„Se întorc” regii României în Basarabia?
0Joi, 27 martie, în ziua când se împlineau 107 ani de la Unirea Basarabiei cu România, în scuarul Liceului româno-francez „Gheorghe Asachi” de la Chișinău a fost inaugurată statuia Reginei Maria.
Citez din comunicatul furnizat presei de Asociația „Monumentum”, căreia îi aparține inițiativa edificării acestei statui: „Monumentul o reprezintă pe Regina Maria a României din ziua încoronării de la Alba Iulia, purtând în mâna stângă Biblia. Statuia a fost sculptată în bronz de artistul Veaceslav Jiglițchi. Proiectul monumentului aparține arhitectului Mihail Andrieș. Postamentul a fost realizat în piatră de Cosăuți de către meșterul Marin Lozan.” Mijloacele financiare necesare pentru edificarea statuii Reginei Maria au fost colectate prin subscripție publică.
Lucrarea s-a realizat în șapte ani. Avocatul Iulian Rusanovschi, președintele Asociației „Monumentum”, a avut de asemenea inițiativa înălțării mai multor opere ale memoriei dedicate înaintașilor basarabeni de la 1918, precum și obeliscuri militare („Vulturul cruciat”), omagiind jertfa ostașilor români, inclusiv a celor din Basarabia, în cele două războaie mondiale.
Regina Marii Uniri
...și-a dobândit un loc aparte în Panteonul național al românilor. În memoria noastră afectivă s-a imprimat mai ales încoronarea triumfală a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria pe 15 octombrie 1922, la Alba-Iulia, ca suverani ai noului stat român reunificat. Cunoaștem imaginea pașnică, aproape bucolică, a Reginei Maria de la Peleș și de la Castelul Bran, ca și melancoliile sale de la Balcic. Această iconografie de crestomație școlară a fost precedată de secvențe cu totul dramatice, din timpul Primul Război Mondial, care au pus în pericol însăși existența și independența României.
Supranumită „Mama răniților”, Regina Maria a fost pe front, a însuflețit trupele, în momentele grele ale luptelor din 1917, când întreaga conducere a țării se refugiase la Iași, în urma ocupării Bucureștiului de germani și austro-ungari. Regina Maria a vizitat lazaretele militare, a îngrijit soldații răniți și bolnavi, le-a oferit ultima mângâiere muribunzilor.
A fost remarcabilă prestația sa diplomatică la Conferința de Pace de la Paris, din 1919, acolo unde Primul ministru Ionel I. C. Brătianu eșuase. Regina Maria și-a folosit elocința și farmecul personal în discuții diplomatice, obținând din partea șefilor marilor puteri învingătoare – Georges Clemenceau, prim-ministrul republicii franceze, David Lloyd George, premierul britanic, și președintele american Woodrow Wilson – recunoașterea frontierelor României Mari, pentru care își vărsase sângele ostașul român.
A fost o mare ocrotitoare a artelor și artiștilor, și ne-a lăsat, ea însăși, o importantă operă literară și memorialistică – scrieri care au putut fi reeditate după 1989.
Cuplul regal a vizitat de mai multe ori Chișinăul, după desăvârșirea Marii Uniri, așa încât s-a spus pe bună dreptate că după câteva decenii în care acest ținut a cunoscut calvarul regimului de ocupație sovietic, Regina Maria „s-a întors” în Basarabia, relansând legenda și o glorie interzisă.
Critici și proteste
Ceremonia de inaugurare s-a bucurat de prezența unui public numeros: fețe bisericești, oficiali români, scriitori, profesori, reprezentați ai mediului academic, elevi de la Liceul „Gheorghe Asachi” și, bineînțeles, avocatul Iulian Rusanovschi, președintele Asociației „Monumentum”. A fost un moment de bucurie și de mare însuflețire românească, dincolo de opinii, gusturi și preferințe estetice sau de orice alt fel.
Din păcate, la ceremonie a lipsit conducerea de vârf a Republicii Moldova: președinta Maia Sandu, premierul Dorin Recean, președintele parlamentului Igor Grosu. Cu atât mai ciudată această absență, cu cât, două zile mai devreme, pe 25 martie, oficialii de la Chișinău s-au întâlnit cu președintele interimar al Senatului, Mircea Abrudean, și cu alți parlamentari români prezenți ulterior la inaugurarea monumentului.
