Statul român, în colaps

În timp ce atenţia noastră este orientată către lucruri triviale, precum o plăcuţă de înmatriculare sau evaluările paginii de Facebook a Poliţiei Române, se întâmplă un fenomen foarte periculos: statul român colapsează.

Ce este statul, până la urmă? Este un contract social în care indivizii consimt, implicit sau explicit, să se supună autorităţii unei puteri în schimbul protejării drepturilor şi libertăţilor lor de către acea putere, aşa cum aflăm de la Hobbes, Locke sau Rousseau.

Cu alte cuvinte, la baza contractului social stă încrederea. Încrederea pe care o investesc cetăţenii în instituţiile statului: guvernul, parlamentul, armata, poliţia, puterea judecătorească şamd. Fără încrederea între cetăţeni şi stat, contractul social este nul şi locul ordinii e luat de haos sau, cum ar spune Hobbes, omul devine lup pentru om şi se produce inevitabil un război al tuturor împotriva tuturor.

Contractul social al României la 100 de ani de la Marea Unire arată foarte prost şi e pe cale să fie rupt sub asaltul unor indivizi care, ajunşi să controleze statul, îl subminează din interior.

Bunăoară, deşi aflată deja la cote de încredere de sub 25%, instituţia guvernului a fost ridiculizată în mod repetat din 2017 încoace sub presiunea unui individ care a transformat-o în secretariatul său personal. În acelaşi mod, instituţia prim-ministrului a fost golită de orice fel de sens şi decredibilizată prin schimbarea repetată a titularului şi instalarea de persoane care nu deţin nicio urmă de credibilitate, făcând de râs funcţia şi statul român în ţară şi în străinătate.

Instituţia Parlamentului, deşi ar trebui să fie pilonul de bază al unui stat democratic, se găseşte la o cotă de încredere de sub 20% şi continuă să scadă. Cum altfel, când este folosită doar pentru a proteja condamnaţi penali şi fără să păstreze măcar un strop din funcţia sa de bază, cea de for de dezbateri reale şi de decizii luate pentru cetăţeni?

Puterea judecătorească, deşi la cote de încredere uşor mai ridicate decât instituţiile politice, a fost şi este permanent subminată de partidele aflate la guvernare în aşa măsură încât decapitarea DNA a fost făcută cu sprijinul unei Curţi Constituţionale politizate.

Mai departe, instituţia Preşedintelui statului a fost redusă la o simplă entitate notarială. Decredibilizarea statului a ajuns în ultimele zile şi la instituţiile de forţă.

Pusă sub presiunea unei banalităţi precum plăcuţa de înmatriculare cu un mesaj anti-PSD, guvernanţii au sacrificat fără să clipească credibilitatea acestei instituţii pentru a-şi proteja, fără succes, propria imagine. Au ridiculizat instituţia Poliţiei, ieşind în conferinţă de presă pentru un caz nedemn de o asemenea atenţie şi pentru a justifica un abuz vădit. Şi, mai grav, au ajuns, prin chiar vocea purtătorului de cuvânt al Poliţiei Rutiere, să se dezică explicit de rolul solemn pe care Poliţia îl are, acela de a proteja cetăţeanul, trimiţând oamenii să-şi facă dreptate în altă parte, în mod cu totul nedemn.

Nu în ultimul rând, o altă instituţie de forţă, Armata, singura care îşi păstra o rată de încredere de peste 70%, a fost aruncată în derizoriu de însuşi şeful său, ministrul Apărării, care ne-a spus cu seninătate că România deţine la Deveselu rachete balistice de atac, provocând cel mai probabil consternare şi în NATO, dar şi în Rusia.

PSD-ALDE rupe cu bună ştiinţă contractul de încredere între stat şi societate, iar acest lucru are şi va avea consecinţe extrem de grave, pentru că o Românie ruptă social şi afectată grav ca stat nu are nicio şansă să performeze nici acasă şi nici în relaţia cu ceilalţi.

Ceea ce PSD-ALDE a distrus şi continuă să distrugă cu ştiinţă sau din pură prostie ne va afecta pe termen lung.

Va fi nevoie de reconstruirea încrederii în societate, dar şi între societate şi instituţiile statului. La baza acestui proiect al României viitorului trebuie să stea etica, cinstea, competenţa şi reformarea instituţiilor statului în acord cu aceste valori.