Tradiţia descăpăţânării: fascinaţia formulei totalitare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Avem şi noi moştenire fanariotă adânc inserată în mentalitatea poporului nostru, poveste despre formarea unor cabale în zona celor care dispuneau de funcţiile ce le permiteau, în limite foarte stricte, să administreze treburile ţării.

Obiectivele erau obţinerea sumelor necesare pentru plătirea a ceea ce trebuia trimis la Stambul (haraci, şpăgi, cadouri către diverşii şefi militari şi civili), apoi pentru ce era adus domnului, familiei şi ţiitoarelor sale şi, în fine, ce era reţiunut în folos propriu şi bine pus la păstrare pentru a fi, la nevoie, rapid încărcat în rădvane atunci când venea timpul fugii peste munţi. Sau, după caz, despre camarila familiilor boiereşti din "opoziţie" care-şi doreau protejatul în scaunul domnesc.

Puterea depindea exclusiv de Padişh, era cumpărată plătind la nesfârşit pe lunga reţea a adiministraţiei care ajungea la Marea Vizir. La Stambul mergeau delagaţiile boierilor să acuze sau să apere domnia şi, dacă banii erau suficient de mulţi, să ceară capul domnului sau, după caz, al adversarilor care se aflau tot la Stambul, echipa boierilor care zicea de bine despre un concurent. Înspre edificare, iată cum arăta foaia din registrele ţării prezentând repartiţia cheltuielilor Moldovei în 1770:

Imagine indisponibilă

Nu ştiu cât am mai moştenit din tradiţia darurilor şi, în orice caz, am mari îndoieli că cele de azi vor fi regăsite în asemenea registre contabile cinstit şi amănunţit făcute.

Dar altceva am moştenit din plin şi ceea ce vedem acum că se petrece în PSD-ul sfâşiat de uri şi bătălii interne care pun în primejdie credibilitatea şi eficacitatea actului de guvernare, vine din acea tradiţie fanariotă care ne face ca acum să asimilăm atât de greu regulile structurilor din care formal facem acum parte, UE şi NATO.

Dincolo de ceea ce este agreat de cărţile de istorie, predecesorii noştri pe meleagurilor carpato-danubiano-pontice ne-au lăsat şi cronici nu foarte des citate dar care merită din plin să fie cunoscute. Ele pot explica perfect de ce ce acum ne putem îndepărta atât de repede şi de uşor de spaţiul de joc al occidentului şi să recădem în fascinaţia produsă de conducerea de tip despotic, vânând capate şi organizând cu atâta plăcere spectacole de execuţii a "persoanelor din ierarhie", momente considerate drept deliciul suprem al presei şi publicului.

Îmi permit să vă recomand o lectură care ar trebui să fie obligatorie dacă, vreodată, în România va exista vreo formă de pregătire specială destinată celor care doresc să intre la modul serios în politică şi administraţia publică. E vorba despre cronicile cunoscute drept opera "Cronicarilor Munteni".

Texte scrise cu ură, încărcate cu venin, părtinitoare deoarece relatau moment cu moment micile victorii ale taberei proprii şi încărcând cu blesteme şi acuzaţii infamante tot ce făceau ceilalţi. Dacă vă veţi decide să citiţi Letopiseţul Bălenilor şi apoi apoi Istoria domniilor Ţării Româneşti a lui Radu Popescu sau Cronica lui Radu Greceanu nu vă mai mira sau impresiona nimic din ceea ce e azi, din marea de noroi, injurii, trădări şi schimbări multiple de tabere, credinţe şi încălcarea de jurăminte, la fel de multe şi grele cu cât, de regulă, erau făcute preventiv şi simultan către mai multe sau toate taberele.

Pentru a vă trezi curiozitatea, iată un fragment din Letopiseţul Bălenilor unde se face vorbirea despre Domnia lui Antonie-Vodă. Relatare precisă, punctuală, despre curăţirea rapidă a scenei de duşmani, descăpăţânarea lor fiind povestită într-o secvenţialitate cinematografică şi cu o totală detaşare, cea a slugii bune care consemnează victoria binemeritată a stăpânului:

"Deci, mergând Domnul cu boiarii la vizirul şi aştepta căftănie, începe a întreba: "Care iaste Mareş?". Zise: "Eu sunt". - Ia-l ! Ci-l luară. "Care iaste Ghorghie vornic?". Zise: "Eu sunt". - Ia-l !. Ci-l luară. "Care iastă Şerban?" Ziseră: "Nu iaste!". "Care iaste Mihai postelnic?". "Cesta ieste!". "Ia-l !". Îl luară. "Care iaste cutare, cutare, cutare/. Îi luară pă toţi şi rămase Domnul singur cu ceilalţi boiari...Numa Şerban Spătar, fiind mai ficlean decât alţii, au scăpat, măcar că au trimis să-l prinză, dar n-au putut; că îndată ce au auzit Ginea Comisul: " Ia pă cutare! Ia pă cutare!" şi-i luară, îndată s-au dus şi au dat de ştire şi au încălecat şi s-au dus încotro au putut scăpa". (text reprodus din volumul Cronicarii munteni, ediţie îngrijită de Mihail Gregorian, Ed. pt Literatură 1961).

Privind din perspectiva actualităţii imediate, o întrebare se impune: oare de ce simţim ca fiind atât de aproape şi ne par atât de familiare regulile de comportament ale acelei societăţi în care puterea eera asimilată corupţiei absolute, justiţia era expeditivă şi fără apel deoarece domnitorul, orice domnitor, ştia din leagăn regula unică de supravieţuire a dulcilor plaiuri mioritice: omoară-i tu repede, altfel te omoară ei pe pe tine? De ce recunoaşte şi acum valoarea operaţională a blestemului adânc băgat în gena neamului pe care domnii fanarioţi l-au ridicat la artă: delaţiunea precisă, amplă şi nemiloasă, cea de atunci şi cea de acum deopotrivă. De ce, ca atunci, şi acum mai putem crede că puterea sau o parte a ei, privilegiul unei funcţii sau demnităţi publice se câştigă exact cum spunea cronicarul că se petreceau lucrurile când "Şărban Săptar, fratele Domnului, au zis că va face pod dă pungi de la Saraiul rumînesc până la al vizirului şi tot îi va fi pă voie".

Nu vi se pare ceva cunoscut? Dacă da, atunci. poate fi explicaţia disfuncţionalităţii profunde la nivel de mentalitate care poate permite ca certurile din cadrul unui partid, între tabere care vor puterea şi scaunele aferente, pot influenţa aşa cum e cazul acum, imaginea unei ţări care pare, atunci şi acum, mereu pradă facilă dihoniei şi setei oarbe de putere, cu lideri în căutare de un papuc sau colţ de mantie de sărutat în chip de supunere absolută oricui va veni să dea firmanul.

Firmanul de undeva tot va veni. Şi teamă mi-e că, la mentalitatea asta, rezultatele în continuare vor fi aceleaşi. Aşteptând alte descăpăţânări.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite