Robin Hood de la FMI

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-un editorial cu un titlu ironic, „Lichidaţi-l pe Strauss Kahn!", colegul Ovidiu Nahoi a taxat ieri politica de tip arici a actualei puteri din România: când cineva te deranjează, scoţi acele şi înţepi.

În loc să rezolvi problema de fond, începi să ţipi că franţuzul spune prostii. De acord, spu­ne şi prostii, dar tu, guvern al României, ţi-ai rezolvat uriaşa ta problemă, şi anume închiderea robinetelor care alimentează clientela de partid? Nici n-ai rezolvat-o şi nici nu dai semne că vrei cu adevărat s-o rezolvi! Din acest punct de vedere, Ovidiu are perfectă dreptate. Şi, până la urmă, este exact ceea ce ne doare.

Asta nu înseamnă că musiu Strauss Kahn nu poate să bată câmpii cu spor. Trezindu-se într-un studio de televiziune, directorul FMI a spus că le-a dat guvernanţilor români următorul sfat: „Dacă vreţi să faceţi economii, măriţi impozitele, mai ales pe cele pentru bogaţi!".

Sună bine, nu? Ai putea crede că afirmaţia îi aparţine unui lider sindical, nu ditamai directorului de instituţie financiară. Dominique Strauss Kahn nu mai pare capul cu zece rânduri de dinţi al balaurului FMI, ci un domn sfătos, a cărui principală grijă este să ia de la bogaţi şi să dea la săraci. E o imagine profund falsă, dat fiind cinismul dovedit cu perseverenţă de FMI. Dar e o imagine care dă bine la popor. La poporul francez,  évidemment.

Probabil că domnul Strauss Kahn îşi închipuie că România are atâţia oameni bogaţi, încât supraimpozitarea lor ar redresa bugetul României. Dacă ar studia mai bine problema, şi-ar da seama că vrea să cultive cartofi în mijlocul Saharei. Ar fi bine ca România să aibă vreo trei-patru milioane de oameni bogaţi, dar nu are nici a zecea parte. România, cu cei douăzeci de milioane de locuitori ai săi, abia are vreo cinci milioane de salariaţi, categorie dominată numeric de cei cu venituri mici.

Bogaţi, cu adevărat, nu sunt nici măcar toţi „milionarii" pe care-i vedeţi în topurile de specialitate. Unii dintre ei au averi de milioane şi datorii de zeci de milioane. Acei „bogaţi" sunt mai săraci chiar şi decât compatrioţii plătiţi cu salariul minim pe economie.

Necazul României - unul dintre multele ei necazuri - este că nu a reuşit să-şi sedimenteze o clasă de oameni bogaţi. Nu a reuşit să-şi consolideze nici măcar o clasă mijlocie. Dacă aceste straturi sociale ar exista, atunci le-ar fi mai uşor şi oamenilor săraci. Statul ar avea de unde să ia şi să redistribuie.

Acum însă, orice creştere de impozite ar face să „dezerteze", spre zări mai prietenoase din punct de vedere fiscal, şi puţinele afaceri sănătoase din România. Afaceri care, până una-alta, alimentează bugetul din care-şi iau salariile şi pensiile - aşa mici cum sunt - milioane de români.

Decât să propovăduiască un socialism de tip Robin Hood, Monsieur Strauss Kahn ne-ar fi mai de folos cu sfaturi ceva mai realiste. Par exemple: „Dacă vreţi să faceţi economii, opriţi hoţia, stârpiţi clientela politică şi confiscaţi averile necinstite!". Dar mă tem că s-ar supăra unii tovarăşi de-ai săi - franţuji, biensûr - care abia aşteaptă să-i finanţeze campania electorală...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite