UPDATE Drumul scurt de la extaz la agonie: ce se ştia sau nu despre eşecul CETA? A fost corect demersul diplomatic al României?

Cred că acestea sunt primele întrebări care trebuie puse, iar răspunsul este pe bază de documente. În primul rând, contextul jocului.

UPDATE 14:45 -  Martin Schulz, Preşedintele Parlamentului European, după întâlnirile de sâmbătă cu ministrul canadian al Ccomerţului şi cu preşedintele regiunii Valonia

„Întâlnirea a fost constructivă. Voinţa noastră comună este de a găsi o soluţie. Nu există nicio problemă dintre cele identificate care să nu poată fi rezolvată. Tratatul poate fi ameliorat prin intermediul unor noi clarificări. Mai rămân cîteva dificultăţi între europeni... Cele două întâlniri au fost foarte utile şi constructive. Sunt foarte optimist în ce priveşte găsirea unei soluţii.”.

Paul Magnette, preşedintele Regiunii Valonia:

„Trebuie încă să mai lucrăm, avem nevoie de puţin timp. Nu am vrut niciodată să creăm probleme. Dar ceea ce dorim este un tratat cu nivelul de protecţie socială cel mai ridicat din lume şi care va servi drept standard pentru viitoarele alte negocieri”.

Context în care revine în actualitate declaraţia lui Jean-Claude Juncker la finalul reuniunii de vineri a Consiliului European:

„Nu îmi pierd deloc speranţa că în câteva zile va putea fi găsită o soluţie împreună cu prietenii noştri valoni... Şi nu cred că cineva a spus că şedinţa de azi (vineri, n.r.) ar constitui o dată finală. Când spun că sper să găsim un acord în următoarele două-trei zile, asta include şi ziua de azi”.

Ceea ce ne aduce, din nou, la convingerea că totul se joacă în acest moment, cu o dată limită până luni la prânz. Conform unor surse, dacă totul merge bine, atunci urmează să apară o invitaţie adresată premierului canadian nu numai de a respecta programul şi de a sosi la Bruxelles pe 27 pentru semnarea oficială a CETA în cadrul Summitului UE - Canada, ci şi de a ajunge cu o zi mai devreme, pe 26, pentru a susţine la Strasbourg un discurs în faţa plenului Parlamentului European.

Să vedem ce se întâmplă în continuare, vă ţinem la curent cu toate evoluţiile situaţiei.

                                                                                     ***

România era perfect îndreptăţită, la fel şi Bulgaria, să ceară rezolvarea ridicării vizelor de către Canada. Baza cererii este o Reglementare europeană intrată în vigoare de la 20 decembrie 2013 care impune Statelor Memebre din UE să acţioneze în acord pe chestiunea liberalizării vizelor, mai ales în cazul în care o ţară terţă, în cazul nostru Canada, tratează în mod diferit cetăţenii membri UE în funcţie de ţara lor de origine.  În textul reglementării respective se vorbeşte despre nevoia de respectare a principiului de bază ”full visa reciprocity” şi care, evident, nu era respectat în relaţia cu Canada din moment ce, şi acum, România şi Bulgaria sunt singurele ţări din UE care sunt supuse încă obligaţiei de viză pentru intrarea în Canada.

Iar acum, cronologia scandalului.

Pe 18 octombrie, la Luxemburg, se desfăşoară o reuniune extraordinară a Consiliului Afaceri Generale consacrată problemelor economice, prezidată de Peter Ziga, ministrul slovac al Economiei, ocazie cu care România şi Bulgaria anunţă că nu vor semna tratatul CETA decât dacă vor primi garanţii scrise privind ridicarea obligativităţii vizelor de către Canada. De precizat că nici atunci, nici pe parcursul celor 7 ani cât au durat negocierile CETA, România şi Bulgaria nu au avut (nu au nici în acest moment, aşa cum a confirmat, vineri, preşedintele Iohannis) nici un fel de obiecţii legate de prevederile din textul acordului.

Cu totul altfel au stat lucrurile în cazul Belgiei, care, din cauza poziţiei ce fusese anunţată deja de Valonia, notificase de la începutul lunii octombrie guvernul canadian că nu va putea semna tratatul.

S-a sperat până în ultimul moment în puterea negocierilor de ultimă oră şi s-a mizat îndeosebi pe presiunea reală care a fost făcută pe absolut toate canalele imaginabile, naţionale şi comunitare. Dar, în spatele cortinei, cei foarte bine avizaţi, mă refer la grupul restrâns care a pregătit documentul esenţial al concluziilor propuse pentru Consiliul European, au transmis deja dubiile lor profunde asupra succesului demersului CETA. Dubii consemnate ca atare în documentul (confidenţial în acel moment) pe care ziarul Adevărul l-a publicat pe 19 octombrie. Recitiţi, vă rog, punctul 13 de la secţiunea ”probleme economice” şi veţi vedea că, aşa cum spuneam şi atunci, în mod cu totul neobişnuit, evocarea succesului semnării CETA era făcută într-un paragraf pus între paranteze. Or, atenţie, documentul respectiv este de pe 17 septembrie... Atunci a fost trimis către negociatori şi, în seara  respectivă, a ajuns cumva şi la câţiva ziarişti.

