VIDEO Să nu uitaţi ce aţi promis, domnule Iohannis! (I)
0
Pe data de 22 decembrie, Klaus Iohannis va fi investit ca Preşedinte al României. Mă bucur că a câştigat alegerile, l-am susţinut prin articolele publicate, cred în dânsul şi sper să facă tot posibilul pentru a îndeplini unele dintre promisiunile din campanie.
De fapt aşa îmi încheiam ultimul articol: „Herr Iohannis, enttäuschen Sie uns nicht, adică, nu ne dezamăgiţi!”
Cu două zile înaintea alegerilor din primul tur am publicat articolul „Ce trebuie să facă viitorul Preşedinte pentru a intra în istorie ca Preşedintele reformator?” unde vorbeam despre democratizarea sistemului politic şi despre nevoia de transparenţă şi competenţă în rândul clasei politice. Nu o sa revin asupra cestui subiect deoarece cei de la Politică fără bariere au primit răspunsurile de la dumneavoastră şi le găsiţi aici. Eu o să revin la problemele mele.
O să scriu despre ce mi-aţi promis mie, direct şi implicit tuturor românilor atunci când am avut şansa să vă adresez două întrebări ca şi blogger adevarul.ro. Au fost două întrebări legate de subiectele şi domeniile cu care îmi bat eu capul în ultimii 7 ani: regionalizare/descentralizare şi lobby de ţară la Bruxelles.
Klaus Iohannis despre descentralizare/regionalizare şi lobbyul de ţară la Bruxelles from Gratian Mihailescu on Vimeo.
Multă lume nu vede nicio legătură între cele două subiecte, însă există o strânsă corelare, conectivitate şi sinergie între cele două care implică mai multe domenii: reforma din administraţia publică la nivel local, regional şi naţional care ar aduce o administraţie mai performantă, competitivă şi transparentă. Dacă administraţia ar deveni mai competentă vom avea şi absorbţie de fonduri europene şi dezvoltare regională în majoritatea zonelor, fie că vorbim de Vestul sau Estul României. Dacă administraţia devine mai competentă vom avea şi o guvernanţă pe mai multe nivele, iar principiul subsidiarităţii va deveni funcţionabil. Acestea sunt sisteme de valori europene ce vor ajuta la apropierea ţării de Bruxelles şi vor accelera integrarea în UE, integrare ce a stagnat în ultimii 7 ani.
Această apropiere de Bruxelles, „lobby de ţară la Bruxelles” poate deveni funcţională în cazul reformei administrative. Imaginea României la Bruxelles nu este dată doar de membri ai Parlamentului European, de preşedinte sau prim-Ministru. Această imagine este dată de funcţionarii din administraţie, fie că vorbim de Reprezentanţa Permanentă a României la Bruxelles, fie că vorbim de diversele departamente de afaceri europene din cadrul unor Ministere de resort, fie că vorbim de românii din Instituţii, fie că vorbim strict de consiliile judeţene sau primării. Lobby-ul de ţară la Bruxelles a fost aproape inexistent în ultimii 7 ani, neavând birouri de reprezentanţe acolo la nivel instituţional sau privat. Majoritatea politicienilor români sau ai societăţii civile nu înţeleg domeniul afacerilor europene şi nu înţeleg impactul pe care Europa îl are asupra lor. Nu suntem conectaţi ca şi ţară la pulsul european şi ne încăpăţânăm să nu ne folosim eficient de oportunităţile oferite de UE, fie că vorbim de fonduri, proiecte sau parteneriate. Trebuie să renunţăm la gândirea pe temen scurt specifică perioadei de tranziţie şi să ne gândim cum am putea construi pe termen mediu şi lung o imagine bună a României la Bruxelles, prin specialişti din domeniul afacerilor publice, comunicării, fondurilor europene. E nevoie de o sinergie a românilor acolo şi de o colaborare pe toate palierele, pentru ca România sa fie pregătită atunci când va deţine Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în 2019.
