Rusia vrea să cucerească un Imperiu de 600 de milioane de oameni în Estul European

Biserica Ortodoxă Rusă a încetat să mai existe ca structură ecleziastică și purtătoare a ideilor transcedentale și a definirii relației rușilor cu Dumnezeu.

Miercuri și joi, 27-28 martie la Moscova, organizarea Congresului Mondial al Poporului rus a marcat topirea ei în nomenclatura lui Putin, devenind un simplu departament pentru Culte al puterii. Formula de a sintetiza toate ideile pan-rusismului într-o ideologie de stat, prezisă deja de Dughin ca bază a mandatului de 6 ani al lui Putin - care va militariza statul și va introduce o concepție unitară de stat, nu a fost depășită ca enormitate descalificantă decât de desemnarea războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina drept “război sfânt” pentru apărarea valorilor tradiționale, ale lui Dumnezeu împotriva Satanei occidentale depravate. Doar zeificarea acțiunilor represive ale lui Putin mai lipseau actualei formule care marchează, de fapt, faza stalinismului târziu, de destrămare a statului rus pe care o traversează astăzi regimul putinist.

Vladimir Putin

Cu Dumnezeu alături, Rusia nu poate pierde

Biserica Ortodoxă Rusă dă naștere unei noi religii, care nu mai are nimic de a face cu creștinismul ortodox. Religia actuală, bazată pe o ideologie de sinteză lansată la Congresul Mondial al Poporului rus, nu face decât să consacre o credință în Putin însuși, în rolul său mesianic, și să-l asocieze cu Dumnezeu însuși care l-a recomandat pentru a conduce în numele său un „război sfânt” în apărarea valorilor Sale. Și, ca în cazul oricărui conflict religios, între Eden și Armaghedon, luptătorul care-l are de partea sa pe Dumnezeu nu poate niciodată să piardă. Până aici a ajuns slugărnicia și depravarea acestui despărțământ al puterii pe linie religioasă în care s-a transformat Biserica Ortodoxă Rusă.

Nu că ar fi un lucru nou. Patriarhul Kirill, cu o veche istorie departe de monahism și cele sfinte până să-i fie atribuit acest rol, este recidivist în susținerea lui Putin. Mitul spune că Putin ar fi fost botezat de tatăl lui Kirill, și el originar din Sankt Petersburg, orașul elitei siloviki ruse de astăzi. De aceea Kirill a apărat și lăudat întotdeauna războiul și rolul lui Putin, dat de Dumnezeu Rusiei spre a le fi conducător în toate realizările. Desigur, toate aceste laude aduse războiului au stârnit reacții virulente din partea Patriarhului ecumenic al Constantinopolelui, primul inter pares, Bartolomeu și a nenumărați Întâi Stătători ai Bisericilor Ortodoxe surori. Iar avertismentul a fost chiar mai dur atunci când B.O.Rusă ca constatat hemoragia de credincioși în tot spațiul post-sovietic către bisericile naționale și pierderea pozițiilor în mai toate statele post-sovietice și în lume: prestigiu, credibilitate, legitimitate, probitate canonică, mai toate au fost subminate de pozițiile pro-război și pro-Putin ale Întâi Stătătorului BORuse, Kirill.

De această dată, rolul său a fost și mai meschin, și mai reprobabil. Deși Constituția Federației Ruse respinge orice ideologie de stat – de la Boris Elțîn, pentru a nu se repeta comunismul – de această dată statul rus dorește să-și construiască o ideologie care să fie, în același timp, element de identitate comună la nivelul întregului imperiu, sinteză și explicație a diferitelor narațiuni ale războiului informațional rus, dar mai ales o sinteză și o bază ideologică pentru explicarea războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina. De aceea dificultatea combinării diferitelor narațiuni a fost lăsată în seama lui Kirill, cu această ocazie.

Naționalism internațional velico-rus pan-ortodox de stânga-mprejur

Cea mai mare problemă a lui Kirill a fost să pună cap la cap neo-imperialismul, revizionismul și revanșismul lui Putin cu iertatea și iubirea din perceptele creștine. Desigur, a sacrificat fără drept de apel elementele fundamentale ale religiei creștine pentru a susține programul putinismului. Tot astfel cum legătura dintre naționalismul velico-rus pan-ortodox a fost dificil de acomodat cu ideea de Imperiu, de extindere a teritoriului, de înglobare a altor națiuni, minorități, credințe, fără a face vreo sinteză sau a le lăsa libertăți acestora, că sunt musulmani, budiști, catolici sau greco-catolici sau credincioși ai unor religii străveghi, șamanice sau locale. De aici și reacțiile popoarelor ne-ruse, ne-ortodoxe(dar și a credincioșilor ortodocși înșiși).

