Românii au talent
0Văduvită de o bună parte din forța sa vitală – acei oameni în floarea vârstei, plecați să-și câștige pâinea ori să-și croiască alt destin prin străinătate – România trăiește drama depopulării unor regiuni, în paralel cu îmbătrânirea populației rămase, ceea ce se traduce prin pierderea oportunităților de dezvoltare locală, declinul nivelului de trai și, în consecință, accentuarea disparităților teritoriale.
Adesea tocmai în aceste zone nivelul educațional este destul de scăzut, ceea ce agravează dezechilibrul și creează dificultăți în găsirea soluțiilor de stopare a exodului de forță de muncă tânără și în atragerea de investiții puternice și de specialiști înalți calificați. O recentă radiografie europeană arată că mai afectate de aceste valuri de pierderi sunt, în țara noastră, regiunile Centru, Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest și Nord-Vest. Dar fenomenul nu e specific românesc, asemenea situații dezolante întâlnindu-se și în Sicilia, de pildă, dar și în regiunile franceze Centru-Valea Loarei, Burgundia, Normandia sau Bretania ori în landurile și orașele germane – Dresda, Saxonia-Anhalt, Turingia ori Chemnitz, ca să dăm doar câteva exemple.
Însă cifrele sunt mult mai îngrijorătoare: 82 de regiuni din 16 state membre (reprezentând aproape o treime din populația UE!) văd cum li se scurg energiile esențiale, cum oamenii bine pregătiți le părăsesc, rămânând cu locuitori puțini, vârstnici sau nu foarte școliți. În fața acestei deșertificări umane, care acoperă porțiuni tot mai mari din spațiul comunitar și care amenință să lase Uniunea Europeană, până în 2050, fără încă 35 de milioane de cetățeni activi, Bruxelles-ul a lansat „mecanismul de stimulare a talentelor”, gândit să sprijine regiunile UE afectate să formeze, să păstreze și să atragă persoanele, aptitudinile și competențele necesare pentru a recupera decalajele de dezvoltare, îndeosebi între zonele urbane și cele rurale. Nu e vorba de talent în sensul popularizat de competițiile televizate, ci mai degrabă de cunoștințe și specializări dobândite prin instruire teoretică și practică, învățare (continuă) și perfecționare (eventual reconversie) profesională.
În acest scop, Comisia Europeană și-a propus să selecteze, pe bază de cereri deschise, regiuni unde să investească în dezvoltarea competențelor prin politici adaptate locului, să le ajute să își diversifice economia, să îmbunătățească serviciile publice și să le facă mai accesibile, să sporească eficiența administrației și să determine autoritățile să identifice proiecte relevante pentru formarea, atragerea și păstrarea lucrătorilor calificați. În aridul limbaj birocratic sunt menționate și investițiile interregionale pentru inovare, ca și schimburile de experiență și învățarea reciprocă, toate menite să stimuleze apariția de locuri de muncă atractive și de înaltă calificare. Căci, avertizează Bruxelles-ul, dacă va rămâne ignorată și nesoluționată, situația actuală se va degrada și va amenința competitivitatea și prosperitatea pe termen lung a Uniunii și îi va compromite coeziunea.
Cu potențialul lor intelectual și creativ bun, menționat de prof. Daniel David în „Psihologia poporului român”, concetățenii noștri ar putea profita de noul mecanism european privind talentele, pentru a-și dezvolta încrederea în semeni și a deprinde cooperarea în beneficiul comun, trecând peste scepticismul și cinismul caracteristice. Doar în felul acesta potențialul individual poate fi valorificat în acțiuni performante, din care societatea în ansamblu să aibă de câștigat. „Cu cât sunt mai mulți oameni talentați, harnici și darnici, pricepuți și generoși, cu atât se produce mai multă bucurie în comunitate sau în societate”, spunea Prea Fericitul Patriarh Daniel, într-o predică ținută în urmă cu doi ani, pe marginea Pildei Talanților din Biblie (Matei 25:14-30). Dincolo de asocierea cu tâlc a talantului – tradus printr-o cantitate de metal prețios echivalentă cu o veche unitate de măsură – cu talentul, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a avut un mesaj hotărât: talentul trebuie să rodească, prin urmare nu trebuie folosit egoist sau îngropat, cum a procedat „sluga vicleană și leneșă” din parabolă. „Fiecare este bucuros de talentul, de calitățile și de înzestrarea naturală sau spirituală pe care i-a dăruit-o Dumnezeu. În același timp însă aceste daruri înseamnă și o responsabilitate”, a precizat Patriarhul. Prin urmare, fiecare individ își are priceperea și aptitudinile sale, mai multe sau mai puține, care-l poziționează în țesătura socială, acolo unde ar trebui să funcționeze complementaritatea și solidaritatea. Unii oameni sunt mai talentați, au mai mulţi talanţi, pe când alţii – mai puțini. Însă nimeni nu e complet nedăruit și nu e condamnat din start la excluziune. Ceea ce contează până la urmă este ce face fiecare dintre noi cu ceea ce a primit, cum își sporește sau irosește talentul și talantul.
Se încarcă comentariile...
