„Redevenţe” noi

De la „inspirata“ privatizare de către guvernarea Năstase a Petrom, regimul redevenţelor în România a avut o evoluţie aparte. Deşi exhibează un deficit bugetar estimat în vecinătatea plafonului de 3% din PIB, nici actualul proiect de buget nu reuseste să avanseze în privinţa noului regim al „redevenţelor“.

Utilizarea „redevenţelor” ca şi ancoră de comunicare este mai degrabă o simplificare de comunicare manipulatorie deoarece discuţia este despre noul regim de taxare a petrolului şi gazelor care nu presupune doar o revizuire a nivelului redevenţelor, ci şi elemente de supraimpozitare.

Deşi studiile pentru fundamentarea unei decizii cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2014 erau finalizate cu circa 18 luni înainte o serie de tertipuri au fost utilizate pentru amânarea unei decizii Ex: Schimbări de oameni, consultanţi, consultari succesive.

Păstrarea status-quo în acest segment de fiscalitate şi lipsa unei decizii clare privind următorii 10 ani este favorabil doar beneficiarului privatizării din 2004 şi respectiv politicienilor facilitatori cu univers scurt de aşteptări.

Un investitor serios pe termen mediu şi lung în domeniul petrolului şi gazelor prezent sau prospect pentru piaţa din România este interesat de o decizie clară referitor la noua fiscalitate a domeniului şi nu de păstrarea status-quo-ului pentru o perioadă incertă. Investitorii în domeniu sunt mai putin sensibili la nivel cat la incertitudine şi la forme de taxare informală succesivă. Exemple de taxare informală folosite sunt contracte de consultanţă, contracte de sponsorizări, publicitate direcţionată, subcontractări, achiziţii de bunuri şi servicii, achiziţii de terenuri şi imobile, vânzarea de clădiri şi reînchirierea acestora, neparticiparea directă la licităţii pentru facilitarea brokerilor/intermediarilor.

Dacă captura statului înainte de privatizările din domeniu era rudimentară şi directă, după privatizare, captura a continuat la fel de defavorabil pentru români, dar având un rând de interpuşi.

Lipsa deciziei în acest domeniu al noii fiscalităţi privind sectorul petrolului şi gazelor nu prejudiciază interesele economiei României doar prin sumele suplimentare ce ar putea fi recuperate şi direcţionate către dezvoltare ci şi prin semnalul de lipsa de predictibilitate în domeniul fiscalităţii.

În ultimii doi ani păstrarea status quo-ului la nivel de taxe şi impozite, dar menţinerea iminentei unei schimbări a semnalizat lipsa de predictibilitate fiscală din România şi o chemare perpetuă la negocieri informale.

Sistemul de taxare în domeniul petrolului şi gazelor ar trebui clarificat rapid şi transparent şi pentru că vizează o resursă strategică epuizabilă.

Articol publicat pe blogul personal.