În centrul imaginii: avocatul Iulian Rusanovschi (mai înalt), dând mâna cu Ion Iovcev, fostul director al Liceului „Lucian Blaga” de la TiraspolImagine: Nadejda Roscovanu/DW
Au fost de vină contextul electoral din Moldova și din România, anumite idiosincrazii politice? Nu știm, nu ni s-au oferit explicații sau nu le-am auzit noi. Intenția de a nu contraria „masa eterogenă” a alegătorilor basarabeni prin participarea la inaugurarea statuii Reginei Maria exprimă o prudență exagerată și în orice caz prost plasată. Pro-rușii din Moldova oricum țin cu Putin, votează împotriva PAS, n-ai cum să-i înșeli. În schimb, produci nedumerire în rândurile electoratului proeuropean și unionist, de al cărui sprijin ai vitală nevoie la scrutinul parlamentar din toamnă.
„Revenirea” Reginei Maria la Chișinău a stârnit și altfel de reacții. Organizația de tineret a partidului „Moldova Mare” (oare cum a putut fi înregistrat la Ministerul Justiției un partid cu o denumire iredentistă, anti-românească?) a organizat un protest în preajma monumentului lui Ștefan cel Mare cu lozinci „stataliste”. Domnitorul medieval al Moldovei este suficient de îndepărtat în timp încât să poată fi manipulat, transformat de ideologii moldovenismului sovietic și de urmașii lor într-un dușman al Unirii. Or, Regina Maria, cu genealogia ei de familie (a fost nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii) nu lasă loc de răstălmăciri: evocă consubstanțialitatea Basarabiei cu spațiul românesc și apartenența ei la Europa.
Meritele Casei Regale a României, azi
Exceptând acest episod controversat, trebuie spus că, de fapt, conducerea Republicii Moldova are relații bune cu exponenții Casei Regale a României. Maia Sandu, Igor Grosu și alți demnitari moldoveni au fost invitați nu o singură dată la Palatul Elisabeta din București și pe domeniul de la Săvârșin, unde au fost primiți de Principesa Margareta, strănepoata Reginei Maria. Și viceversa: aceiași înalți demnitari au fost gazde cu prilejul vizitelor pe care Margareta, custodele Coroanei Române, și consortul acesteia, Radu, le-au făcut în Moldova.
Meritele Casei Regale a României în ce privește integrarea euroatlantică a României, precum și sprijinul pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, sunt bine cunoscute și apreciate. Și atunci care e problema?
Punți simbolice și poduri de piatră
Când era în opoziție, Maia Sandu a avut inspirata idee, susținută de un sondaj printre locuitori, de a restitui unei străzi din Chișinău vechea denumire: „Regele Mihai”. Sovieticii, după ce au reocupat Basarabia în 1944 au botezat această stradă cu numele bolșevicului Serghei Lazo, născut în Basarabia. Cu Dodon „prezident”, cu Plahotniuc, șeful din umbră al regimului, și cu Ivan Ceban, învingător în alegerile de la primăria Chișinău, propunerea Maiei Sandu nu s-a putut înfăptui.
Acum „readucerea” Regelui Mihai la Chișinău, pesemne, din nou va trebui să aștepte, pentru a nu inflama spiritele în contextul alegerilor și al războiului din Ucraina, dar sper că președinta nu a renunțat la idee. Regele Mihai – ultimul suveran al românilor de pe cele două maluri ale Prutului – a fost deopotrivă un personaj istoric și contemporanul nostru. Moartea sa la 5 decembrie 2017 a produs o puternică emoție și în Basarabia.
Nu știu dacă vom avea la Chișinău și o stradă „Regina Maria”, așa cum a propus un partid extraparlamentar, vizând redenumirea străzii Pușkin, unde a fost înălțată statuia. Sau poate va fi reconstituit într-o zi și monumentul interbelic al Regelui Ferdinand de la Chișinău?
După atâtea tancuri și avioane sovietice urcate pe postamente în Moldova, câteva statui și niște denumiri de străzi care să marcheze identitatea românească a acestui popor ar însemna un început de reechilibrare a balanței, a justiție istorică.
Punțile simbolice, reprezentate de Suveranii României moderne, dar și de marii noștri scriitori și artiști, constituie legături sufletești care au rezistat chiar și după ce regimul sovietic a aruncat în aer podurile de piatră care i-au unit pe românii de pe cele două maluri ale Prutului.
Se încarcă comentariile...
