Scurtă cronică de întâmpinare. Monica Nunweiller, o nouă scriitoare a Cotrocenilor și a literaturii române de astăzi

Monica Nunweiller este astăzi un nume cunoscut editurilor reprezentative pentru atenția acordată literaturii române autentice, s-ar putea spune cu har scriitoricesc.

De această scriitoare mă leagă amintirea adolescenței și tinereții mele, cucerit – când am venit în București – de universul cartierului care mă fascinează și îmi dă sentimentul că sunt în orașul meu natal, Râmnicu Vâlcea. Venit la București, la liceu, găzduit – dincolo de internate – în vacanțe și veri, și toamne pe strada Costache Negri, la numărul 16, la care locuia sora mai mare a tatălui meu, ajunsă institutoare – cum se spunea atunci – la vestita școală Cuibul cu barză, m-am aflat într-o strânsă prietenie cu adolescenții și tinerii de pe străzile Lister și Carol Davila și Obedenaru și am cunoscut atunci – e foarte demult de atunci – familia domnului Nunweiller, venită în România și la București dintr-o localitate numită chiar Nunweiller de la granița Austriei cu Germania. Așa am cunoscut-o și pe blonda și băiețoasa mamă a scriitoarei Monica Nunweiller, de origine italiană, bunica, pe nume Rozalia Belazzio, era născută lângă Milano.

Domnul Constantin Nunweiller s-a consacrat în memoria mea și a unei generații întregi din Cotroceni și prin îngrijirea, școlirea și educația sportivă a fraților săi – patru la număr – fotbaliști de talie națională și unul dintre ei vedetă fotbalist de talie internațională și naș al celebrului tenismen Borg.

Domnul Nunweiller și-a crescut și fiica, pe care o adora, scriitoarea de astăzi, îndemnând-o spre tenis, unde a și ajuns campioană națională la junioare și la senioare, apoi cu activitate de antrenoare de tenis în Belgia, la Bruxelles.

În sfârșit, mă întorc la scriitoarea de astăzi cunoscută de întreg cartierul Cotroceni, prietenă bună a familiei mele, a fetelor mele Ruxandra și Alexandra, încât o consider astăzi ca făcând parte din universul meu sufletesc.

Aflată astăzi sexagenară, doamna Monica Nunweiller m-a surprins acum doi ani venind să-mi spună că a scris un roman și mă roagă să-i citesc paginile acestuia. Romanul se numește „Avelt” și este un roman științifico-fantastic, scris cu siguranța unei maturități care m-a îndemnat să-i propun editorului meu, domnului  Enculescu, managerul prestigioasei edituri RAO.

-         Domnule, este o scriitoare autentică și îi public romanul.

Așa a apărut scriitoarea Monica Nunweiller.

Foarte curând, scriitoarea a venit să-mi propună un nou roman numit „La drum cu Irene”, descriind cu o maturitate literară cuceritoare universul cartierului Cotroceni dintre cele două războaie mondiale și până astăzi, cu o putere de evocare și profunzime  psihologică, care se dovedește până la capăt un omagiu adus acestui cartier – al patrulea din lume ca farmec și civilizație, cum este considerat în clasificările cunoscute.

Romanul a apărut la editura Hoffman, care l-a lansat cu succes la târgul de carte din anul trecut, urmat de al treilea roman intitulat “O moștenire scoțiană”, un thriller  concurând cu genul cultivat prin toate editurile europene și nu numai, acțiunea petrecându-se în Scoția, la Edinburgh, și la București.

Astfel închei scurta mea cronică de întâmpinare cu convingerea că literatura română va consacra sigur și numele scriitoarei Monica Nunweiller.