Savantul Petre Andrei, reformatorul educației din România interbelică. Interviu cu rectorul Universității „Petre Andrei“ din Iași, prof.univ.dr. Sorin Bocancea

Filozoful și sociologul Petre Andrei a avut un cult pentru educație, iar acest lucru se observă în perioada în care a fost subsecretar de stat în Ministerul Instrucțiunii Publice (n.r. 1932-1933) și ministru al Educației Naționale (n.r. 1938-1940) deoarece întreaga sa concepție asupra educației nu a fost numai un capriciu teoretic, ci un proiect asumat care a funcționat cât timp acesta a avut pârghiile necesare, mi-a declarat, într-un interviu, rectorul Universității ”Petre Andrei” din Iași, prof.univ.dr. Sorin Bocancea. De asemenea, pe parcursul acestui interviu, mai puteți citi despre opera filozofică și sociologică a savantului Petre Andrei, cât și despre valorificarea acesteia la împlinirea a o sută treizeci de ani de la nașterea sa.

Rectorul Universității ”Petre Andrei” din Iași, prof.univ.dr. Sorin Bocancea Foto Arhiva personală

Sebastian Rusu: Anul trecut s-a împlinit o sută treizeci de ani de la nașterea savantului Petre Andrei. Cum ați marcat acest moment special pentru comunitatea academică și științifică ieșeană?

Sorin Bocancea: Universitatea „Petre Andrei” din Iași, care-l are patron spiritual pe sociologul, filosoful și omul politic Petre Andrei, a marcat cei 130 de ani de la nașterea lui prin realizarea unor proiecte editoriale. În primul rând este vorba de un număr special al revistei Polis (numărul 34/2021), dedicat vieții și operei lui Petre Andrei. Am reunit contribuțiile a cinsprezece specialiști în științe socioumane ce l-au avut ca subiect pe Petre Andrei.

Începând de anul trecut, am lucrat la reeditarea a două lucrări ce au apărut în anii ’90. Este vorba despre Jurnal, memorialistică și corespondență, volum ce reunea jurnalul și o mică parte din corespondența lui Petre Andrei, și de volumul Confesiuni, ce conține un interviu realizat cu Profesorul Petru P. Andrei – unul dintre cei patru fii ai lui Petre Andrei, cel care s-a ocupat de editarea și de valorizarea operei savantului. Am completat cele două cărți cu documente din mai multe arhive și a rezultat volumul Memorii și istorii, apărut în condiții excelente la Editura Institutul European din Iași, ce-i are ca autori pe cei doi Andrei: Petre și Petru P.

 Un proiect editorial care ar fi trebuit să fie lansat tot în anul aniversar este ediția în limba italiană a lucrării Fascismul – pe care Petre Andrei a publicat-o în 1927, când puțini intelectuali au putut să prevadă pericolele fascismului și ale bolșevismului. Este un proiect la care au lucrat Profesorul Angelo Chielli, de la Universitatea „Aldo Moro” din Bari, Doctor honoris causa al Universității „Petre Andrei” din Iași și colegul nostru, Profesorul Sabin Drăgulin, Decanul Facultății de Științe Politice și Administrative a universității noastre, traducerea fiind realizată de doamna dr. Ioana Drăgulin. Acest proiect a câștigat licitația organizată de ICR, dar nici după doi ani de la această reușită nu au fost deblocate fondurile necesare editării. Am mobilizat alte resurse care vor face posibil ca în acest an, când se împlinesc o sută de ani de la celebrul „Marș asupra Romei”, să lansăm în Italia Fascismul lui Petre Andrei.

 Care este moștenirea științifică a savantului și omului de cultură Petre Andrei?

O întrebare grea, ce necesită un răspuns care ar putea fi cuprins în cel puțin zece volume, câte sunt în prezent cele ce-i reunesc opera. Sociologii cunosc foarte bine concepția lui cu privire la sociologie ca „știință integrală” și teoria sa cu privire la „sociologia revoluției”. De asemenea, este relevantă filosofia valorii pe care a elaborat-o în lucrarea omonimă și sunt de actualitate preocupările sale de filosofie și de pedagogie. Tocmai am vorbit despre lucrarea sa de politologie. De aici, putem merge spre opera sa politică și legislativă: redactarea proiectului de lege a descentralizării, a proiectului de lege cu privire la școlile profesionale, implicarea în proiectul gustian ce s-a soldat cu legea serviciului social, proiecte care, din păcate, odată cu venirea regimului comunist, au fost abandonate.   