Biserica Ortodoxă Rusă a consimțit să intre în pachetul de instrumente hibride al statului rus, de bunăvoie, fundamentând nu numai apartenența ucrainenilor și a belarușilor la națiunea rusă, negâdu-le identitatea – deci și dreptul la autodeterminare și chiar la a avea un stat separat, așa cum există astăzi – ci și dreptul la expansiune teritorială al Rusiei. Kirill, el însuși membru al siloviki ca fost angajat al KBG-ului sovietic, a prezidat Congresul care a aprobat documentul ideologic de sinteză creat de ideologul principal actual al Kremlinului, Serghei Kirienko.

Documentul intitulat "Prezentul și viitorul Lumii Ruse” face un apel către Legislativul și Executivul rus pentru a amenda legi și documente politice ruse care să includă războiul geopolitic al Rusiei cu Occidentul, Ucraina ca spațiu rusesc pe care-l dispută/apără Putin în confruntarea cu Vestul, prin invazia pe scară largă în Ucraina, combinând și utilizând și efectele atacului terorist de la Sala de Concrete Crocus prin naționalismul unificator al rușilor, dar refractar în raport cu toți ceilalți alogeni. De altfel, o politică de expulzare în masă a migranților din statele caucaziene și din Asia Centrală a fost lansată concomitent, cu precădere raportată în Sankt Petersburg și Moscova.

Biserica Ortodoxă Rusă a adăugat la aceste elemente componenta de credibilitate la nivelul populației de o anumită factură pentru a acomoda dorințele Kremlinului și a le include, procustian, în perspectiva creștin ortodoxă prin marcarea unui “război sfânt” existențial și civilizațional (că tot revenise în discursurile lui Putin fuga de termenul de război și revenirea la Operațiunea Militară Specială în Ucraina). Mai mult, dincolo de Dumnezeu care veghează și sprijină efortul rușilor, războiul din Ucraina este distorsionat pentru a dobândi măcar aparența unui război de apărare, fiind definit drept o nouă etapă a luptei poporului rus pentru “eliberare națională în sud-vestul Rusiei,” fără ca termenul de Novorossia să fie repetat în document așa cum revenise în discursul lui Putin despre starea Federației, cu două săptămâni înaintea pseudo-alegerilor prezidențiale.

Putin apără “Sfânta Rusie” sacralizată prin voința Dumnezeului său invocat de Kirill împotriva satanismului occidental

Așa încât iată că Biserica Ortodoxă Rusă consideră că poporul rus își apără în Ucraina propriile vieți, libertatea, statalitatea(???) identitatea civilizațională, religioasă, națională și culturală și dreptul de a trăi în frontierele unui stat rus unic. Acesta ar fi resortul războiului de cucerire al lui Putin în Ucraina. Fără fundament istoric, cu prezumția auto-asumată că ucrainenii nu există, nici belarușii, sunt doar ruși care nu înțeleg acest lucru, și care trebuie apărați de Mama Rusie chiar împotriva propriei lor voințe. Peste care, se ridică, mesianic, Putin, Cavalerul lui Dumnezeu, binecuvântat și susținut nu numai de Patriarh, ci de Dumnezeu însuși, după cum ne spune Kirill.

De aici cădem într-un adevărat delir mistico-informațional, în care totul e posibil și distorsionabil sub imperiul voinței putiniste, iar Sfânta Evanghelie, cărțile de învățătură și rugăciuni, principiile creștinismului ortodox nu mai există decât atunci când pot fi invocate pentru susținerea cauzei Kremlinului. Elucubrațiile paseiste și aberațiile teologice ating culmi nebănuite, flirtând cu erezia atunci când Rusia lui Putin devine Sfântă în cruciada sa contra globalismului(ce o fi având cu creștinismul în sens negativ, contradictoriu, nu se spune) și cu victoria Occidentului (aceleași nedumeriri care au drept răspuns doar ruso-centrismul) care au căzut în Satanism.

