Dacă nu acum, atunci când?

De patru ani asistăm amuzați și indiferenți la ieșirile la rampă ale liderilor curentului anti-occidental, extremist în România. În ciuda vocilor îngrijorate din societate care au indicat în mod repetat pericolul unei construcții politice bazate pe afinități anti-occidentale, nimeni nu a făcut nimic.

FOTO Shutterstock

Succesul extraordinar al discursului anti-UE și anti-NATO pe rețelele sociale nu a dat deloc de gândit, nici după ce izbucnirea războiului din Ucraina ar fi trebuit să sporească vigilența față de propaganda anti-occidentală. Accederea forțelor și actorilor politici care îmbrățișează acest discurs în Parlamentul României în 2020 și folosirea acestuia ca platformă pentru îndemnuri și mobilizări anti-occidentale a fost tratată cu indiferență de cei care nu reușesc să înțeleagă adevărată dimensiune a pericolului și nici formele multiple și perverse ale încleștării dintre, simplificând, Est si Vest.

Nu mai este timp de amuzament și nu mai este loc de indiferență. Regiunea este din ce în ce mai fragilizată de încercările Rusiei de a o rupe de Europa, fie prin violență ca în Ucraina, prin încercări grosiere de manipulare a votului ca în Moldova sau prin folosirea guvernelor pro-ruse ca în Georgia, Ungaria și Serbia. Vocile extremiste se înmulțesc, cu o vigoare de acum amplificată de reîntoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă. Extremismul anti-european va fi de acum complementat copios de cel anti-american, într-un duet periculos pentru întreaga Europă și cu atât mai mult pentru o țară atât de aproape, geografic, de război.

România anului 2025 va fi o Românie împovărată economic, în primul rând prin eșecurile economice și financiare ale coaliției guvernamentale, și în al doilea rând prin criza europeană pe care dificultățile actuale ale Germaniei o prefațează. Nemulțumirile materiale au fost dintotdeauna fondul ideal pentru amplificarea extremismului, a tendințelor anti-democrate, a discursului ce îndeamnă la ură și la ignorarea drepturilor și libertăților. Indiferența guvernamentală față de modalitățile de propagare a acestui discurs și a efectelor sale înlăuntrul societății ne-a adus în acest punct periculos. Modul și măsura în care discursul anti-occidental și manifestările extremiste fragilizează securitatea acestei țări nu au fost înțelese nici până acum la nivel guvernamental, în pofida faptului că suntem parte a unei Alianțe care pune accent pe dimensiunile sociale ale securității.

România anului 2025 va fi o Românie cu un Parlament pe o treime populat de actori politici extremiști. Discursul anti-occidental, anti-minoritar, instigator la ură va răsuna, odată cu instituirea noului Parlament, cu putere sporită de la ceea ce ar trebui să reprezinte tribuna simbol a democrației, într-o supremă sfidare a acesteia. Cei pe care îi ridiculizăm sau de care ne amuzăm vor avea mai multă forță să facă sau să blocheze legi și vor avea acces și mai direct la inimile și mințile românilor. Mai mult, vor avea suficientă forță politică să intre la guvernare, alături de actori politici care nu doar îi tolerează, ci îi și propulsează. Ascensiunea forțelor extremiste în politica românească înseamnă nu doar o și mai profundă polarizare a societății romanești și o și mai profundă destrămare a țesutului social, deși și aceste efecte sunt cauze de îngrijorare. Înseamnă scăderea încrederii investitorilor, înseamnă un rating de țară scăzut la junk, înseamnă împrumuturi scumpe, pe scurt regres economic, deci mai puține locuri de muncă. Coabitarea politică a PSD cu AUR, dovedită fără echivoc la nivel local și din ce în ce mai evidentă la nivel național, împinge România spre dezechilibru economic și social. Într-o perioadă de mari turbulențe geopolitice, un astfel de dezechilibru este cu atât mai periculos cu cât România se află în proximitatea unei zone de insecuritate.

În acest context, indiferența guvernamentală și complicitatea politică la creșterea extremismului în Romania nu ne pot fi indiferente. Societatea civilă, organizațiile neguvernamentale pot alege să lase timiditatea la o parte și să reia, înzecit, eforturile de a expune narativele extremiste. Pericolul nu doar că nu a trecut, ci devine din ce în ce mai puternic.

In acest an, pericolul extremist poate fi diminuat prin cel mai puternic mecanism – votul. Ne vom mai întâlni cu această ocazie doar peste patru sau cinci ani. Să nu lăsăm pe atunci ce putem face acum.