Şedinţă de partid

Habar nu am când anume i-a venit d-lui Stelian Tănase ideea de a-i invita pe jurnaliştii bucureşteni la o conferinţă de presă în cadrul căreia intenţiona să le prezinte, în aplauzele şi ovaţiile acestora, grila de primăvară a TVR, devansând lansarea oficială prevăzută să se petreacă sâmbătă seara la Braşov.

Nu ştiu nici când a hotărât directorul general interimar al SRTV, consiliat, pare-se, de Irina Radu şi de George Orbean, ca respectiva întâlnire să fie televizată în direct. Probabil că doar cu puţine ore înainte de începerea transmisiunii fiindcă totul a lăsat impresia unei jalnice şi descalificante improvizaţii. Pesemne, toţi scenografii Televiziunii Române au fost liberi în cursul zilei de luni, 24 februarie. Ori complet lipsiţi de inspiraţie. Numai astfel se poate explica faptul că studioul în care au fost poftiţi invitaţii semăna izbitor cu sala de mese din cantina unui liceu construit în Epoca de Aur, nesupusă vreodată modernizării. Şi tot doar aşa se explică de ce participanţii au fost dispuşi după modelul meselor rotunde, întotdeauna pătrate, cu conţinut ideologic, din aceiaşi ani „glorioşi“.

La prezidiu, alături de dl. Tănase, încruntaţi, supăraţi, plictisiţi, dacă nu chiar dispreţuitori şi ostili, domnii Mircea Dinescu, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Ion M. Ioniţă, Florin Iaru, Daniel Apostol. Şi, desigur, şi o „tovarăşă femeie“, în persoana doamnei Mirunei Munteanu. Adică noile „achiziţii“, cei chemaţi să salveze, în primul rând din punct de vedere profesional şi editorial Televiziunea Română, pesemne incapabilă de autosalvare prin talentul şi competenţele propriilor jurnalişti. Cei şapte magnifici în puterea şi prin „favoarea“ cărora (ca să îl citez pe inenarabilul Ion Cristoiu) va sta scoaterea TVR de sub dictatura programelor „evazioniste“, aşa după cum s-a exprimat dl. Tănase. Şi care vor aplica nesmintit, precum Stelian Tănase însuşi, modelul BBC.

Un model în numele căruia se poate face orice. Prin 1997-1998, recurgând la aceeaşi stratagemă, tandemul Alina Mungiu-Anca Toader l-a convins pe directorul de atunci, dl. Stere Gulea, să renunţe la „Teatrul TV“. Iar dl. Gulea a renunţat, făcându-se a uita de „Integrala Shakespeare“. Acum, invocându-se acelaşi model, „Teatrul TV“ revine. Ceea ce e foarte bine. Mă întreb totuşi dacă tot modelul justifică şi emisiunea „Politică şi delicateţuri“, de pildă. Sper ca el să nu fie utilizat şi drept explicaţie pentru reactivarea formaţiei Mambo Siria, tare pe gustul d-lui Dinescu.

Tot prin ’97-’98, şi tot în numele aceluiaşi sacrosanct model, TVR a redus semnificativ spaţiul de emisie rezervat „Seratei muzicale TV“, iar mai apoi a renunţat la Iosif Sava. Pe Iosif Sava, om din interiorul TVR, nu îl mai poate înlocui nimeni. Până va apărea un altul, s-a recurs la sus-menţionaţii pe post de substituţi.

Cam asta a lăsat să se înţeleagă Stelian Tănase în introducerea domniei-sale, o introducere deloc flatantă la adresa celor pe care (încă) îi (mai) conduce. E drept, dl. Tănase nu şi-a calificat subordonaţii „lepre“, asemenea predecesorului său, Elwis Săftoiu, dar nici mult nu mai avea până să o facă, între două reprize de tuse şi două enervări profesorale cu greu disimulate. În imediata apropiere a d-lui Tănase, directori şi directoraşi, de la eterna Irina Radu la greu inteligibilul Gabriel Gherghescu şi la pioniera în retragere Liana Săndulescu. Misiunea principală a acestor „activişti“ de raftul al doilea a constat în a produce variaţiuni pe tema „aşa cum aţi spus dumneavoastră“. Că noul şef al TVR a spus cu totul altceva decât cel vechi, pe care tot Irina Radu, Gabriel Gherghescu şi Liana Săndulescu l-au susţinut, încuviinţat, ovaţionat, consiliat, secondat şi tămâiat când a lansat în toamna lui 2013 o grilă cu o filosofie exact la antipozi, e altă poveste. Relevantă pentru spinarea lor de gumilastic.

Adunarea de partid ticluită de dl. Stelian Tănase nu a fost însă nici „frumoasă“, nici „liniştită“. Căci unul dintre ziariştii invitaţi, defel bine crescut, nicidecum „programat“ să spună doar „sărut mâna pentru masă c-a fost bună şi gustoasă!“, a pus niscaiva întrebări incomode. Şi deloc pe placul domnului Tănase şi al comilitonilor domniei-sale, indiferent de provenienţă ori de vechime întru tovărăşie. Una legată de felul în care a fost decisă întreruperea difuzării pe TVR Moldova a filmului „Moştenirea clandestină“, a doua ce viza felul netransparent, cvasi-ilegal, fără niciun fel de licitaţie de proiecte, în care „vedetele“ autoproclamate şi menţionate mai sus au ajuns să colaboreze pe bani buni cu TVR-ul.

În noua situaţie, defel prevăzută, dl. Tănase a reacţionat precum Nicolae Ceauşescu în faţa atacurilor lui Constantin Pârvulescu la Congresul al XII lea al PCR. Iritat, nervos, amplificând tensiunea dintre „prezidiu“ şi „sală“. Cameleonicul domn Ion Cristoiu a interpretat pe loc, cam gângav, e drept, „rolurile“ lui Ion Popescu-Puţuri şi George Macovescu, punându-l la punct, ca pe vremea când era brav activist cu pixul la „Scânteia tineretului“, pe ziaristul incomod. Şi mai făcând o dată dovada hiper-orgoliului său de etern dispus la răspopire.

Bref, dl. Tănase a mai comis, cu această conferinţă de presă, încă o „prostie“. A tensionat şi mai mult relaţia TVR cu presa. Chiar dacă aceasta nu a fost reprezentată nici de mari publicaţii, nici de mari nume, nici prin televiziunile concurente cu care, din păcate, Televiziunea Română se află în raporturi nu tocmai cordiale. Şi tot dl. Tănase i-a mai dezamăgit o dată pe telespectatorii Televiziunii publice.

Pe jurnaliştii prezenţi în nu ştiu care studio al TVR, poate că i-a îmbunat cu „punctul trei al ordinii de zi“. Cu bufetul, probabil, bogat şi asortat. Pe telespectatori, pe plătitorii de abonament, adică pe cei ce ar fi trebuit să încerce să îi transforme în aliaţi, i-a mai pierdut o dată.