Să ne dezbărăm de prejudecăți! Democrația poate fi impusă cu forța armelor dacă nu se poate altfel!

Donald Trump, este, în opinia mea, un om politic și un teoretician de excepție. Vorbește cu un curaj excepțional despre proiectul său de remodelare a puterii statului și al funcțiilor sale dar și, cu aceeași hotărâre revoluționară, despre pârghiile pe care dorește să și le pună la dispoziție, schimbând în acest sens (sau extinzând) prevederile Constituție americane, Actul Fundamental al nașterii națiunii semnat de Părinții Fondatori.

Părinți Fondatori care, începând cu strălucita și rămasa în memoria istoriei generație care a călătorit pe nava Mayflower, au fost cu toții imigranți ilegali care fugeau de prigoana religioasă din diferite țări europene și, odată ajunși în America visurilor lor de libertate, cu crucea în mână și în suflet, au început să-și croiască cu forța drumul spre posesia de pământuri roditoare, decimând literalmente populația aborigenilor, indienii primitivi care trebuiau eliminați total sau, într-un târziu, împinși în rezervații.

Dar a trecut timpul acela. A venit acesta de acum și, printr-o glumă oarecum sinistră a istoriei, problema imigrației ilegale devine una centrală, pusă în termeni de supraviețuire națională, pentru cei care, eventual sub viitoarea conducere a lui Trump, nu numai că vor să rezolve definitiv chestiunea, dar și, dacă e nevoie, să cheme armata la acțiune pe teritoriul național. Exact așa cum, de mult de tot, armata era chemată de coloniști în ajutor pentru a răspunde atacurilor triburilor de indieni care nu doreau să-și cedeze teritoriile și în cazul în care trupele de voluntari nu făceau față.

Dincolo de această promisiune majoră, excepțională prin consecințe, făcută recent de Trump care și-a definit prioritățile în cazul în care va câștiga un nou mandat la Casa Albă, chestiunea este gravă, simbolică și foarte importantă pentru că, în termenii acestei promisiuni, se deschide o cale liberă pentru discuția despre care poate fi rolul armatei în cadrul noului tip de democrație care -și scoate acum colții în diverse locuri ale lumii.

Pentru Trump, acest moment al marilor adevării spuse cu atât de mult curaj și corectitudine politică în fața întregii lumii, nu este un demers nou. Acum este vorba despre a crea noile mecanisme care să permită utilizarea în interiorul spațiului național a armatei împotriva imigranților ilegali care reprezintă, spune Trump, o formă absolut reală de invazie împotriva Americii. Dar interesant este că   Trump a mai încercat, fără succes de altfel tocmai din cauza opoziție majorității membrilor ierarhiei militare la nivel de comandă, să implice armata în acțiuni interne de combatere a unor forme de protest. Poate vă mai amintiți că, în perioada pandemiei Covid-19, anunțase că va permite desfășurarea la Washington a o mie de soldați dotați cu arme grele pentru a pune capăt „ revoltelor” și „jafurilor”.

„Dacuă oraș sau un Stat refuză să ia măsurile necesare pentru a apăra bunurile și viața rezidenților, vor ordona desfășurarea armatei americane pentru ca, în locul lor, să fie reglată rapid această problemă” - spune acum Trump și nu cred că cineva își face iluzii că, de data acesta, armata va fi ieși în stradă. Poate, cândva (dar nu cred că va fi vreodată posibil în totalitate) istoria va spun dacă spusele faimosului general Mark Milley, cel mai apopiat de Trump oficial al armatei, fost șef al statelor majore reunite, relatat în cartea sa I Alone Can Fix IT: Donald Trump’s Catastrophic Final Year în care-și povestește temerile că Președintele ar fi putut face apel la armată pentru a se menține la putere și când, la modul eronat, Trump compara alegerea sa nereușită la Președinția în fața lui Biden cu incendiul de la Reichstag, episod exploatat de naziști pentru a prelua puterea. Aveți aici, credibilă sau nu, iarăși istoria va decide, o relatare absolut dramatică MSCB unde, stupefiant , apare acest episod, poate lămuritor pentru a înțelege dezvoltările care se anunță acum:

The President’s loud complaint to [then-White House chief of staff] John Kelly one day was typical: “You [f------] generals, why can’t you be like the German generals?”

“Which generals?” Kelly asked.

“The German generals in World War II,” Trump responded.

“You do know that they tried to kill Hitler three times and almost pulled it off?” Kelly said.

But, of course, Trump did not know that. “No, no, no, they were totally loyal to him,” the President replied.

Temerile sunt reluate acum, spre exemplu, într-un document studiat cu extrem de mult interes de diverse servicii de analiză prospectivă a amenințărilor sistemice , într-un document programatic intitulat Project 2025 publicat de Heritage Foundation și, în sensul celor discutate aici, cred că vă va interesa capitolul destinat definirii locului și rolului armatei americane în viitorul mandat Trump. Capitolul respectiv este redactat de Christopher Miller, fost secretar de stat pentru apărare. Prevede o raționalizare destul de severă a cheltuielilor dar formulează și un apel explicit la „curățarea” rândurilor înaltului comandament militar în scopul de a elimina „îndoctrinarea marxistă” (fără a da multe precizări asupra detaliilor operaționale).

De ce atâta zgomot?  Pentru că, pe de o parte, încă interesează pe unii ce se va petrece în America lui Trump. Pe de altă parte, foarte mulți se întreabă, în Europa, dacă modelul democrației de forță și în forță chiar ar interesa pe unii ce se mai petrece în viitor dacă democrația va fi impusă cu ajutorul armatei și sub amenințare continuă a folosirii forței. Dacă vi s pare totalmente imposibil și irealizabil, atunci bine ar fi, cred eu, să v-ă debarasați rapid de prejudecățile din manualele despre democrație și să vedem cât timp va mai trece până când trupele de intervenție vor intra în acțiune pe străzile din propriile lor țări.

Care este limita puterii de intervenție, când un stat devine vulnerabil și este îndrituit să folosească orice mijloc pentru a-și proteja identitatea și existența națională? Trebuie oare să existe bariere constituționale cosemnate în orice stat de drept sau dăm totul pe mâna unuui singur individ care se proclamă salvator suprem al nației și pe care națiunea îl votează precum cetățile din Grecia antică își puneau dictator pe timp de mare primejdie? Poate, cine știe, dacă va fi acceptat și faptul că, în acel timp, dictatorul trebuia să și  și răspundă în fața cetățenilor pentru alegerile făcute. Și care putea, la ocazie, să plătească cu viața pentru greșelile de management, cum s-ar spune azi în spiritul corectitudinii politice extreme.

Trump s-a săturat și vrea să schimbe principiul de joc, anunțător  mesianic al Timpurilor Noi. Are sau nu dreptate?Unii evangheliști spun că acesta este omul care trebuie urmat. Multe vor depinde de acest răspuns, veți vedea, inclusiv în România și în țările vecine nouă. Sunteți gata?