UE n-a uitat de Ucraina, chiar dacă mulți par să fi obosit de subiect. Și pregătește noi sancțiuni foarte grave

În principiu, strict teoretic, așa cum scrie în manualele deja demult depășit după care încă învață studenții de la facultățile de științe politice, în politica internațională (încă, dacă mai crede cineva în asta, reglementată de Carta ONU) există câteva situații clasice care pot fi echivalate cu un casus belli. Printre acestea se numără și cazul extrem, uneori foarte aproape de declanșarea unui răspuns militar, alteori semnal de forță al iminenței ruperii relațiilor economice și de cooperare, inclusiv blocarea unora dintre coridoarele de siguranță reprezentate de contactele prin țări terțe, al blocării reciproce a fondurilor deținute de partea adversă în băncile din statele de pe o parte a baricadei, a proprietăților și a unor alte categorii de bunuri.

Noua etapă de sancțiuni împotriva Rusiei și răspunsul Moscovei

Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene, a anunțat vinerea trecută că executivul european lucrează la o propunere care, votată de șefii de state și guverne cu prilejul viitorului Consiliu European, va permite adunarea într-un fond unic a tuturor profiturilor generate de averile rusești deja înghețate în spațiul european (cele mai multe aflate în Belgia) pentru a ajuta Ucraina și în scopul de a fi folosite în reconstrucția post-conflict din această țară.

Relativ ușor de spus,  dar sunt încă perfect neclare consecințele pe termen scurt și mediu ale unei asemenea decizii, mai ales că reacția rapidă de la Moscova indică intenția fermă de a proceda la o măsură în oglindă. Îndreptată împotriva tuturor țărilor considerate „neprietene”.

Iată ce a afirmat Viaceslav Volodin (foto), Președintele Dumei de Stat:

„Un număr de politicieni europeni, conduși de Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene, au început să vorbească din nou despre furtul fondurilor înghețate din Europa care aparțin țării noastre pentru a continua militarizarea Kievului...O asemenea decizie va necesita un răspuns simetric din partea Federației Ruse. Caz în care multe dintre averile și proprietățile țărilor neprietene vor fi confiscate, mai multe decât cele înghețate acum de europeni”.

Care ar fi valoarea financiară a fiecăreia dintre mișcările posibile? Evaluarea Comisiei Europene spune că valoarea fondurilor suverane rusești „înghețate” în Europa este de 211 miliarde Euro. Decizia respectivă ar putea fi luată în decembrie pe baza unei analize făcută de miniștrii de finanțe din Statele Membre, deci și de ai noștri, cu toate că, normal, nimeni nu se așteaptă la un comentariu sau măcar la un anunț în acest sens din partea Ministerului nostru de Finanțe și, eventual, la dezbaterea unei asemenea decizii în Parlamentul României.    

Dar cred că așa ar trebui deoarece, în cazul destul de probabil în care decizia finală va fi adoptată în Consiliul European, chestiunea esențială este nu atât de natură tehnică, strict financiară, ci de natură politică. Experiența noastră istorică, extrem de dureroasă și care este deschisă ca o rană și în ziua de azi, arată care pot fi consecințele unor asemenea decizii de blocare a unor bunuri, conturi, averi sau depozite bancare.

Pe fond însă, toată problema – sau măcar o dimensiune a acestei considerată cu relevanță generală și extrem de îngrijorătoare este că se combină elementele unei „furtuni perfecte”. Și cel mai grav mi se pare faptul că, unul după altul, cad toate paravanele, parapetele sau zidurile de siguranță consemnate în tratatele internaționale și, justificate de ororile continue ale războaielor în desfășurare, statele abandonează sistemele de reguli, acționând cu mare viteză pentru a produce scuze, explicații și justificări pentru transgresarea principiilor. De fapt, dacă vă uitați cu atenție, nimeni nici măcar nu se mai obosește să dea explicații, nivelul de ură și intoleranță se apropie de punctul maxim al unei crize oricând convertibilă în conflict global.

Desigur, nimic mai just decât principiul „vinovații trebuie să plătească”. Dar, până să stabilească istoria cine vor fi aceștia, nota de plată, cu toate suferințele imaginabile, este achitată de nevinovați, victimele crimelor de război și genocidului care, implacabil, se desfășoară sub ochii noștri.

Aceasta ar fi o variantă de explicație.

A doua, circulată pe unele coridoare foarte discrete ale puterii, este că mișcările violente de acest gen sunt absolut inevitabile tocmai pentru că se confirmă în acest mod separația între sisteme, cu o finalitate cate ar da naștere a două arhitecturi separate (poate nu total antinomice), Nordul Global și Sudul Global, fiecare cu instituțiile sale internaționale și sistemele proprii de garantare a accesului la toate tipurile de resurse și tehnologii. Și nu mai e deloc sigur în favoarea cui ar fi asta. Deocamdată, ce credeți, le luăm banii rușilor în folosul Ucrainei?