Cât de importantă a fost activitatea sa din domeniul educației?

Petre Andrei avea un cult pentru acest domeniu, în fiecare dintre lucrările sale fiind prezent imperativul educației. El a fost un iluminist. Proiectul în care s-a implicat în „școala Gusti” presupunea tocmai transformarea învățătorilor și a profesorilor în reformatori sociali. În perioada interbelică, majoritatea populației României era analfabetă, iar Petre Andrei a susținut că nu se poate vorbi de o societate modernă și funcțională decât după aplicarea unui program educațional. Este suficient să urmărim ce a făcut în perioada în care a fost secretar de stat în Ministerul Instrucțiunii Publice și Ministru al Educației pentru a ne convinge că întreaga lui concepție asupra educației nu a fost doar un capriciu teoretic, ci o concepție asumată pe care el a pus-o la lucru atunci când a avut pârghiile necesare. Păcat că nu a mai avut timp să-și ducă proiectul la capăt.

 Cum se explică faptul că marele savant și implicit opera sa se află încă „într-un con de umbră” în societatea românească?

Opera sa a avut de suferit în vechiul regim pentru că savantul a respins categoric bolșevismul. Deci, sub aspect ideologic era indezirabilă. Cele patru volume apărute la Editura Academiei, ca urmare a eforturilor lui Petru P. Andrei și ale sociologului Mircea Mâciu, au multe „croșete”, pasajele neconforme ideologiei oficiale fiind scoase. După căderea comunismului, piața cărții a fost invadată cu produsele altor indetectuali români, ale căror opere au valoare literară și științifică dar ale căror poziționări în perioada interbelică au fost clar de partea mișcărișor antidemocratice.

 Petre Andrei, un intelectual democrat, dar nu atât de spectaculos în discurs, nu atât de metaforic și de mobilizator, a fost mai puțin prizat, rămânând un autor „de nișă”, de care mai vorbesc doar câțiva inițiați. Să ne uităm și la drama sociologiei în postcomunism. În România, sunt doar patru programe academice de sociologie, ce rezistă doar pentru că au și componenta „resurse umane”. În primul rând, știința pe care a slujit-o Petre Andrei are o problemă în România; de opera lui, ce să mai spunem? Când analizele sociologice le fac sportivii, cântăreții și „influencerii” cine se mai uită la un sociolog?

Petre Andrei, Foto: galeriaportretelor.ro

Societatea românească încă se află într-o tranziție prelungită și acest lucru se reflectă și asupra unor personalități de talia savantului Petre Andrei, peste care s-a așternut colbul neputinței și al uitării.

Nu aș putea spune că s-a așternut uitarea, proiectele despre care v-am vorbit fiind o dovadă. Și aș vrea să salut și aici eforturile echipei profesorului Zoltán Rostás în această direcție. Sunt în România oameni care se preocupă cu pasiune și chiar cu încăpățânare de opera lui Petre Andrei, dar eforturile și rezultatele cercetărilor lor nu deschid buletinele de știri. 

 Este de ajuns ca numai universitatea care îi poartă numele grație eforturilor fiului său, Petru P. Andrei, să îi valorifice opera științifică?

Firește că nu este de ajuns. Important este că noi, cei de la Universitatea „Petre Andrei” din Iași, împreună cu o minoritate științifică, nu am abandonat acest efort de menținere în atenția publică a operei lui Petre Andrei. În anul 2001, Petru P. Andrei și Doru Tompea au primit premiul Academiei pentru editarea operei lui Petre Andrei. Și nu era editată în totalitate.

De atunci, s-au mai scris studii despre Petre Andrei, iar la două decenii de la acel moment de recunoaștere a valorii și importanței operei lui Petre Andrei ne gândim la o reeditare a acesteia, de această dată cu ediții critice ale lucrărilor. Avem de lucru.  

Ce ar putea învăța tânara generație din personalitatea și opera marelui savant Petre Andrei?

Iar o întrebare dificilă, la care am să răspund simplu, cu ideea din Petre Andrei: adevărul este posibil doar acolo unde există libertate. Deci: credeți în libertate și adevărul va prinde contur.