Desigur, argumentația se reduce la a afirma, a crede și a nu cerceta, la prezența și binecuvântarea afirmațiilor de către Patriarhul Kirill, atunci când nu le pronunță el însuși. Logica, argumentația, motivații și probe nu au ce căuta în aceste diatribe ideologice care ar submina orice stat, nu numai unul multietnic și multicultural precum Federația Rusă. Cum ar putea un asemenea stat să fie atractiv pentru spațiul post-sovietic este, deja, o întrebare prea absconsă și neacceptabilă măcar spre a fi discutată, trebuie doar să crezi cele afirmate de Patriarhul rus. Lupta cu Satanismul și Răul, alături de Dumnezeu cel bun și Putinul său campion e singura temă care trebuie să rămână în vigoare în prim plan pentru consumatorii de povești ale casei de producție Kremlin, Kirienko and co.

Sfera exclusivă de interese ale Rusiei în cheia credinței BORuse

Documentul reușește să transpună într-o explicație în termenii credinței ortodoxe strâmbe promovate de către Biserica Ortodoxă Rusă și conceptul îndrăgit de sfera de influență, numită azi sferă de interese privilegiate ale Rusiei, care exclude orice ingerință externă. Astfel, pentru ca să nu cadă în Satanism, războiul din Ucraina se va încheia cu Rusia care va prelua influența exclusivă asupra întregului teritoriu al Ucrainei și cu expulzarea orcărui guvern ucrainean ostil Rusiei lui Putin (deci cu instalarea guvernului marionetă pe care Putin și-l dorește). Descrierea confirmă opțiunea Kremlinului privind desființarea statalității și suveranității ucrainene, un pas extrem de important care, odată realizat, ar crea un precedent al inversării procesului recunoașterii statelor la nivel internațional.

În subsidiar, ca un bun utilizator al războiului informațional complet, Patriarul Kirill reia și componenta fricii pe care o aruncă asupra poporului rus care și-ar pierde existența și relevanța – a se citi statutul de mare putere, de Imperiu, care să-i permită dreptul său major de a își impune interesele la nivel global – dacă Ucraina și Occidentul colectiv și-ar atinge obiectivul. Așa a ajuns războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina o luptă națională existențială pentru toți rușii care să determine înregistrarea patriotică în rândurile armatei și prezența în linia întâi pentru a apăra aceste deziderate în Ucraina.

Desigur că glisajul logic al constructului este evident, ca și golurile de fragmentare a logicii și lipsa argumentelor – altele decât susținerea războiului personal al lui Putin pentru a rămâne la putere, a evita o Ucraină democratică la porțile sale, care ar da idei interne, și a legitima actuala accentuare a dictaturii. Putin a utilizat și cartea “războiului sfânt” și al suprapunerii de imagini cu Marele Război Patriotic împotriva nazismului (formula sa de desemnare a celui de-al Doilea Război Mondial) și prin asocierea lui Zelenski și conducerii ucrainene cu naziștii, oricât de aberant ar fi, mergând până la explicația lui Dmitri Peskov, purtătorul său de cuvânt, că o fi președintele ucrainean evreu, cu familia victimă a Holocaustului, dar rămâne un evreu special iar regimul tot nazist este.

Biserica Ortodoxă Rusă nu mai are nimic credincios sau creștin în esența sa, pe care a pierdut-o cu această ocazie. În schimb noua credință este Lumea Rusă care ar include ucrainenii și belarușii și pe care ar apăra-o Rusia lui Putin. O altă formă, rudimentară și complet nelegală și nelegitimă, de a crea drepturi unilaterale asupra teritoriului altor state vecine, care să justifice agresiunea, ocupația, imixtiunea.

Doar aici își amintesc autorii documentului despre componentele “spirituale, culturale și civilizaționale”, dar nu cele ale ortodoxiei creștine, ci tot ale Lumii Ruse, care transcend frontierele Federației Ruse, ba chiar ale teritoriilor ruse și se referă la toți cei care valorizează tradițiile și cultura rusă. Pe această bază se poate contesta și independența statelor baltice, și cea a fostelor state comuniste, pentru a ajunge la frontierele pe care le-a reclamat Rusia în decembrie 2021 prin propunerile de tratate cu NATO și OSCE, când cereau revenirea la influențele de la sfârșitul Războiului Rece, dinaintea prăbușirii Zidului Berlinului. Cam acesta este nivelul său de ambiție, care acoperă pe larg și teritoriul NATO, și cel al României.

