Florin Iaru

Poet

Partea cea mai grea a existenţei noastre cotidiene e filtrarea informaţiei. Aş putea zice că proştii, mincinoşii, şmecherii şi hoţii şi-au dat mâna într-o conspiraţie mondială, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu armata adversă de… proşti, mincinoşi, şmecheri şi hoţi.

Odată cu dezlănţuirea puhoiului electoral, putem măsura electoratul pe care partidele îl vânează. În afara nucleului dur al orbilor, surzilor şi foarte vocalilor suporteri, bazine electorale tradiţionale, politicienii visează să convingă lumea, vorba lui Trahanache, „să voteze cu noi“. Pentru asta nu mai sunt suficiente metodele de anţărţ, şantajul, avantajele, ori hârdăul lui Petrache. Promisiunile s-au tocit.

Multe din nenorocirile secolului XX ar fi fost evitate dacă oamenii ar fi deprins din şcoală să nu se încreadă în idoli, să detecteze minciuna, ori să judece cu propriul cap. În perioadele de linişte economică şi socială, politicul n-are însemnătate. Oamenii votează cu capul. În cele de criză, cu inima. Iar inima pre mulţi i-a dus în păcat. De la inimă au răcit şi mintea, şi corpul.