Ţara v-a dat multe şi le-aţi luat pe toate

Sunt alegeri prezidenţiale 2014 şi ştiţi că ţara asta v-a dat multe. V-a pus la masă şi voi aţi luat din toate. Ne-am uitat spre cer pentru puţin timp, visând la bunătatea voastră şi viitoarea bunăstare a noastră, şi aţi luat peste plin din ce v-am dat. Acesta e chipul cioplit al unei ţări despre care nu se ştie dacă măcar mai are speranţă.

Ţara asta v-a dat multe. Aţi cărat în saci cât n-ar fi cărat alţii nici în camioane. V-aţi cocoşat peste judeţe ca să puteţi lua mai mult şi sacii s-au dovedit puţini şi mici. Aţi transformat mesele mici pe care orbi am pus ofrande în pieţe publice în care ne-aţi strâns şi am adus mai mult. Am pus dinaintea voastră ca pentru nişte zei, dar hainele noi ale împăraţilor s-au dovedit costume de hoţi. Ne-a mai rămas răbdarea, dar şi ea se termină şi mulţi dintre cei care o au se termină cu ea. Dar nu vă e teamă, vă devin votanţi fără viaţă.

Am mai rămas puţini, dar la fel şi anii voştri.

Ţara asta v-a crezut cu fiecare an care a trecut peste ea şi a dat ochii peste cap a extaz de fiecare dată când v-aţi arătat. Eraţi primadone pentru noi, acum mai sunteţi doar de gaşcă între voi. V-aţi şcolit între voi după filosofii din simple cuvinte pe care le ştim toţi: ţeapă, tun, bacşiş, şpagă, se rezolvă. Aţi rezolvat o ţară. Cei morţi au rămas să vă slujească la vot, cei proşti au rămas să fie chefi peste găleata în care au pus făină, ulei şi orez. Sub ea arde focul speranţei, dar şi el rămâne fără gaz. Ceilalţi v-au băgat în p*zda mamei voastre şi s-au dus peste graniţă. Nu v-aţi abţinut şi i-aţi vizitat şi acolo să le amintiţi de ce nu vor să se mai întoarcă vreodată. Am exportat o ţară peste graniţă. Am mai rămas puţini, dar la fel şi anii voştri.

Ţara asta v-a fost platou cu bucate din partea unui popor prostit şi prost. Ne e jenă că vă ştim, că vă urâm sau adulăm, pentru că în voi vedem lucrurile pe care le urâm la noi. Nu le urâm suficient cât să scăpăm de ele, deoarece voi sunteţi de vină. V-am găsit vinovaţi în tribunalul Somnului Naţiunii şi v-am pregătit ţepe în piaţa publică, unde să rămâneţi statui de luare aminte pentru alţii. Pentru noi nu, noi vom fi justiţiarii. V-am dat ca proştii bani, ne-am deschis buzunarele şi urechile la discursurile voastre ca noi să nu facem nimic, să nu fim responsabili. Furaţi voi ca noi să dăm vina pe bătrâni, găleţi, răul-cel-mai-mic şi să fim cinstiţi. Săraci şi cinstiţi ne caracterizăm, ca să nu spunem şi f*tuţi, şi cu banii luaţi. Acest popor v-a dat totul, că-i era jenă să spună ceva, să-şi asume răspunderi şi să iasă în faţă. Este anonim şi tăcut, dar este mult.

Ţara asta este prea bună. E prea bun pământul ăsta, ne ţine pe toţi pe el şi mai ales vă ţine pe voi.

De s-ar căsca o gură între Carpaţi, acolo unde nimeni n-ar vedea, este deja în minţile noastre. Punem peste ea un covor nefermecat pe care să păşim fără griji de fiecare dată când împingem spre doctor în doctor, profesor sau funcţionar câţiva lei, un kil de brânză, un pui de ţară şi nişte ouă. Nu se poate să refuzaţi, luaţi, nu face nimic, nu e deranj, e plăcerea mea, 'te-n mă-ta, taci şi ia ca să te urăsc o viaţă că eşti hoţ şi-ţi bag cu forţa în buzunar bani pe care n-ar fi normal să-i primeşti.

Ungem sistemul, merge. Faceţi nazuri ca noi să dăm mai mult de fiecare dată. Şi dăm, că altfel nu faceţi nimic. Niciodată nu ne-am înfipt în gulerul vostru alb imaculat să scuturăm de pe voi argintul, bunurile şi vieţile distruse. Sunteţi gulerele albe, să trăiţi, şefu', hai noroc, patroane, sărumâna, doamna doctor. Sunteţi nişte domni şi doamne, f*te-v-am în c*r morţi astă' şi mâine.

Este o populaţie mare, câteva mese şi niciun om.

Ţara asta mi-a dat visuri, minimă educaţie, acum i-am dat un text. Stă proastă pe buza Mării Negre, cu buza ei umflată, şi plânge ca o adolescentă la prima despărţire. Scriu textul ăsta pe-un serveţel, îl arunc pe jos şi aştept să mai facă alţii ca mine să le acuz nemernicia şi să le arăt cu degetul mizeria. E multă şi e puţin interes pentru a nu o mai face. Deficitul meu de interes mă ajută să fac bani printr-o învârteală, hai că merge şi aşa, fac facultatea la Geologie sau Administraţia Afacerii, mă plâng de lipsa oportunităţilor şi mă apuc să-i dau altui boss o lipie cu de toate, dar mai ales cu scârbă.

Ţara asta nu ne-a dat nimic, a fost doar bună. Ne-au dat alţii proaste obiceiuri şi le-am integrat în coloana noastră vertebrală ca şi când ar fi de când lumea acolo, dar este o lume pe care o schimbăm la câte 100 de ani. Vin ai noştri, pleacă ai noştri şi rămânem cum ne ştii: populaţie mare, câteva mese şi niciun om.