Lucrurile la Bruxelles se tensionează foarte rapid pe măsură ce devine evident că Valonia nu va renunţa la poziţia sa de refuz, moment în care, pe 20 octombrie, Jean-Claude Juncker adresează o scrisoare politicos-disperată (sursa este La Libre Belgique, fişier .PDF ) în care enumeră toate concesiile agreate tocmai pe baza obiecţiilor emise de partea valonă şi acceptate de canadieni. Răspunsul a fost în continuare negativ, ceea ce a făcut ca emisara canadiană să spună că  este imposibilă semnarea Tratatului, lăsându-i pe cei de la Bruxelles să mai rezolve ei ceva, dacă pot, asta până luni la prânz, când ar fi ultimul moment în care să i se transmită premierului canadian că nu mai este cazul să vină la Summitul UE-Canada din 27 octombrie, când este programată ceremonia semnării oficiale. De altfel, cel puţin până în acest moment, în programul oficial al preşedintelui Tusk nu figurează, pe 27 octombrie, participarea la acest summit.

Se mai poate spera realmente la o rezolvare reală a situaţiei?

Da, răspunde foarte decis Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, care, deja în această dimineaţă (sâmbătă), la ora 7:30, a primit-o pe Chrystia Freeland, ministrul canadian al Comerţului, şi la 9:30 pe Paul Magnette, preşedintele Regiunii Valonia. Ce se va decide vom vedea, cert este că pe textul tratatului, începând de vineri, există toate celelalte 27 de semnături, lipsind cea pentru Belgia (premierul Charles Michel), şi apoi, dacă totul este în ordine, ar mai trebui şi cea a premierului canadian Justin Trudeau care încă nu a anunţat o schimbare a programului său oficial pentru ziua de 27 octombrie.

Pe de altă parte, toţi comisarii de linie (cei a căror activitate are legătură cu domeniile acoperite de tratatul CETA) au fost mobilizaţi la locul de muncă pentru eventuale negocieri de ultimă oră cu partea valonă, în speranţa că, totuşi, marea ruşine de a renunţa la tratat nu se va produce.

Caz în care, noi şi bulgarii, fiind puşi la pachet cu belgienii, s-ar putea să ne vedem demersul recompensat. Din acest moment, nu depinde nimic de ce-am putea face sau zice, totul este pe alt nivel şi pe o altă direcţie. Bătălia care se poartă este, sigur, tehnic, pe semnarea textului final al CETA. Dar este departe să fie doar atât. Pe măsură ce timpul trece şi incertitudinile persistă, apar tot mai multe întrebări extrem de serioase şi profunde asupra aceea ce se va petrece în continuare.

Căci, date fiind datele de acum ale problemei, Comisia va rămâne pe poziţia sa iniţială de a accepta ”un perimetru de aplicare provizoriu, ceeea ce exclude subiectele cele mai controversate, mai ales pe cel al protecţiei investiţiilor şi rezolvare a diferendelor (”Investment Court System”)”. După toate discuţiile de acum, care va fi poziţia parlamentelor naţionale care vor fi chemate să ratifice acordul, dacă el va fi semnat?

Dar, ştiţi despre ce acord este vorba? Cred că ar fi util să puteţi consulta textul propus, precum şi propunerea de Decizie a Consiliului privind CETA (5 iulie 2016) pe care o puteţi consulta aici, pagină de unde puteţi deschide şi varianta tradusă în română.

Dacă vă interesează şi altceva decât chestiunea vizelor, dacă doriţi să revin cu prezentarea propunerilor celor mai discutate şi contestate, poate fi un subiect pentru alte corespondenţe de la Bruxelles. Deocamdată, să vedem dacă vom mai avea un text CETA şi în ce măsură el se poate constitui ca un semnal de forţă pentru negocierea similară cu SUA. Inclusiv pe chestiunea vizelor. 

În concluzie, da, am jucat corect, am încercat să ne jucăm şi să ne impunem şansa în contextul existenţei multor necunoscute. Dar aşa se joacă la nivel înalt la Bruxelles şi, astfel, putem spera că va fi bătălia în perioada următoare nu numai pentru vize, ci şi pe celelate subiecte în care, tot cu bulgarii împreună, am rămas la capitolul ”oile nehre”. Schengen şi MCV sunt doar două dintre ele. Dacă va fi un eşec acum, nu e al nostru. Dar totuşi, după ce am auzit şi în dimineaţa aceasta, nu totul este jucat...