UE are curajul de a observa cu atenție și interes

Cum se întâmplă de mult pre multe ori (cu rezultate evidente pentru credibilitatea instituțiilor europene) înalții responsabili de la Bruxelles lansează în spațiul public estimări grăbite care nu sunt reluate sau acceptate de Statele Membre, de aici rezultând un haos decizional previzibil de lungă durată.

FOTO FB

Cel mai recent exemplu ar fi, din punctul meu de vedere, episodul car a debutat joia trecută, atunci când Kaja Kallas, șefa diplomației europene, după o reuniune a miniștrilor apărării din UE, spunea că Operațiunea navală ASPIDES din Marea Roșie ar putea fi extinsă în zona Strâmtorii Ormuz din momentul încheierii războiului: „Deja Operațiunea ASPIDES aduce o contribuție crucială în protejarea circulației navale în Marea Roșie, dar activitățile sale ar putea fi extinse în Strâmtoare”.

Reacția de interes a fost imediată deoarece contextul în care a fost făcută afirmația sugera că era posibil să vină după consultări cu miniștrii de externe și cu cei ai apărării, mai ales că, în martie, aceștia din urmă se exprimaseră negativ pe tema respectivă. De atunci, Marea Britanie și Franța avuseseră convorbiri pe tema

respectivă, de aici posibilitatea unui reviriment al pozițiilor europene și, mai ales, precizarea posibilă a unui tip de poziție comună care să lămurească ceva din tensiunile apărute cu partea americană, cu Trump acuzându-și furibund partenerii europeni că stau departe de orice intenție d organizare a unor misiuni comune pentru rezolvarea conflictului.

În ciuda deschiderii posibile anunțate de Kallas, oricât de prudent ar fi fost ea formulată, chiar dacă nu era vorba decât de o acțiune comună cândva, la orizont nedefinit, după încheierea ostilităților, miniștrii de externe din UE tot au fost prudenți și au rămas pe vechile lor poziții de expectativă.

Reuniți în ședința Consiliului afacerilor externe de luni 18 mai, au decis să nu ia niciun fel de hotărâre imediat privind extinderea operațiunii navale ASPIDES.

Dar povestea nu se încheie aici. Sătui de neputința organismelor comunitare și de ineficiența oricărui mare proiect în contextul eforturilor de închidere a conflictului din Orientul Apropiat, s-a produs, cum era de așteptat, o ruptură menită să facă loc unei inițiative de grup. O coaliție deja lansată de Franța și Marea Britanie - pentru care Parisul caută deja sprijinul ONU – care, în acest moment, ar include peste 40 de state europene, asiatice și din Golf printre care Germania, Italia, Olanda, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Emiratele Arabe Unite și Bahrein. A semnat și România.

Nicușor Dan

@NicusorDanRO

Am decis să ne alăturăm declarației Regatului Unit, Franței, Germaniei, Italiei, Olandei și Japoniei privind asigurarea în Strâmtoarea Ormuz a libertǎții de navigație, principiu fundamental al dreptului internațional. Alăturarea României la acest demers are loc pe fondul implicațiilor grave pe care închiderea Strâmtorii le are asupra piețelor energetice globale, precum și asupra economiei mondiale. Efectele sunt resimțite și în Romania, în special în ceea ce privește prețul combustibililor. În acest sens, suntem pregătiți să participăm la eforturile comunității internaționale care vor conduce la menținerea preturilor la un nivel suportabil pentru populație. România își păstrează decizia clară de a nu se implica în conflictul din Orientul Mijlociu și lucrăm alături de partenerii internaționali pentru dezescaladare. Textul integral al declaratiei: https://presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/declaratia-presedintelui-romaniei-nicusor-dan-privind-alaturarea-tarii-noastre-la-declaratia-privind-asigurarea-in-stramtoarea-ormuz-a-libert-tii-de-navigatie 9:24 pm · 20 Mar 2026.

51.5K Views

Semnal interesant: port-avionul francez Charles de Gaulle a sosit acum în zonă, în proximitatea zonei de conflict într-o misiune pur defensivă dar gata să fie avansat rapid în cazul în care circumstanțele vor fi de asemenea natură încât să permită o misiune menită să restabilească libertatea de navigație în siguranță prin Strâmtoare.

Ar fi fost însă utilă o poziționare comună europeană? Desigur, dacă ar fi fost posibil ca europenii să poată avea ambiții comune europene.