Timpul clarității. De ce OUG-ul privind PNRR era necesară acum

România are la dispoziție, astăzi și încă, una dintre cele mai mari oportunități de investiții din ultimele decenii: miliardele de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență. DAR, pentru a transforma această șansă în rezultate concrete pentru comunități, trebuie să fim în primul rând realiști, mult mai disciplinați și mult mai responsabili decât în perioada fostei guvernări.

FOTO gov.ro

De aceea, Guvernul României a adoptat marți o ordonanță de urgență care face exact asta. Adică pune ordine acolo unde s-a acumulat haos, prioritizează acolo unde s-au promis prea multe, și taie în carne vie acolo unde proiectele nu mai pot fi finalizate la timp.

Decizia, în mod evident, nu este politică ci, din punctul meu de vedere, una de bun simț administrativ.

Eu cred că trebuie să fim sinceri. România a depus proiecte în valoare de 47 de miliarde de euro pe un program PNRR de doar 28 de miliarde, care între timp a fost redus, din cauza deficitului, la 20. Adică, pe șleau, avem mai multe promisiuni decât bani disponibili. Fără intervenție, asta însemna haos, datorii acumulate și, desigur, proiecte abandonate.

Ordonanța guvernului Bolojan vine cu un mesaj clar, acela că ne concentrăm, ca țară, pe ceea ce este realist, fezabil și cu impact. Proiectele care pot fi finalizate până la 31 august 2026, termenul limită impus de calendarul european, vor merge mai departe. Celelalte se suspendă temporar sau se reevaluează. Nu e vorba aici de tăieri arbitrare, nicidecum, ci de o triere absolut necesară, o necesitate, trebuie spus, pe care guvernul Ciolacu ne-a ascuns-o cu mult... talent!...

Mai mult, sunt oprite noi contractări prin PNRR, iar proiectele aflate în stadiu incipient, fără ordin de începere sau fără achiziții finalizate, sunt puse pe pauză. Asta înseamnă și economie la buget, dar și eliminarea riscului de a începe lucruri care nu pot fi terminate.

Prioritățile, însă, rămân. Se vor finanța în continuare marile proiecte de transport (inclusiv Autostrada Moldovei), modernizarea spitalelor și a cabinetelor medicilor de familie, investițiile în energie, în educație, în digitalizare, în apă și canalizare, în gestionarea deșeurilor și în împăduriri. Vorbim aici de o listă care include cam tot ce contează cu adevărat pentru oameni, pentru localități și pentru un viitor stabil. Eu cred că nu trebuie să pierdem din vedere acest obiectiv, al stabilității și al predictibilității. Știu că mulți ar vrea să ne vadă căzuți în haos dar sunt sigur că atâta vreme cât guvernul Bolojan va avea sprijin parlamentar și nimeni din coaliție nu va trăda, vom evita haosul.

O decizie curajoasă și rațională a fost luată și pentru programele naționale din fonduri publice, cum ar fi PNDL sau Anghel Saligny.

Până la finalul anului, nu vor mai fi finanțate proiecte noi prin aceste programe decât în situații excepționale, bine argumentate și mai ales de interes strategic. Așadar, Guvernul nu închide ușa investițiilor, dar o păzește mult mai atent.

Într-o Românie în care am fost prea des obișnuiți să promitem totul tuturor, acest moment este pur și simplu  despre prioritizare, despre asumare și despre a spune adevărul. Iar adevărul este că nu putem face tot, DAR putem face bine ceea ce contează.

Uniunea Europeană negociază împreună cu România o recalibrare a PNRR. Este o șansă să obținem mai multă flexibilitate și poate chiar mai multe resurse. Dar până atunci, avem datoria să cheltuim eficient ceea ce am primit deja. Este simplu! Fiecare euro investit trebuie să însemne ceva real pentru cetățeni.

Așadar, această ordonanță nu înseamnă un pas înapoi. Dimpotrivă, aș spune. Ea este primul pas, în sfârșit, către o implementare matură, eficientă și realistă a PNRR. Avem puțin timp și resurse limitate, dar dacă acționăm cu seriozitate, așa cum acționează Ilie Bolojan, sunt sigur că putem face diferența. Repet, acolo unde chiar contează. De povești, eu sunt convins că românii s-au săturat.