Războiul din Ucraina. Habemus armistițiu?
0Umblă vorba prin târgul analiștilor că între Rusia și Ucraina ar avea loc niște convorbiri la secret.
Nu e clar dacă direct sau prin intermediul unor diplomați și oameni de bine de prin Europa și SUA.
Nu e clar dacă și întâlnirile în format mai larg, gen cele ale Ukraine Defense Contact Group, grupul de state care sprijină militar Ucraina, nu sunt, pe alocuri, tot un club de discuții despre ce e de făcut în continuare.
Militar, politic, eventual diplomatic, că, până la urmă tot aici se ajunge, la trimiterea unor soli de pace.
Sigur, toți neagă cu vehemență, dar aparențele din teren par a nu le da dreptate.
Nu tu contraofensive de succes, dar nici contra-contraofensive victorioase.
Dacă se înaintează un kilometru în nord, un kilometru se pierde în sud.
Dacă e bombardat Sevastopolul, nici Harkovul nu se simte prea bine.
Cât despre pierderi în oameni și tehnică, aici imaginația e fără număr, fără număr, fiecare plusează cât poate de mult în direcția inamicului.
Și, totuși, dacă au început să apară șoapte pe la colțuri, înseamnă că trebuie să fie pe undeva un pic de foc, că nu ieșea degeaba fum pe hornul presei bine informate.
Deocamdată, de culoare neagră, că nu s-au pus încă părțile de acord.
Și este și greu, atât timp cât evidențele nu sunt foarte clare privind avantajul uneia sau alteia dintre părți.
Dar dacă, dincolo de ceea ce vedem sau credem că vedem, realitatea este deja alta?
Cunoscută doar de cei care trebuie să o cunoască dar încă negată și neîmpărtășită (în sens laic, n.n.) cu noi, ceilalți, din simplul motiv că, nici măcar la război, finalul, deși previzibil, nu e sigur, putând oricând să fie altul decât cel așteptat?
Minuni se întâmplă, puține, extrem de puține, dar se întâmplă, o lebădă neagră (da, tot neagră) poate fi uneori prin preajmă.
Dar dacă marea surpriză, lebăda neagră a războiului, nu apare, evoluțiile din acest conflict duc, totuși, într-o singură direcție.
Se vorbește din ce în ce mai mult de impasul strategic în desfășurarea războiului, de oboseala resimțită de partenerii Ucrainei, de scăderea resurselor umane ale Kievului în a susține nevoile frontului.
Chiar și unul din suporterii foarte activi ai sprijinului acordat Ucrainei, președintele ceh Petr Pavel, declară că ”timpul se scurge în favoarea Rusiei, baza sa de recrutare este mult mai mare, iar negocierile ar putea începe anul viitor”.
Declarația a fost reluată și de presa ucraineană, aceasta insistând, desigur, pe partea în care demnitarul ceh, fost general și președinte al Comitetului Militar al NATO, afirmă că, și în aceste condiții, Vestul nu are altă opțiune decât continuarea acordării acestui sprijin.
În ce cantități, cu câte cifre, este o altă discuție.
Se vorbește că există o schimbare de priorități a partenerului american, provocată de izbucnirea neașteptată a conflictului din Gaza.
Cămașa israeliană a fost mereu mai aproape decât vîșîvanka ucraineană, chiar dacă aceasta din urmă, după ce a fost purtată de președintele Zelenski, s-a vândut la licitații pe zeci de mii de dolari.
Dar asta e, războiul e pe bani, iar banii pe lumea asta au ținut întotdeauna cu cei care i-au gestionat cel mai bine.
Noul speaker al Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, Mike Johnson, a arătat direcția de urmat, trimițând la vot un proiect de lege care prevedea 14,5 miliarde dolari pentru Israel.... și atât.
Proiectul a trecut de Cameră, a picat la Senat, dacă ar fi trecut și de Senat, președintele Biden s-ar fi opus cu veto, dar, deocamdată, banii pentru Ucraina sunt tot acolo, la Trezorerie.
Se vorbește că scade sprijinul popular pentru continuarea războiului din Ucraina, că opinia publică din Europa și SUA nu mai este tot atât de favorabilă ca acum aproape doi ani pentru sprijinirea Kievului.
Poate dacă s-ar fi înregistrat succese mai evidente în contraofensiva ucraineană începută în iunie, blocată și acum în preluarea / menținerea / apărarea / reluarea controlului celor zece localități unde s-au înregistrat oarece schimbări de aliniamente, altfel ar fi stat lucrurile.
Se fac deja șase luni de când câteva sute de kilometri pătrați trec dintr-o mână în alta, iar în proces, zeci de mii de soldați, majoritatea ucraineni (cele mai multe analize sugerează că pierderile umane într-un război de uzură sunt produse majoritar de artilerie, cine are mai multă înclină balanța și la acest capitol, n.n.), s-au întors acasă pe scut.
