Vechile școli primare sătești și rolul jucat de ele în apărarea identității naționale și spirituale românești

Sunt și astăzi prin sate, unele părăsite, vechi școli primare, care astăzi ar merita să fie renovate și transformate în muzee adăpostind o istorie întreagă prin fotografii și relicve ale zonelor respective. Dau astăzi exemplu școlii primare sătești ridicate în mijlocul comunei la peste 15 ani de la sfârșitul Războiului de Neatârnare.

Această școală primară slătioreană purtând numele ctitorului ei, erou național al Războiului de Neatârnare, erou prin faptele de arme săvârșite de el la Smârdan, unde a fost rănit și decorat de Carol I cu Steaua României și de țarul Rusiei cu Ordinul Sf. Gheorghe, afară de alte șapte decorații românești, această școală a fost vizitată, la fel ca și biserica Slătioarei, de către Episcopul Ghenadie Enăceanu, cel mai important episcop al Râmnicului după episcopatul Sfântului Calinic de la Cernica, Ghenadie fiind și absolventul unor studii teologice la Paris.

În vizita lui la școala primară pomenită, a găsit o întreagă bibliotecă de cărți pedagogice tipărite în vremea aceea și de cărți privind limba română și învățăminte destinate agriculturii, cu alte cuvinte lucrarea pământului.

Mă gândesc că și alte școli primare sătești încă nedărâmate din indiferență și ignoranță ar putea, repet, deveni muzee și, astfel, argumente ale identității naționale și spirituale românești într-o epocă așa cum este aceasta din zilele noastre când România se luptă cu tăvălugul globalizării culturale și spirituale cu orice preț.

Am să dau, și sper să nu greșesc, exemplul alesului să reprezinte România la concursul Eurovision, un tânăr de 18 ani care în loc să cânte – cum ar fi fost normal – cântecul său în limba română, îl cântă în engleză în timp ce concurentul italian cânta în limba italiană.

În general, limba română identitară este invadată nefericit de o terminologie engleză de google și stricată astfel până și prin dezacorduri gramaticale.

Mă întorc în încheiere la invitația pe care o adresez ministerelor Învățământului și Culturii rugându-le, dacă este posibil, să vegheze asupra vechilor școli primare rămase încă în picioare.