Religia NU este esenţială în primărie, părinte!
0
În acest articol voi argumenta că religia nu este esenţială în primărie, n-are ce căuta, susţinând prin câteva exemple şi date concrete. O astfel de afirmaţie făcută într-un stat european civilizat în care cu adevărat se respectă separaţia dintre stat şi Biserică ar fi fost aspru amendată.
La noi, însă, clericii fac afirmaţii îndrăzneţe neţinând seama de nicio lege pe principiul că „dacă Dumnezeu este peste tot şi popa trebuie să fie peste tot”. Complet fals. Dar ei sunt pretutindeni, dau cu busuiocul peste orice (maşini, restaurante, baruri, bănci etc) şi vorbesc de toate de la viaţa de familie la politică. Ori, o salopetă neagră, lungă, trasă peste pantalon nu oferă competenţe universale. Văd că preotul blogger deja scrie despre....sexualitate. Ideea a pornit de la articolul anterior al preotului Eugen Tănăsescu care, ce-i drept, exagerează.
Dumnealui „ţine morţiş să afirme că religia este o chestiune de interes cât se poate de public.”. Ei, pe bune? Că se desfăşoară slujbe liturgice pe scenă precum teatrul sau concertele pop, în pieţele oraşelor şi la mănăstiri nu înseamnă un interes public. Poţi trece, faci o poză la bărboşi, pui o lumânare şi mergi mai departe. Da, este o manifestare în public, dar nu prezintă un interes public, nici nu vine ca o solicitare din partea publicului şi nici ca răspuns la nevoile lui. Un experiment simplu ar fi ca participarea la o Liturghie super-arhierească prezidată de însuşi Dănuţ PreaÎntreprinzătorul să fie condiţionată de cumpărarea unui bilet. Nu scump, hai să vedem câţi ar sări cu 20 lei. Clar nu am avea 50.000 de spectatori activi, emoţionaţi, fideli, recunoscători ca la concertul lui Roger Waters de ieri, de fapt nu s-ar vinde nici 10% din bilete.
Autorul continuă vorbind de „urmări sociale majore” şi „pronunţatul caracter social” al creştinismului. De unde? În teorie, în istorie o fi fost, în practică AZI creştinismul în România, din păcate, nu are niciun rol în nicio schimbare socială majoră. Pe blogul meu, un cititor întreba de ce nu a ieşit pe străzile Bucureştilor Patriarhul Teoctist în alai cu episcopii, cu racla, cu sfintele moaşte ale Sfântului Dimitrie din Basarabi în zilele Revoluţiei din decembrie 1989, când la doi paşi de Patriarhie erau împuşcaţi sute de români ? Unde a fost atunci puterea credinţei, solidaritatea şi dragostea păstorilor? Acesta ar fi fost un rol social major al BOR! Dar BOR era frate cu Ceauşescu.
Care sunt totuşi celelalte schimbări sociale majore, care este de pildă educaţia spirituală a unui popor declarat peste 85% creştin dar care trăieşte în minciună, corupţie, hoţie, demagogie, avort, sarcini nedorite, alcoolism, violenţă, „păcate săvârşite de aceeaşi creştini”? Cum îşi face datoria BOR? Cum îşi educă turma? Cum explică acest paradox? Ce acţiuni cu efect social major desfăşoară BOR? Zero. Turismul religios cu moaşte nu schimbă cu nimic societatea, nici tonele de aghiazmă, nici Catedrala Mântuirii Patriarhului. Sau şi mai simplu, care este educaţia religiosă primară, când românii sunt convinşi că Eminescu şi Creangă şi unii zic că şi Alecsandri ar fi scris Bibla?
De fapt BOR nu oferă o cultură religioasă nici celor din propria ogradă. Zilele trecute în cadrul unei cununii religioase a unei prietene, profesoare românce distinse, cu un domn austriac, o călugăriţă m-a oprit brutal să citesc Tatăl Nostru în germană acuzând că textul din Biblia nemţească este unul eretic.