Până una - alta, 41% din americani cred acum că SUA fac acum prea mult pentru Ucraina, față de doar 24%, în urmă cu trei luni.
Asta în timp ce 33% consideră că se oferă cât trebuie, iar doar 25% cred că se poate face și mai mult.
Evoluții asemănătoare sunt și în Europa, iar în unele state, Polonia, Slovacia, situația s-a schimbat dramatic.
Se vorbește că în iarna care vine va fi greu să se facă progrese pe front, nici Ucraina, nici Rusia nedemonstrând până la acest moment că pot obține achiziții teritoriale importante.
Rusia a demonstrat, în schimb, că poate lovi infrastructura energetică ucraineană, provocând nu numai suferințe populației, dar și probleme aprovizionării frontului.
Unele analize insistă pe faptul că în timp ce Ucraina are probleme în recrutarea de soldați, Rusia a găsit în 2023 destui doritori, ”kontraktniki”, care să îmbrace vreo 400.000 de noi uniforme de luptă.
Alții, nu cei 300.000, deja mobilizați cu acte în regulă în septembrie 2022.
Formațiunile armate gri, nici oficiale, nici private, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, gen ”Wagner”, ”Ahmat”, ”Convoi”, ”Potok”, au strâns și ele vreo 75.000 de voluntari.
Are balta pește, doar trebuie să ai momeala potrivită, nu sunt multe locuri de muncă unde poți primi lunar 200.000 ruble (aprox. 2.200 dolari SUA) plus bonusuri.
În total, forța umană rusă care poate fi dislocată în Ucraina este acum de trei ori mai numeroasă decât cea din februarie 2022.
Iar la primăvară, va fi, desigur, cald.
Se vorbește că există probleme la nivelul administrației prezidențiale ucrainene, că președintele Zelenski și-ar fi pierdut în ultima perioadă din suflul mobilizator.
Că ”eminența cenușie”, Andrii Ermak, de profesie regizor și avocat, inclusiv, pe vremuri, al rău famatului ”Partid al Regiunilor”, acum șeful Biroului Președintelui Ucrainei, structură cunoscută în unele părți ale media și drept ”Bankova”, după numele străzii unde este localizată, ar cam face jocurile înalte ale țării - am precizat că a fost și regizor -, uneori jucând și după regulile proprii.
Se vorbește că ”tabăra prezidențială”, reprezentată, desigur de președintele Zelenski, are ceva de împărțit cu ”tabăra militară”, în fruntea căreia se profilează generalul Zalujnii, cel anterior atât de disciplinat și tăcut, devenit și el editorialist în presa occidentală.
Jocul de-a ”uite alegerile, nu mai sunt alegerile”, nu e bine primit nici măcar în rândul celor mai deciși suporteri ai Ucrainei, de exemplu, senatorul Lindsey Graham afirmând nu mai departe de luna august curent, că ”Ucraina trebuie să organizeze alegeri libere și corecte, chiar dacă este sub atac”.
Adjectivele acelea puteau foarte bine și să lipsească, nu poți cere chiar atât de mult la vreme de război.
Pe 9 noiembrie, președintele a semnat două legi aprobate de Rada ucraineană, una de prelungire a legii marțiale, cealaltă de mobilizare generală, în fapt tot o prelungire a acesteia, ambele cu câte trei luni, de pe 16 noiembrie 2023 până pe 14 februarie 2024.
E a noua oară când are loc acest lucru, nu e nimic extraordinar, neobișnuit, așa e la război, numai că se întâmplă într-un moment în care părți ale conducerii politico – militare ucrainene încep să-și pună unele întrebări, e o oarecare tensiune în aer, șeful statului și comandantul armatei par a nu fi în același film.
Este pentru prima oară când, la acest nivel, există și un film în care nu interpretează președintele.
Și e pentru prima oară când președintele Zelenski simte nevoia să iasă public și să cheme la unitatea ucraineană în războiul contra Rusiei.
Prea mulți actori pot produce confuzii printre spectatori.
Un spectator pe nume Oleksii Arestovici, fost consilier la ”Bankova”, direct interesat în desfășurarea alegerilor prezidențiale în calitate de candidat, bagă și el bățul prin gard, în registrul mistico - electoral: „Arătați unitatea națiunii, strângeți mâna, înregistrați un scurt videoclip... și alegerile pe care le-ați anulat pot fi singura șansă de mântuire.”
***
Se vorbesc multe prin târgul presei, locul unde fiecare stradă are numele adevărului, și la fiecare colț este un martor ocular, un prieten apropiat al acestuia.
Târg care nu mai e doar al presei, rețelele sociale, diferite platforme independente făcând și ele serviciul de a încerca informarea sau dezinf... (mi-am dat una peste mâna cu care am scris) publicului larg, atât de însetat de cunoaștere.
Se vorbesc multe, se aud, se văd și se scriu multe.
Se pun și întrebări, precum cea din titlu.
Dar e și mâine o zi...
Se încarcă comentariile...
