Un summit ca o nuntă mare (greco-macedoneană, dacă avem noroc)
0
Peste două săptămâni începe summitul NATO, unul dintre cele mai interesante de până acum. Nu pentru rezoluţiile ce urmează a fi adoptate sau deciziile ce urmează a fi luate, ci pentru atmosfera care va domina acest summit: o nuntă mare, la care neînţelegerile dintre membrii familiei pot izbucni oricând. Mai ales că personajul dominant al familiei flirtează cu vecinul care şi-a pus gardul pe terenul nostru.
Anunţarea summitului dintre Donald Trump si Vladimir Putin pentru zilele imediat următoare summitului NATO nemulţumeşte aliaţii europeni, care se tem de o cooperare americano-rusă ce poate da peste cap strategia Alianţei de a ţine Rusia la respect şi de a ȋi imputa aventura din Crimeea. Mai mult decât atât, întâlnirea celor doi preşedinţi este văzută ca un nou gest de persiflare a aliaţilor europeni de către Preşedintele Trump, care astfel urmează un crescendo de astfel de activităţi. Începând încă de la summitul NATO de anul trecut cu tergiversarea declarării aderării SUA la articolul 5, continuând cu impunerea tarifelor la oţel şi aluminiu, cu retragerea SUA din acordul cu Iranul şi cu boicotarea declaraţiei G7 din Canada, Trump a făcut o serie impresionantă de acţiuni care au alienat aliaţii europeni şi au adus relaţiile de peste ocean la o stare de tensiune fără precedent ȋn ultimele decenii. Dincolo de acţiuni, dar cu acelaşi efect, tweeturile prezidenţiale au enervat liderii europeni şi au adâncit clivajul transatlantic. Privind retroactiv, toate aceste acţiuni care au părut de fiecare dată rod al capriciilor de la Casa Albă, acum încep să capete un contur clar şi în spatele lor se întrevede strategia pe care Trump a anunţat-o încă din campanie: de apropiere de Rusia şi China. Ceea ce nu a declarat niciodată, dar nici nu era nevoie pentru că nu este decât cealaltă faţă a medaliei, este că această apropiere nu se poate face fără o depărtare de alianţele tradiţionale. Cât de departe va duce Trump această alienare rămâne de văzut, dar toată lumea este de acord că nimic nu este exclus.
În această atmosferă, summitul NATO poate fi scena unei noi fisuri, de aceasta dată în domeniul securităţii, poate cel mai delicat pentru o Europă care depinde încă de SUA pentru a fi protejată. Preşedintele Trump poate îngreuna sau împiedica orice decizie ce s-ar fi dorit luată la acest summit – dintre care cea mai spectaculoasă, fiind de mult aşteptată, este invitarea Macedoniei de a adera la NATO, o decizie ce îi displace în mod evident preşedintelui Putin. Ar fi o lovitură într-adevăr spectaculoasă dacă, după rezolvarea disputei de 27 de ani avute cu Grecia în privinţa numelui, Macedonia (de Nord) nu va primi atât de mult aşteptata invitaţie.
Sub un semn la fel de mare de întrebare este pusă orice discuţie a întăririi securităţii la Marea Neagră, discuţii care oricum au fost în mod tradiţional dificile din cauza poziţiilor divergente ale statelor litorale (România vs Bulgaria şi Turcia). Până acum, însă, SUA a fost promotorul cel mai hotărât al exerciţiilor militare la şi pe Marea Neagră, ca şi al unor măsuri de sporire a securităţii maritime. Cu un preşedinte Trump hotărât să le arate aliaţilor europeni cine este şeful şi pregătit să se întâlnească cu Putin 3 zile mai târziu, greu de crezut ca vor fi agreate măsuri suplimentare, tot ce putem spera este menţinerea celor actuale. La fel de implauzibilă este o apropiere a Alianţei de Georgia, ţară care de 10 ani aşteaptă oferirea planului de aderare la Alianţă şi căreia la fiecare summit i se oferă diverse bombonele de consolare. În acest an cel mai probabil nu le va primi nici pe acestea. România poate încă miza pe benevolenţa preşedintelui Trump, datorată în principal respectării angajamentului de a ridica cheltuielile militare la 2% din PIB, dar nici o măsură din cele pe care România şi le doreşte la Marea Neagră nu are şansa de a fi adoptată ȋn acest an.
Summitul NATO, deci, va fi un spectacol de urmărit, ca orice nuntă mare. Va fi interesant cine cu cine dă mâna, cum/dacă se vor saluta Trump şi Trudeau, cât/dacă se vor atinge Trump şi Macron şi cât de rece va fi privirea Angelei Merkel. Va fi interesant de văzut cât de mult pot controla europenii înclinarea spre distrugere a preşedintelui American. Dar şi mai interesant va fi de văzut darul, care de data asta nu rămâne la miri, ci va fi oferit vecinului care şi-a pus gardul pe terenul nostru.
Se încarcă comentariile...
