Ţara combinaţiilor obscure

La alegerile parlamentare din 2001 nu am mers să votez. Eram reporteră la o agenţie de presă, scriam mai mult din Parlament şi obosisem de atâtea combinaţii pe care le făcuseră partidele în care, eu, ca şi mulţi alegători, investisem încredere. Duşmanii de moarte de altă dată îşi dădeau mâna cu uşurinţă atunci când aveau anumite interese şi votau fără remuşcări legile ce le conveneau.

Ca şi mine, atunci, probabil, au procedat mulţi, iar drept urmare ne-am ales cu o guvernare comunistă ce s-a instalat pentru opt ani. Nu mi-am iertat acea lipsă de responsabilitate civică şi de atunci merg conştient la fiecare scrutin electoral şi-mi exercit dreptul meu constituţional, chiar dacă uneori nu mai ştiu pentru cine să-mi dau votul.

Nu ştiu dacă au remuşcări şi cei care au făcut tot felul de combinaţii obscure prin alianţe împotriva firii şi au întors ţara în repetate rânduri de pe drumul ei european, aruncând-o înapoi în haosul în care ne zbatem de două decenii. N-o să stărui asupra combinaţiilor de până la 2009, pentru că cele prin care a fost debarcat Guvernul pro-european Sturza şi mai apoi menţinută guvernarea comunistă seamănă izbitor de mult cu situaţia politică de astăzi.

Singura mare deosebire este că, dacă până la 2009 combinaţiile erau previzibile, actorii - politicieni cunoscuţi, iar interesele lor puteau fi uşor demascate, acum lucrurile, se pare, sunt mult mai grave.  

Combinatorul de acum, Vladimir Plahotniuc, apărut, practic, de nicăieri, are un trecut total necunoscut. Este învăluită în mister cariera sa de om de afaceri şi modul în care şi-a construit imperiul şi a adunat o avere impunătoare în ţarişoara noastră mică şi plină de sărăcie. În perioada guvernării comuniste, la început, despre Plahotniuc s-a vorbit că gestiona afacerile familei Voronin, apoi numele său a figurat în mai multe scandaluri de preluare frauduloasă a unor active bancare şi afaceri, cu ajutorul unor firme dubioase înregistrate în zone offshore. O necunoscută, deocamdată, continuă să rămână şi felul cum s-a produs ruptura de familia Voronin şi dacă ea s-a produs cu adevărat.        

În 2009, în urma unei combinaţii reuşite, prin scoaterea lui Marian Lupu din Partidul Comuniştilor şi folosirea lui drept locomotivă pentru a readuce PD în Parlament, Plahotniuc reuşeşte să intre în politica mare, cu acte în regulă. Dacă vă amintiţi, numele său a fost inclus în noiembrie 2010 în lista electorală a Partidului Democrat tot printr-o combinaţie reuşită - în ultima zi în care se mai puteau face modificări în listelele electorale. Îndată ce a devenit parte din schemele combinatorului, Marian Lupu şi-a uitat acuzele la adresa lui Plahotniuc, făcute în campaniile electorale din 2009. Lupu nu a mai revenit nici la ideea că în aprilie 2009 s-ar fi încercat o lovitură de stat.

Combinaţiile de la 7 aprilie însă nu mi se par de neglijat. Faptul că până acum nu cunoaştem adevărul despre acele evenimente trebuie să ne pună în gardă, pentru că cei care au avut interesul să deturneze revoluţia paşnică a tinerilor au urmarit şi anumite scopuri, iar mai apoi au avut grijă să muşamalizeze totul. Şi cine putea să o facă mai bine dacă nu cineva cu influenţă în organele de drept şi care se află în formaţiunile de la guvernare. Atfel, care este rostul să acoperi combinaţiile celor din actuala opoziţie?

Câteva elemente din ecuaţia 7 aprilie par desprinse totuşi dintr-o combinaţie. Tinerii bine pregătiţi, cu feţele acoperite şi cu rucsacuri în spate, care au incitat la violenţă mulţimea ce protesta paşnic, erau foarte bine organizaţi, acţionau după un scenariu anume şi comunicau între ei. Există păreri că aceşti tineri ar fi fost de la agenţiile de pază despre care se ştie că aparţin unui anumit politician.

Vitalie Nagacevschi, care a condus comisia parlamentară  de anchetă şi care urma să ne spună adevărul despre 7 aprilie, a devenit avocatul lui Plahotniuc. Cunoscut drept un activist înveterat pentru drepturile omului şi promotor al valorilor statului de drept, Vitalie Nagacevschi s-a retras din politică şi din viaţa societăţii civile. Cât priveşte dosarele din procuratură, lucrurile sunt cunoscute. Nu vi se pare că tinerii bine organizaţi, comisia parlamentară şi lucrul procurorilor par a fi elemente dintr-o combinaţie, iar firele duc spre acelaşi om?                  

Cutia Pandorei s-a deschis însă după vânătoarea din Pădurea Domnească. Vânătoare unde au participat oameni de afaceri, demnitari şi suspuşi din organele de drept – elementele necesare pentru o combinaţie perfectă. Nici aici, deocamdată, nu avem claritate. Însă combinaţia din Pădurea Domnească a developat, se pare, înainte de timp, alianţa dintre PD şi PL, şi a precipitat procesele pregătite pentru mai târziu.

Chiar dacă avem trista experienţă cu aducerea comuniştilor la putere după combinaţiile din 1999 şi menţinerea lor la putere până în 2009, ceea ce se întâmplă acum este mult mai grav. În combinaţii au intrat nu numai politicieni sau formaţiuni politice, dar şi instituţii ale statului, iar jocurile combinatorilor pun în pericol statul. Iar sărmanul alegător nu mai înţelege care-i dreapta, care-i stânga, e plictisit, obosit, dezorientat, dezamăgit, încrâncenat...

Pentru că, a câta oară, se convinge că el, alegătorul, nu contează în nicio „combinaţie“.