Scrisoare deschisă. Stimate domnule Prim-ministru,

Recent, aţi comunicat hotărârea dumneavoastră într-o problemă importantă pentru societatea românească: pensiile speciale nu vor fi recalculate. Dar, aţi continuat precizând că vor fi găsite soluţii pentru pensionarii militari care au fost nedreptăţiţi.

Cu respectul cuvenit, vă amintim că în urma măsurilor luate de Guvernele Boc, pensiile speciale au rămas neatinse în cadrul altor categorii profesionale, în frunte cu magistraţii Curţii Constituţionale a României, care au folosit în decizia lor tristul proverb românesc ”Cine împarte, parte îşi face”.

După magistraţi, în general, şi unele servicii speciale, ocrotite de anumite reglementări, militarii s-au bucurat în proporţie de peste 80% de mărirea pensiilor, iar pentru restul de până la 100% aţi luat deja o decizie reparatorie.

Am sperat, stimate domnule Prim-ministru, după ce am votat schimbarea mult aşteptată, ca printre cei avuţi în vedere pentru clarificarea situaţiei lor, să facă parte şi diplomaţii României, care s-au adresat cu sutele, în acest scop, instanţelor româneşti, aşteptând un deznodământ fericit care nu se mai produce. Aceştia nu au avut un lider sindical care să le apere interesele, dar nici un ministru care să-i reprezinte solidar şi curajos în faţa foştilor guvernanţi, cum s-a întâmplat în cazul militarilor.

În momentul de faţă, în rândul diplomaţilor domină un sentiment de dezamăgire, de frustrare şi deznădejde. Pensiile lor ”nesimţite” au fost coborâte la un nivel umilitor, care nu are nicio legătură cu procentul de 25%, anunţat oficial. În realitate, reducerea a fost de circa 75%, încât s-a ajuns ca un ambasador să aibă o pensie mai mică decât a unui caporal sau maistru militar. Niciun diplomat nu va afirma că pensiile speciale nu trebuiau reduse în condiţiile dificile ale României de azi, dar nu în acest mod, care poate fi considerat total discriminatoriu.

Totodată, este de datoria diplomaţilor aflaţi în această situaţie, cca. 1000 de persoane, să vă amintească dumneavoastră şi, prin dumneavoastră, întregii societăţi româneşti următoarele:

1.     În toate ţările civilizate ale lumii, activitatea diplomatică este preţuită în mod deosebit. Se are în vedere faptul că diplomatul apără interesele ţării sale în condiţii de stres continuu. Pe umerii lui apasă o grea responsabilitate, care, de cele mai multe ori, îi afectează sănătatea sau chiar libertatea şi viaţa, în cazul unor răpiri, de exemplu, care s-au petrecut de-a lungul anilor. Unii diplomaţi cad la datorie, aşa cum se întâmplă cu militarii români din Afganistan.

Notă: Afirmaţiile de mai sus pot fi susţinute şi de faptul că am lucrat în calitate de consilier şi ministru-consilier în două ţări aflate în stare de război, reuşind să supravieţuiesc printr-o şansă aproape nesperată.

2.     Rezultatul muncii unui diplomat se reflectă, până la urmă, în ridicarea nivelului de trai al fiecărui român din interior, prin relaţiile şi contractele economice încheiate cu ţara în care este acreditat, prin facilitarea unor investiţii şi multe altele.

3.     În perioada comunistă, imaginea diplomatului a fost compromisă din diverse motive care nu au nicio legătură cu realitatea. Dacă nu am fi traversat o asemenea perioadă, urmaşii de azi ai lui Nicolae Titulescu (personalitate care a făcut ca despre România să se vorbească cu admiraţie pe întreaga planetă), s-ar fi bucurat şi astăzi de o recunoaştere reală a meritelor pe care le au.

Stimate domnule prim-ministru, sunteţi şeful primului Guvern după 23 de ani care poate să se aplece, în sfârşit, asupra activităţii diplomaţiei româneşti cu mai multă atenţie, să facă lumină într-o problemă a diplomaţilor, a celor care, timp de decenii, cu preţul destrămării multor familii, au mers cu casa în spinare, cum se spune, dintr-o parte în alta a mapamondului, desfăşurând cu discreţia necesară o activitate benefică României.

Cu permisiunea dumneavoastră, afirm răspicat: diplomaţii trebuie să fie incluşi, o dată pentru totdeauna, şi în România, în rândul categoriilor profesionale care să se bucure de respectul concetăţenilor, dar să fie ocrotiţi şi de legile corecte şi obiective ale ţării.

Exprimând speranţa că solicitarea noastră se va bucura de audienţa necesară, cu permisiunea colegilor mei, vă asigurăm de profunda noastră consideraţie, de întreaga noastră preţuire şi susţinere, spre binele întregii Românii, a cărei redresare, atât de aşteptată, stă în mâinile dumneavoastră, dar şi a noastră, a tuturor.