SuspendareoMania

Asist neputincios, ca toţi românii, la „spectacolul” politic autohton, în care „aleşii” se întrec în exerciţii de orgolii, care mai de care în defavoarea celor pe care declară că îi reprezintă.

Bunăoară, numirea doamnei Sevil Shhaideh pentru funcţia de premier: ţinută în mare secret, aveam să aflu şi de ce a fost un iepure în jobenul personal al lui Liviu Dragnea. Pentru că era soluţia de compromis. Dragnea a acceptat implicit că ar încălca legea dacă s-ar autopropune, aşa că a ales din cei „peste 10.000 de specialişti” o „no name”, pe care personal nu o ştiam, dar pe care nu cred că o ştiau nici mulţi oameni din PSD. Asta n-ar fi o problemă, dacă ceea ce o recomanda pe doamna de mai sus nu era doar propunerea unui singur om, anume Liviu Dragnea. Iar dacă liderul PSD a avut dreptul să o scalde în privinţa numirii, preşedintele Iohannis de ce nu avea dreptul să se gândească şi trebuia să o înghită ca pe o găluşcă fierbinte la presiunea PSD-istă?

Nu-i contest meritele doamnei, spun doar că e anormal să fie propunerea unică a unui unic lider de partid. Pentru că dacă doamna Sevil este un eşec politic prefer să fie al unui partid ales pe liste, nu al unui singur individ. Nu mă încălzeşte că îşi asumă Liviu Dragnea această numire, cum nu ştiu cum l-ar putea trage cineva la răspundere pentru un asemenea eşec, în afară de a-i cere demisia din partid. Mare brânză! Însă nu vreau ca implicit soarta României să atârne de decizia ultrasecretă şi mai puţin inspirată a unui inginer, când ea ar trebui asumată (fie şi în solidar) de tot partidul pe care acesta îl reprezintă, ca să nu mai vorbim de alianţa constituită.

Bun, a fost propunerea de ultim moment, chinuită, a lui Liviu Dragnea. Decizia amânată a lui Klaus Iohannis nu trebuia primită cu huo de către PSD-işti, întrucât chiar şeful lor a fost cel care a tărăgănat până în ultimul moment numirea. S-ar fi scutit acest timp mort, în care „nu avem guvern” şi „nu cresc salariile de la 1 ianuarie” şi „nu avem buget” dacă şi-ar fi asumat la fel de „bărbăteşte” această decizie după rezultatul alegerilor sau chiar în timpul campaniei electorale, din care, apropo, doamna Shhaideh a lipsit cu desăvârşire.

În altă ordine de idei, pe lângă faptul că decizia de astăzi a lui Klaus Iohannis nu are de ce să fie musai urmată de o justificare oficială (preşedintele nu este obligat să îşi justifice acţiunile public, poate să o facă ulterior, la noi consultări, sau poate să renunţe complet la acest drept), ei bine aceasta este cât se poate de constituţională. Altfel nu ştiu de ce s-ar mai apela la preşedinte şi nu ar fi direct instalată doamna Sevil sau chiar prietena de 24 de ani a lui Dragnea! Sau şoferul acestuia. 

Astăzi, vânzoleală mare, freamăt şi zbucium, că preşedintele a ales să nu o numească premier pe Sevil Shhaideh. La fel cum nici fostul preşedinte Băsescu nu îl accepta pe Klaus Iohannis în urmă cu doar câţiva ani. Cu siguranţă nu vorbim de o vendetă personală a actualului preşedinte, însă am un deja vu în privinţa discursului de după al lui Liviu Dragnea, care ameninţă în stânga şi-n dreapta cu suspendarea, pe motiv că „preşedintele nu respectă votul popular”. Păi, care vot popular, că doamna Shhaideh nu a fost propusă de alegătorii din 11 decembrie ai PSD (atenţie, vorbim de oamenii care au votat un partid care ar urma să propună un premier, nu un lider de partid care să îşi impună alegerea personală şi nici direct un guvern pus pe masa preşedintelui fără drept de negociere)? 

Nu poţi, la nivelul ăsta, să îţi permiţi să ameninţi un preşedinte de stat că dacă nu face cum ai vrut TU, îl suspenzi. Nu ai voie să vii cu un discurs ameninţător, mai înainte ca preşedintele să se pronunţe, decât doar dacă nu eşti convins din start că e o „mână moartă” şi că propunerea este sortită eşecului. Nu poţi să îi arăţi unui preşedinte ales prin vot popular cureaua ca unui copil obraznic, pentru că vrei să îţi facă, umil, pe plac. La adăpostul votului din 11 decembrie nu ai de ce să capeţi tupeul lui Năstase şi nici îngâmfarea lui Ponta, pentru că nu ai niciun drept legitim să te tragi de brăcinari cu şeful statului în halul ăsta! Ca ce chestie?

Până la urmă, Liviu Dragnea a prins cu greu locul din Parlament (cu ocazia asta s-a testat şi majoritatea) şi este doar un inginer aflat într-o funcţie temporară de şef de partid, nu este un ales al poporului, pentru că în interiorul partidului său ştim cu toţii cum a ajuns în frunte, căţărându-se pe hoiturile politice ale foştilor lideri căzuţi „la datorie”).

Liviu Dragnea se erijează în „vocea poporului”, uitând că poporul nu înseamnă doar procentul care i-a votat partidul (şi, din nou, NU pe el personal), ci mai înseamnă şi restul populaţiei, care nu îi împărtăşeşte neapărat opţiunea personală de „cec în alb”. La fel fac şi propagandiştii de buzunar ai lui Dragnea, de la Gâdea la Ciuvică şi de la Badea la orice-alt-prezentator-de-la-Antena3: urlă că nu se respectă votul popular, ca şi când oamenii au ales-o pe necunoscuta Sevil, care înţeleg nici măcar un loc în Parlament nu a obţinut, aşa de „apreciată” era în partid până la ora numirii!

Nu în ultimul rând, consider că dacă tot se vehiculează evitarea unei crize politice, poate că ar fi cazul să se renunţe la asemenea numiri „în glumă”, în favoarea uneia responsabile, deplin asumată de alianţa care are majoritate în Parlament, iar persoana cu pricina să se bucure de o imagine bună, fără suspiciuni, fără dosare, condamnări sau matrapazlâcuri la graniţa legii. Chiar nu mai există nimeni care să corespundă unor asemenea criterii NORMALE de integritate?

Suspendarea lui Klaus Iohannis, care stă pe buzele însetate de putere ale liderilor politici, fluturată cu atâta uşurinţă (să ne gândim doar ce costuri presupune un referendum şi cine le plăteşte!), ar trebui să ne înspâimânte pe toţi cei care mai avem o brumă de inteligenţă şi bun simţ. Pentru că vorbim de suspendarea unui preşedinte ales prin vot popular, pusă în practică la primul gest de nesupunere necondiţionată de către un parlament care avea din prima zi peste 70 de absenţi!

Decizia lui Klaus Iohannis este de bun simţ, le dă ocazia lui Dragnea şi Tăriceanu să revină după gafa numirii, însă mi-e teamă că orgoliile politice de mari învingători îi vor împinge pe cei doi spre alte gafe, care nu fac altceva decât să ne arate încă o dată ceea ce ştim deja: că nu le pasă câtuşi de puţin de alegători, de oamenii din partid şi implicit de ţara asta pe care au condus-o atâţia ani. Fix degeaba.