Nu sunt de acord nici cu afirmaţia de tip socialistă a autorului „factor al păcii sociale şi chiar al progresului”. Nu prea am observat spirit de comuniune în bisericile creştinilor români şi nici progres în rândul nostru datorat BOR. Am în gând rapid exemplele nenumărate ale campaniilor umanitare strigate în biserică cu efect mic datorită tocmai lipsei de comuniune între creştini. Contrar, văd în Occident că cei nedeclaraţi creştini oferă cu mai mare efect un ban pentru cel sărman.
Nu sunt de acord nici cu afirmaţia „BOR instituţie de utilitate publică” pentru că nu văd ce face BOR pentru folosul publicului şi al cetăţeanului. Aceasta este strategema BOR prin care solicită sprijin financiar gros de la stat. Nu ştim cât, pentru că încă dl Văcăroiu nu a răspuns cererii europarlamentarului Sebastian Bodu cu privire la fondurile publice direcţionate către BOR. Evaziune? Bodu ştie ceva.
Autorul continuă exagerările fără să ţină seama de distincţia dintre „esenţial” şi „auxiliar”. Primăriile asigură servicii auxilare e una, esenţial e alta. Că oferă un sprijin financiar pentru o cruce din sat în memoria eroilor ostaşi poate fi, dar nu după cum insistă autorul să acorde mai mare importanţă, să creeze un departament cu buget pentru culte. Dragi cititori, iubiţi credincioşi tot discursul se reduce la bani. În joc sunt banii pe care primarii să-i distribuie preotului, iar preotul ca lider al credincioaselor să facă lobby pentru un candidat sau altul. Predicile din campaniile politice înregistrate cu camera ascunsă sunt mărturie ca de altfel şi buna frăţietate dintre episcopi, mitropoliţi şi marii politicieni, senatori, deputaţi, lideri de partid, de la Antonescu, Ponta, Vadim şi Becali toţi se pozează în jurul episcopiilor pe la hramuri. Tănăsescu este cinstit şi admite totuşi un lucru „că lumea politică este o lume a negocierilor unde interesele primează”. Recunoşte. Subliniez că Biserica chiar nu ar avea atâta nevoie de bani dacă s-ar ocupa de sufletul omului şi de mântuirea lui nu de zidărie, arhitectură şi afaceri. Hristos le predica oamenilor pe câmp şi în oraşe şi nu a lăsat nicio clădire în urma sa, ci doar adevărate bisericii vii şi lucrătoare în sufletele apostolilor. Iar Apostolii au făcut misiune şi au răspândit creştinismul. Episcopii-zidari nu respectă poruncile lui Hristos, însă pe ei cine să-i tragă la răspundere? Şi clădirile vor rămâne în urma lor, cu feţele lor pictate, spaţii pentru viitoarele supermarketuri.
La întrebarea ce se cere în schimb BOR-ului, Tănăsescu nu răspunde? Anual, uriaşe sume de bani din bugetul statului ajung la BOR pentru diverse proiecte sau din prietenie, dar cine verifică care a fost destinaţia reală a banilor şi cum s-au cheltuit, dacă s-au respectat procedurile etc? Nu am găsit niciun raport.
Şi totuşi mă întreb ce servicii publice aduce BOR credincioşilor?