Prima Promisiune: Reforma în administraţie prin descentralizare şi regionalizare
Klaus Iohannis: România are o administraţie publică care performează extrem de slab. Toate lucrurile trebuie eliminate: nepotismul, implicarea excesivă a politicului, ineficienţa în actul de administraţie. Se pot elimina prin modernizarea administraţiei publice, prin regionalizare şi descentralizare. Acest proces nu este nici simplu, nici ieftin, însă altă şansă de modernizare nu avem!
Ce înseamnă guvernanţă multi-nivel? Înseamnă respectarea principiului subsidiarităţii, iar la nivel local, regional şi naţional acţiuniile de dezvoltare/politici/decizii vor fi colective: guvern/administraţie, societate civilă, mediul de afaceri, sindicate, mediul academic. Guvernanţa pe mai multe nivele implică o decizie politică de jos în sus conform intereselor comunităţii locale sau regionale. Pentru a fi realizabilă, aceasta decizie trebuie să vină din partea unei administraţii publice transparente, competitive şi eficiente, calităţi pe care le-ar putea avea în cazul unei reforme administrative prin regionalizare/descentralizare şi prin depolitizarea administraţiei publice la nivel local şi regional.
Contextul actual:
Din păcate, procesul de regionalizare, demarat de guvernanţi în toamna lui 2012, nu aducea nimic cu guvernanţa pe mai multe nivele. În ianuarie 2014, Curtea Constitutionala a decis în unanimitate de voturi că legea descentralizării este neconstituţională, pentru că încălcă principiul autonomiei locale şi regimul constituţional al proprietăţii. Pentru moment, marele proiect al regionalizării rămâne blocat. Dumneavoastră, domnule Iohannis, va trebui să-l deblocaţi.
Regionalizarea şi descentralizarea, aşa cum au fost creionate de dl Dragnea, aratau ca o formă fără fond. Se vorbea despre descentralizare, însă nu se spunea nimic despre descentralizare fiscală şi redistribuţie, se vorbea despre absorbţie de fonduri europene, dar nimeni nu spunea despre slaba capacitatea administrativă sau de planificarea regională a fondurilor care nu a mai avut loc, se vorbea despre reducerea disparităţilor economice, dar nu se aduceau argumente şi planificări de dezvoltare regională ca şi în cazul Poloniei, cu un Program Operaţional Regional construit special pentru nevoile fiecărei regiuni de dezvoltare regională. În plus, resursele urmau sa fie gestionate tot la centru, iar acesta va controla în continuare judeţele sau regiunile financiar şi politic. Gestiunea banilor urma să fie identică faţă de trecutul centralizat. Iar procesul de regionalizare care urma sa fie făcut nu vorbea deloc despre reforma unităţilor administrativ-teritoriale-neperformante (sate, comune, oraşe): 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România se află în pragul falimentului.
Mai aveţi de luptat dle Iohannis cu clientelismul local şi regional, care probabil va dispărea dacă veţi reuşi să democratizaţi sistemul politic prin reformarea acestuia şi să implementaţi unele din măsurile recomandate de Politici fără bariere sau CRPE. Pentru ca subsidiaritatea să fie posibilă în România, e nevoie ca acest cerc vicios între politicieni-primari-preşedinţi de CJ-firme clientelare să fie spart. Cum funcţionează acest cerc vicios: firmele private de construcţii dau bani la un anumit partid pentru bugetul acestuia de campanie, aleşii de pe liste trebuie sa returneze banii firmelor plus o parte de câştig care se împarte cu politicianul respectiv. Cum mai uşor se poate realiza acest lucru decât prin „măsluirea” procesului de achiziţii publice? Harta clientelismului politic e grăitoare in acest sens.
