ale lumii, acum cu liderii supremi în Franța sau în Israel practic imuni la protestele străzii și la amenințarea foarte reală a unor mișcări cu un nivel crescut de violență. Problema este că, în ambele cazuri, reprezentanții democratic aleși ai poporului, onorabilii parlamentari, au ajuns să folosească prevederile absolut legale de care dispun pentru a crea un scut de apărare sau pentru a impune, în ciuda evidentei opoziții populare, noi sisteme legale care să-i apere de orice tip de acuzații.

Ghinion! – ar exclama Președintele nostru. Pe bună dreptate, căci uite ce se întâmplă când toți nespălații, „oamenii simpli” cum spunea recent Excelența Sa, ajung să creadă că dacă votează și ei la interval de patru ani, asta le-ar da și dreptul să se amestece în luarea deciziilor la nivelul care trebuie, de către cine trebuie, când trebuie și când este de folos cui trebuie.

Sigur că există o posibilitate minusculă ca nespălații, mulțimea, să se revolte dar, mare atenție, asta nu trebuie să introducă panică în sistem că de-aia avem ce trebuie să-i potolim rapid. Nu vor, atunci ei sunt de vină și vor suferi rigorile legii aplicate cu plăcere de bastoanele milițienilor tuturor generațiilor.

Mi se pare că această nouă ideologie a impunității guvernamentale are toate șansele să se extindă pentru că ar fi parte a Soluției Finale Ideale prin care mereu, legalmente, scapă cine trebuie și, în fine, începe să se consolideze întoarcerea la singura ideologie funcțională, cea a partidului unic care face bani, conferă putere și privilegii. Oricum s-ar numi Partidul, acum că a venit timpul propice, cel al crizei în care, iată, începe să fie posibil orice.