Unde greșește senatorul Robert Cazanciuc cu așa numitele măsuri antidrog și antialcool?

De la o zi la alta, pe valul de emoție publică crescută în urma tragediilor provocate de abuzul de alcool și droguri la volan, politicienii au trecut urgent la declarații și propuneri mesianice de măsuri antidrog și antialcool.

În realitate, din păcate, niciun parlamentar român nu este expert în politici antidrog. Efectiv, vă reamintesc că în Parlamentul României, nici unul din cei 465 de parlamentari nu are vreo competență în domeniul drogurilor. Dar mulți își dau cu părerea. Și fac afirmații care au impact la nivelul populației și unele cu titlul de modificări legislative. A devenit un reflex al politicienilor ca atunci când apare o problemă în societate să răspundă direct „facem o modificare legislativă”. Dacă se poate peste noapte.

 În ultimele zile, zeci de parlamentari de la toate partidele au făcut afirmații publice despre măsurile lor antidrog. Cele mai multe fără fundament științific, fără o analiză serioasă și unele de-a dreptul absurde și aberante. Precum testarea antidrog în școală.

Dacă nu te pricepi la un domeniu, înțelept ar fi să taci și să apelezi cu încredere la cei care se pricep. Așa facem când avem o problemă de mecanică la mașină sau una stomatologică. Nu apelăm la mecanic când ne dor dinții, nici la politician când avem probleme de mecanică. Și cum mecanicul nu se pricepe la stomatologie, nici politicianul de rând nu are competențe în politicile antidrog.

Sâmbătă seara, domnul fost ministru al Justiției Cazanciuc prezenta pe Facebook (unde altundeva) măsuri mesianice punând laolaltă consumatorii și traficanții de droguri. Prima eroare. Cei care fac trafic sunt complet diferiți de cei care consumă și abordarea necesită clară diferențiere. Făcea această afirmație nu în nume propriu, ci delegat de însuși șeful de partid, actualul prim ministru al României.

1) În primul rând, politicile antidrog eficiente nu se fac într-o seară cu pixul pe hârtie, după ce ai vorbit cu două, trei persoane la o ședință în care fiecare vine cu idei. Politicile antidrog se dezvoltă în timp (6-9 luni) după o serie de analize, studii, predicții pe plan național luând seama la o serie de factori culturali, sociali, juridici, psihologici dintr-o anumită populație. Să spui simplu că ”analizăm legislația europeană și practica CCR” nu e suficient. E doar un pas mic. Obligatoriu dar insuficient. Experții se așază la masă și analizează câteva luni bune pentru ca la finalul zecilor de ședințe de lucru să propună anumite propuneri. Unele pot fi adoptate, altele nu.

2) În al doilea rând, unele ”măsuri concrete” sunt greu aplicabile. De exemplu, ”dotarea Poliției și a Poștei Române cu aparatura necesară de scanare a tuturor pachetelor care intră în România”. Poșta Română este cel mai mare operator de profil din România și dispune de o rețea teritorială de peste 5.500 oficii poștale. Un astfel de scaner nu este 10 euro. Vorba românului, cine plătește? Nu am în gând vreo altă țară europeană care să dețină o asemenea practică, oficiile poștale de stat să dețină aparatură de scanare antidrog. Dar cu celelalte firme de curierat cum rămâne? Câți traficanți apelează la serviciile Poștei Romane și cați la alte firme?

3) O altă aberație este relația dintre testarea minorilor și decontarea a 10 ședințe de consiliere psihologică în cazul unui rezultat pozitiv. Asta e cea mai absurdă măsură și de-a dreptul lipsită de etică și morală. Pentru a beneficia de servicii de consiliere psihologică nu ai nevoie de un test de droguri. Niciun psihoterapeut nu-ți va solicita și niciun consumator de droguri nu-și va face teste. Și nici părinții nu-și vor da acordul. Trei testări pe an, ne spune domnul senator. Am avut probleme de etică la testarea coronavirus darămite la cea antidrog. Când testezi un minor deja afectezi relația dintre el și părinte și terțe persoane. 

Se înțelege cumva faptul că pentru a beneficia de decontarea a 10 ședințe de consiliere trebuie numaidecât  să existe o testare și deci o adeverință că ești consumator. De marijuana? De amfetamină? De legale? Exprimarea ne face să credem că tratează consilierea psihologică ca pe o practică ce poate ”repara” un minor consumator de substanțe în 10 ședințe. Și ai încheiat discuția. Este o viziune nu doar extrem de simplistă dar lipsită de orice fundament și jignitoare pentru toți tinerii care la un moment dat în viața lor au căzut pradă drogurilor.

4) Confiscarea mașinii celui care a condus sub influența drogurilor dar și anularea dreptului de a conduce pentru 10 ani sunt măsuri care dau o anume satisfacție populației. Unii au zis de dimineață la radio, că anularea trebuie făcută pe viață, că după 10 ani persoana ar putea continua să consume.

Ambele sunt măsuri târzii, post-factum, ele sancționează după ce a fost făcut răul, după ce s-au întâmplat accidente și eventual rezultate cu victime umane. Dar, atenție, aceste măsuri nu descurajează în niciun fel pe actualii consumatori sau pe posibilii consumatori care se urcă la volan sub influența substanțelor. Toți conducătorii auto care au consumat știu că acest gest este ilegal și criminal dar nu le pasă, nu se gândesc la consecințe, și dacă acestea ar însemna confiscarea unei mașini tot nu i-ar împiedica.

5) Ce cred că poate avea un rol semnificativ și domnul senator putea afla din orice discuție cu un judecător este confiscarea extinsă a banilor, averilor, bunurilor în cazul traficanților de droguri. Dacă traficantul sau rețeaua de traficanți a dobândit averi sau bunuri din infracțiune în toți acei ani de infracțiune, acestea ar trebuie confiscate.

6) Da, recunosc că întărirea legislației cu privire la transportul coletelor prin firmele de curierat reprezintă o urgență. Aici avem nevoie de reglementări eficiente și de controale eficiente. În prezent există o libertate exagerată, deși am văzut câteva capturi ale poliției. Încă din pandemie firmele de curierat și-au intensificat în mod semnificativ activitatea, iar micii traficanți de droguri au apelat mai ales la aceste servicii.

7) Avem adoptată Legea Alexandra și, cu toate acestea, românii încă se urcă la volan și comit accidente mortale în fiecare zi, în fiecare săptămână, iată și după adoptarea legii. Niciun șofer nu dorește să comită accidente, mai ales cu victime umane. Toți șoferii știu că a se urca la volan sub influența alcoolului sau drogurilor este ilegal și cu toate acestea nu se opresc. Deci pedeapsa oricât de ridicată ar fi, nu modifică gândirea șoferilor care produc accidente cu victime.

8) Ce ne lipsește nouă, romanilor, este o viziune pe termen lung preventivă a acestor infracțiuni grave, o educație serioasă a populației, o înțelegere a fenomenului în ansamblu și în toată complexitatea lui. Înăsprirea pedepselor nu descurajează șoferii sub influența substanțelor să nu se urce la volan.

Cu toate că exista pedeapsa arderii pe rug a vrăjitoarelor în Evul Mediu, totuși, vreme de 200 de ani, până la 1750 tot au existat persoane care practicau vrăjitoria. Cum de nu le-a fost teamă și de ce au continuat?