Imperiul rus cu 600 milioane de locuitori prin cucerire, subjugare și aneantizarea identităților naționale

Imperiul Țarist, Uniunea Sovietică și instrumentarul Cominternului ar putea să pălească în fața aspirațiilor următoare privind Marea Rusie Imperială pe care și-o dorește Putin, prin noua sa ideologie a Lumii Ruse cuceritoare și expansivă. Obiectivele Lumii Ruse revin la cartea de dezinformare putinistă atunci când vorbesc despre prevenirea eforturilor de stabilire a unei “hegemonii universal asupra lumii” prin reunificarea “națiunii ruse” triptice, alcătuită deopotrivă din subgrupurile entice ruse, belaruse și ucrainene pe care Rusia lui Putin trebuie să le reunifice, sub binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Ruse.

„Doctrina trinității” nu mai are nimic de-a face cu Dumnezeu Tatăl, Iisus Fiul și Sfântul Duh, ci cu tripticul ruși-belaruși-ucraineni care ar trebui transpusă ca parte integral a sistemului legal rus. Tot aici ar trebui să-și afle locul și „lista normativă” a valorilor spirituale și morale, care să fie protejate legal. Această amestecătură creștino-ortodoxo-mireană a ideologiei putiniste validată de Patriarh  ar justifica războiul din Ucraina și ar motiva angajarea rușilor în acest război alături de Dumnezeu, chiar dacă el contrazice de plano suveranitatea ucraineană și integritatea teritorială, identitatea etnică ucraineană și dreptul său la existență(ca și în cazul Belarusului.

Desigur, în combinație se adună și valorile familiei tradiționale și o politică a migrației, dar proiectul concret este creșterea Rusiei la o populație de 600 milioane de oameni, atât demografic cât și prin extinderea Imperiului asupra celor care împărtășesc aceleași valori, în viitoarea sută de ani, o formulă de mimetism a Uniunii Europene dar în care baza de valori este alcătuită din elucubrațiile ideologiei de stat a lui Putin. Despre valorile familiei tradiționale am mai văzut purtători de mesaj(și de cruce) care le îmbrățișează și le propovăduiesc, dare le sunt ecoul noii găselnițe a lui Putin privind numirea anului 2024 drept „Anul Familiei”, o “prioritate strategică națională”. Documentul cere crearea unui „cult al familiei” în societate și sugerează beneficii pe care statul le poate aduce pentru familiile mari.

Desigur, migranții care nu vorbesc limba rusă sunt paria în noua ideologie, deformează spațiul unificat legal, cultural și lingvistic rus, scăzând salariile populației indigene prin influxul necontrolat de forță de muncă a migranților. Pe de o parte Marea Rusie dorește să înglobeze statele ieșite din fosta URSS și să se extindă mai la est, pe de alta vrea să rămână pură și rusească, o contradicție flagrantă egală cu Imperiul național rus pe care și-l dorește Putin. Și pretinsele enclave entice construite în sânul Rusiei sunt criticate vehement, deși pledează pentru repatrierea – nu prin venirea în Rusia, ci prin extinderea imperiului rus acolo unde locuiesc aceste populații – a compatrioților (termenul care desemnează pe cei care au trăit în fosta URSS sau urmașii acestora). Care trebuie să se integreze, firește, în societatea rusă.

În toată această colecție de aberații, singura întrebare serioasă vizează dacă e vorba despre testarea unor idei sau despre procesul de impunere a lor, care a început. E dificil de spus dacă Kremlinul și ideologul Kirienko așteaptă să vadă reacțiile pe care le produce reuniunea și ideile lansate, dacă au ascuns acest plan într-o reuniune pe care și-o doresc suficient de publică pentru a legitima consultarea și lansarea ideologiei dar suficient de restrânsă pentru a nu fi prea vizibilă și să atragă prea multe critici, sau dacă este vorba direct despre lansarea și implementarea ideologiei de stat fără a-i păsa cuiva de reacția terților.

Oricum planul lui Putin exprimă dorințe de cucerire și mărire la nivel global a Rusiei care ar merita o sancțiune generală atât din partea statelor vizate, cât și a celor care apără principiile lumii bazate pe reguli. Nici o dezbatere în Consiliul de Securitate nu ar fi de neglijat chiar și numai pentru a-i vedea pe diplomații ruși cum neagă ideile și perspectivele deschise de această nouă ideologie de stat rusă a lui Putin.