Scrisoare către directoarea de şcoală din Constanţa: „Elevul, adolescentul ori adultul nu are nevoie de gard cu spini“

O elevă din Constanţa a fost dată afară de la ore pentru că avea fusta diferită de a colegilor

Unele directoare sau profesoare, ori ce or fi ele, sunt rupte de realitate. Despre fuste cu picăţele ne cramponăm în sistemul de educaţie? Despre managementul educaţional bazat pe floricele şi picăţele?

Dragă doamnă? Eşti cumva un fel de doamnă Firea ce acuză familiile că nu au copii? Eşti dumneata vreun fenomen de manager care nu poate să facă educaţie în lipsa unei fuste fără picăţele şi floricele şi fără de regulamentul şcolar dumneata nu poţi să cobori de pe piedestalul de profesor la cel de om?

Dar ce te-ai face dacă ar trebui să îţi impui autoritatea de expert manager la un liceu oarecare şi nu la nişte copilandri de gimnaziu, când îi prinzi în toaleta de la etajul trei fumând, doar aşa de lenea de a coborî la parter şi de a se ascunde prin curte să-şi fumeze ţigara fără de care nu ai mai fi adolescent dacă nu ar arde-o?

Ce ar fi dacă ai fi, dragă doamnă directoare, nevoită să gestionezi cazuri de chiuluri de la ore sa treci strada la cafe barurile autorizate, de peste drum de şcoală, unde sunt legal 50 de metri, dar pentru cei care vor să te enerveze, sunt prea puţini?

Ce ar fi dacă ai fi nevoită să ai 1500 de adolescenţi răzgâiaţi pe regulamentul tău şcolar, pe uniforma ta şi pe faptul că trandafirii tăi roşii dn piept nu au nimic de  face cu „regulamentul lor interior” şi că metodele tale comuniste nu au nicio legătură cu viaţa lor contemporană adaptată la vremurile generaţiei lor la care nu ai reuşit să te adaptezi şi nici să te cobori de pe piedestal?

Elevul, copilul, adolescentul ori adultul nu are nevoie de gard cu spini sau gard electric. Are nevoie de iubire, de ajutor şi de înţelepciune! 

A fi profesor, director, manager sau ce vrei să te consideri, ori să fii pus acolo unde eşti, înseamnă în primul rând să ai talent şi să ai strategii diferenţiate. Dacă nu ştii să trăieşti printre cei cu care lucrezi şi pentru cei pe care trebuie să îi formezi, renunţă! NU te bucura de promovarea de către partid! Învaţă să fii om şi să cunoşti povestea fiecărui copil care, poate, are nevoie de ajutor!

Strategiile comuniste sunt de domeniul trecutului! Elevul, copilul, adolescentul ori adultul nu are nevoie de gard cu spini sau gard electric. Are nevoie de iubire, de ajutor şi de înţelepciune! Fusta cu picăţele poate fi o minune, părul rebel este un moment, omenia este o eternitate, iar mărul din livadă primit de mine, azi, este dovada de iubire şi respect. Este foarte greu să înţelegi că a fi profesor trebuie să fii un bun psiholog, înainte de toate, iar măririle de salariu sau nevoia de el nu are de a face cu vocaţia sau intuiţia de a chema salvarea pentru anemia unui navetist trezit la 4,30 dimineaţa, doar pentru a veni la şcoală!

E foarte greu să înţelegi!