Şansele dreptei din bucăţi

Să le luăm pe rând, coane Fănică. Forţa Civică,  a lui MRU. Noua Republică, a lui Neamţu. Fundaţia Creştin-Democrată, a lui Baconschi. PNŢCD, al lui Pavelescu. Mişcarea Populară, a lui Băsescu, via Diaconescu, Lăzăroiu şi compania. PDL, al lui Blaga. PDL, al lui Udrea.

Reformiştii, lui Macovei. Şi Iniţiativa România Liberală a lui Chiliman, lansată luni, 22 aprilie, care, probabil, nu va rămâne prea mult timp ultima pe listă.

Sloganul acestor venerabile mişcări şi partide este întruchiparea adevăratei drepte a mamei Omida. Unele o întruchipează, altele vor să o şi coaguleze, funcţionând pe post de cheag. Problema este că, din atâta coagulare, din săraca dreaptă a rămas doar zerul. Nu cotează, grupusculile dreptei îi dau înainte cu reunificarea.

Bine , bine dacă vreţi cu atâta ardoare reunificarea, de ce nu începeţi de la mic, la mare? De pildă, Neamţu, cu MRU. Apoi Baconschi cu MRU şi Neamţu. Apoi cu Udrea şi cu Pavelescu. Dar, nicio şansă. Dreapta din bucăţi nu are deocamdată premisele constituirii unui vehicul solid care să devină o alternativă la PNL.

În primul rând, sunt prea mulţi şefi şi niciun lider. Niciunul dintre conducătorii de aripi, grupări şi partiduleţe care se bat pentru refacerea „adevăratei” drepte româneşti nu are capacitatea de a câştiga fără redistribuire un colegiu electoral. Fiind toţi în aceeaşi situaţie, normal că niciunul nu se poate impune. De aici,  fărâmiţarea, nu consolidarea acestor mişcări.

Dar, dincolo de incapacitatea de a propune un lider, dreapta martorilor lui Traian Băsescu suferă de o boală de sistem.

Aflată la guvernare prin PDL, „dreapta” lui Băsescu s-a identificat cu politicile de austeritate, însă fără perspectivă. Reducerile şi tăierile făcute fără discernământ au lovit pe toată lumea. Sectorul bugetar a suferit, dar şocul l-a încasat  din plin, mai ales, sectorul privat despre care s-a discutat mult mai puţin în anii de criză. Aici, s-au făcut reduceri masive de personal şi de salarii, aici, lipsa creditării a lovit nemilor, aici, ridicarea fiscalităţii a scos din piaţă zeci de mii de firme. Dar tot aici, sub presiunea enormă a factorilor crizei, s-a produs restructurarea reală din economia românească. Guvernul „taie tot” nu a ştiut nici să prevadă criza, nici să propună soluţii pentru a sprijini în primul rând economia privată. Costurile crizei au fost aruncate pe umerii tuturor şi cine a supravieţuit, bine, cine nu, nu. Preţul a fost teribil.

Iar, în termeni politici, acest lucru se traduce în scorul dezastruos din alegeri al PDL. Partidul a rămas cu un nucleu de simpatizanţi care i-a asigurat supravieţuirea la limită. În rest, bugetarii, dar şi mediul privat au taxat cât au putut partidul, pentru că partidul, la rândul său, nu a sprijinit pe nimeni. Acum, unii se laudă cu asta, spunând că au trecut ţara prin criză. Complet fals. Ţara a trecut prin criză cum a putut în ciuda guvernanţilor ei.

Foarfeca diminuării veniturilor şi a creşterii preţurilor a funcţionat ca un incendiu de pădure. Au ars deopotrivă şi copacii putrezi, dar şi cei sănătoşi. După stingerea focului, apare acum şansa reluării ciclului.

Dar, la putere se află USL. Dacă nu face greşeli mari şi nu cedează tentaţiei populiste, guvernarea PSD-PNL are şanse să beneficieze de reluarea naturală a creşterii economice. Reducerea fiscalităţii şi, mai ales, a costului forţei de muncă ar sprijini în mod direct creşterea economică şi ar ţine alături de USL, atât angajaţii, cât şi clasa antreprenorială. Iar PNL, aflat la guvernare şi beneficiar al resurselor Puterii va fi dificil, dacă nu imposibil de dislocat de o adunare de grupări fără lider şi, mai ales, fără o orientare politică unitară.

Cel puţin până la următoarele alegeri.