BOR ar avea o utilitate publică dacă s-ar îngriji de viaţa credincioşilor ei, de copii, tineri, adulţi, bătrâni, săraci sau bolnavi. Cum îţi explici că într-un stat creştin se construiesc biserici scumpe cu candelabre uriaşe de mii de euro comandate din Grecia în timp ce credincioşii supravieţuiesc cu 600, 700 lei lunar? Cum poate fi o Biserică bogată şi poporul sărac? Mai mult cum episcopii aroganţi şi ipocriţi (săraci prin definiţie, adică episcopul prin călugărie depune un vot al sărăciei de care se pare că se leapădă imediat) primesc salarii de 60-70 milioane iar un preot debutand de 10 milioane? Şi din acei 10 li se trage obligatoriu pentru cotizaţia la catedrala neamului şi li se bagă pe gât produsele episcopiei, calendare, vin, lumânări la suprapreţ. Episcopii nu au încă definită o fişă a postului (face ce pofteşte), plimbându-se prin cancelarii şi hoteluri, în ţară şi străinătate, ca adevăraţi oameni de afaceri, iar preoţii lor slujesc, muncind pământul, trăind de pe o zi pe alta. Nu le este ruşine să coboare din maşini de lux în parohiile în care pământul este în casă şi preotul se împrumută pentru a organiza un hram în cinstea aceluia? Dar acesta este un alt subiect vast şi esenţial pe care îl voi aborda.
Un exemplu de utilitate publică sunt ONG-urile care fac treaba statului. Dacă BOR ar avea măcar o utilitate socială vizibilă altfel ar sta lucrurile. Dacă Biserica ar avea grădiniţele ei, şcolile, ceva spitale, centre sociale, am zice. Centrele sociale, puţine, sunt de fapt rodul exclusiv al unor preoţi cu har şi muncitori, ce fac lunar apel la mila unor sponsori privaţi. Episcopia dimpotrivă le pune beţe-n roate. Am în gând exemple. BOR are 12 facultăţi de teologie, dar nu grădiniţe, şcoli sau licee, nu are activităţi şi programe pentru tineri. O colegă în Anglia, ce nu crede în Dumnezeu, mi-a mărturisit că a insistat ca fetiţa ei să fie înscrisă la şcoală anglicană din cartier tocmai pentru că, zice ea, este o şcoală foarte bună, cu profesori de calitate ce oferă o educaţie seriosă în ale ştiinţelor.
Cum poate fi BOR de utilitate publică?
Redau exemple tot din ţara pe care ortodocşii o numesc secularizată: Marea Britanie. Dacă credincioşii practicanţi, în comparaţie cu românii ortodocşi, sunt foarte puţini (statistic doar 1 milion de englezi participă duminical la slujbe), totuşi Biserica Anglicană deţine 4.700 de şcoli unde sunt educaţi 1 milion de copii. Şcolile acestea sunt obligate să ofere educaţie conform curriculum-ului naţional. Şi acum o cred pe colega mea. Mă întreb câte şcoli deţine BOR? Sau ce face ea constant pentru viaţa copiilor din parohie?
Mai departe, anglicanii muncesc voluntar în comunitatea lor sau în afara ei înregistrând 23.2 milione de ore de voluntariat lunar. Câte ore de voluntariat prestează credincioşii ortodocşi? Aşa, cum spunea preotul Tănăsescu, din solidaritate, comuniunea, dragoste frăţească, cum se ajută fraţii creştini români între ei?
Alte date esenţiale: Biserica Anglicană se îngrijeşte prin activităţi în afara bisericii în comunitate pentru 407.000 de copii sub 16 ani şi 32.900 de tineri între 16 şi 25 de ani. Peste 116.000 de voluntari şi 4.900 de salariaţi ce se ocupă de aceste activităţi cu tinerii sunt plătiţi de Biserica Anglicană. Biserica Anglicană prin credincioşii ei oferă un sprijin financiar altor organizaţii caritabile de peste 51.7 milioane de lire anul, o sumă mai mare decât ajutorul BBC-ului pentru copii. Pe drept cuvânt, Biserica Anglicană este în mod real o prezenţă în fiecare comunitate.
Când voi vedea astfel de date privind implicarea BOR în viaţa reală a creştinului, ajutându-l la nevoie, la necaz, voi crede că ea îşi exercită rolul de utilitate publică, până atunci vorba ardeleanului „Vezi de treabă!”
Se încarcă comentariile...