De asemenea, oprirea fondurilor europene de către Comisia Europeană intre 2010 si 2012 e la fel de grăitoare. Sunt bani publici şi bani europeni. Deci aleşii noştri, sunt de fapt aleşii partidului. În cazul în care nu veneau cu o sumă importantă la partid, nu erau promovaţi de partid şi nu erau candidaţi ai partidului. Banii care au fost „donaţi” la partid trebuie să revină la firmele sau persoanele care au sponzorizat acei candidaţi sau acele partide. Acest lucru se realizează prin „măsluirea” achiziţiilor publice şi prin contractele cu dedicaţie. Astfel, cetăţeanul consideră că îşi exercită un drept constituţional, prin vot, că „schimbă ceva”, lucru care nu se întâmplă, de unde apare deficitul democraţiei în România şi lipsa de subsidiaritate. Faptul că resursele sunt controlate de o mână de oameni face ca guvernanţa pe mai multe nivele să nu fie funcţională. Acesta este un sistem fanariot care nu are nimic de-a face cu Europa anului 2015. Este un sistem care pedepseşte competitivitatea şi creşterea economică.
Iar dacă regionalizarea/descentralizarea nu se va realiza eficient fenomenele de corupţie vor fi mai mari. Pe plan local şi regional resursele sunt mai vizibile, iar legăturile dintre afaceri şi politicieni sau funcţionari publici locali vor fi mult mai apropiate, fără a fi controlate. Procesele de achiziţii publice sunt expuse mai mult la fenomenul de corupţie.
Pentru perioada financiară 2014-2020 nu se mai poate face nimic în sensul planificării regionale sau a distribuţiei fondurilor europene. Regionalizarea nu trebuie gândită doar din prisma fondurilor europene, ci ca metodă de reformă şi modernizare a administraţiei publice. De aceea e nevoie de dezbateri, analize, rapoarte, conferinţe, de implicarea mediului academic cu sindicatele cu mediul privat sau societatea civilă în aceste evenimente. Aşa se realizează un asemenea proces complex şi în niciun caz într-un an de zile cum s-a dorit anul trecut de către echipa vice-premierului Dragnea. Mass-media şi politicienii trebuie să instruiască publicul şi să vorbească despre beneficiile unui astfel de proces din punct de vedere economic şi social. În schimb, anul trecut s-a vorbit despre secesiune şi despre unde să fie capitalele regiunilor, non-subiecte ce erau dezbătute ore întregi la TV.
Structura administrativă actuală a României s-a realizat conform nevoilor de dezvoltare din 1968. Suntem la finalul lui 2014 şi majoritatea statelor europene au o guvernanţă multinivel, diferind de la federalismul Germaniei, la comunităţile autonome din Spania, de la voievodatele Poloniei, la statutul celor cinci regiuni autonome din Italia, din totalul celor 20 de regiuni. Articolul 120 din Constituţie stipulează următoarele în legătură cu descentralizarea României: „Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.” Acesta este principiul de bază al descentralizării în România, însă în practică acesta lipseşte cu desăvârşire rămânând un principiu doar pe hârtie. România este un stat puternic centralizat, ceea ce a dus la neglijarea zonelor de provincie în favoarea capitalei şi la centralizarea deciziilor în structurile de putere aflate pe lângă Dâmboviţa. Descentralizarea nu este altceva decât o garanţie a stabilităţii unei democraţii funcţionale. România este membră a UE, iar în Europa principiul subsidiarităţii este un termen de bază. Europa este una a colectivităţilor locale descentralizate, care permit o colaborare şi dezvoltare mai rapidă a regiunilor şi a comunităţilor locale.
Dumneavoastră, dle Iohannis, înţelegeţi aceste lucruri pentru că aţi fost primarul Sibiului timp de 14 ani. Există modele de succes la nivel local şi regional care îmbină absorbţia de fonduri cu buna guvernare şi promovarea internaţională, Sibiu sau Alba-Iulia fiind două exemple care îmi vin instant în minte. Descentralizarea/Regionalizarea trebuie să aibă exemplul acestora de bune practici. Avem nevoie de modernizarea administraţiei, de subsidiaritate şi guvernanţă pe mai multe nivele. Herr Iohannis, sper să vă ţineţi de promisiune; enttäuschen Sie uns nicht, adică, nu ne dezamăgiţi!
Se încarcă comentariile...
