Război și pace, la început de martie
0La un an de la declanșarea războiului din Ucraina, botezat și operațiune specială, pe limba Kremlinului, nu e încă destul de clar ce ne așteaptă din martie încolo.
Și cât de lungă va fi așteptarea.
Ca în orice conflict de o asemenea amploare, confruntarea are loc pe niveluri diferite și motivațiile pot fi, la fel, diferite.
Soldații luptă pentru că sunt ultima verigă a lanțului cu care statele își leagă granițele în fața invaziilor inamice. Dacă la început inamicul este un concept, în timpul luptelor el devine un dușman personal care provoacă suferințe inimaginabile și omoară camarazi și prieteni, care te obligă să procedezi la fel.
Poporul luptă pentru că invazia externă este un atentat la istoria și geografia națională, la stilul său de viață,
Liderii luptă și ei, în felul lor, convingându-i pe ceilalți să ucidă pentru că, nu-i așa, cărțile de istorie vor fi pline cu faptele lor de arme, deciziile lor înțelepte, hotărârea cu care au învins inamicul.
La capitolul ”eroi anonimi”, vor fi cei care, poate, cu o șansă de unu la câteva sute de mii, se vor odihni sub flacăra veșnică de la mormântul eroului necunoscut.
Dar va fi loc în aceste cărți doar pentru numele celor care i-au trimis la luptă, spunându-le că e pentru cauză dreaptă, că a lor va fi victoria, aici sau dincolo.
Aceste considerații trec pe lângă soldații de pe front cum trece vântul peste pădurile de mesteceni din estul Ucrainei.
E început de martie și în Ucraina nimic nu e clar în afară de faptul că sute de soldați, de fiecare parte, continuă să moară, în fiecare zi, pentru cauza lor dreaptă.
***
Două articole și două postări Twitter mi-au atras atenția în ultimele zile.
Încep cu o postare.
Aparține celui mai longeviv prim ministru din istoria Malaieziei, dr. Mahathir Bin Mohamad, și abordează, într-un stil personal, problema Europei cu istoria, în general, și cu războiul în special.
1. Dragă Eu. Îmi pare rău dacă acuz europenii că le place războiul.
2. Am studiat istoria europeană.
3. Totul este despre războaiele europene.
4. Ai Războiul de Șapte Ani, Războiul de o sută de ani, Războiul Trandafirilor (”celor două roze”, n.n.) etc. etc. etc.
5. Cele două războaie mondiale au început în Europa.
6. Când chinezii au inventat explozibilii, i-au folosit pentru a speria dragonii imaginari.
7. Când europenii au achiziționat această tehnologie, au folosit-o pentru a ucide oameni aflați la distanță, cu ghiulele de tun, gloanțe, obuze și rachete.
8. Da. Europenilor nu le plac războaiele.
9. Dar cum au cucerit lumea??
10. Cine a inventat bombele atomice, cine le-a aruncat și unde au aruncat bombele?
11. Îmi cer scuze că am spus că europenii iubesc războaiele.
12. Recunosc că greșesc. Prostește.
6 martie 2023
Sigur, dacă ne uităm la filmele istorice chinezești, nu erau doar dragonii doborâți cu ajutorul prafului de pușcă, dar asta e altă poveste.
Iar bombele atomice nu sunt chiar o problemă europeană.
De asemenea, nu e chiar sigur că vina de a utiliza violența aparține exclusiv europenilor, ceea ce deosebește continentul nostru față de altele fiind, însă, tehnologiile moderne care au permis obținerea unui avantaj militar considerabil din partea statelor europene, în special vestice, față de restul lumii.
Consecințele se cunosc.
Important este faptul că în multe părți ale lumii, în special în Asia, războiul din Europa este privit cu o oarecare perplexitate, fiind de neînțeles cum statele de pe un continent care pretinde că e leagănul civilizației moderne nu pot găsi soluții la un conflict care pune în pericol nu numai vecinătatea imediată a spațiului unde se desfășoară luptele, poate chiar și umanitatea.
***
Următoarea semnalare este un articol, tot din Asia, publicat în Foreign Affairs, de către un cunoscut diplomat din Singapore, Kishore Mahbubani, fost reprezentant permanent al acestui stat la ONU, timp de 10 ani, de două ori chiar și președinte al Consiliului de Securitate al ONU.
Articolul este despre ASEAN (Association of Southeast Asian Nations), despre modul în care acest grup de state reușește să supraviețuiască – și să prospere! - în această perioadă, de competiție acerbă între marile puteri.
Ucraina este amintită o singură dată, pentru a exemplifica ipocrizia Occidentului care a lecturat statele în curs de dezvoltare despre nevoia de a renunța la utilizarea combustibililor solizi - doar avem o singură planetă, s-o face eco, nu-i așa? -, pentru ca imediat ce a început războiul din Ucraina să-și schimbe radical abordarea (era să zic cu 360 de grade, nu știu de ce).
Autorul insistă pe aspectele economice, demonstrând că Asia de Sud – Est poate fi un model de rezolvare a disputelor, unele istorice, unele dureroase, ce ar putea fi extins și în alte părți.
În fapt, statele din ASEAN cultivă un echilibru politic și economic între un vecin uriaș din imediata vecinătate, China, și o altă putere mondială, depărtată dar tradițional implicată în regiune, SUA.
Deocamdată, cu rezultate spectaculoase, printre care absența războiului în ultimele mai bine de patru decenii.
***
Următorul articol este unul surprinzător ca abordare, ținând cont de locul și momentul în care apare.
Titlul este Soldații ucraineni în Bahmut: ”Trupele noastre nu sunt protejate”.
Publicația este Kyiv Independent, un ziar de limbă engleză care apare la Kiev, de fapt un oficios pentru exterior al autorităților ucrainene.
Cel puțin așa părea până acum, puțina critică ce mai există prin presa ucraineană fiind rezervată publicației ”Ukrainskaia Pravda”, cea care a provocat unele valuri prin dezvăluiri ale corupției unor oficiali militari și civili.
Articolul este spectaculos nu prin tematică, în definitiv reportajele despre greutățile de pe front sunt necesare oricând pentru a sublinia eroismul luptătorilor, sacrificiile pe care le face țara pentru a rezista agresorului.
Autorul prezintă însă aspecte care nu prea au fost abordate în presa de limbă ucraineană sau engleză:
- lipsa de antrenament a militarilor ucraineni recent înrolați, trimiși să lupte după doar două săptămâni de instrucție;
- dislocarea lor direct pe linia frontului, deși inițial ar fi trebuit să înceapă cu misiuni mai ușoare, mai puțin periculoase;
- lipsa de sprijin din partea unităților de artilerie, mecanizate, lipsa informațiilor privind situația de luptă;
- coordonarea slabă între unități;
- armament vechi;
- probleme de logistică și de comunicații;
- lipsa muniției: ”când unitatea noastră (de aruncătoare, n.n.) primește muniție, este vorba de 10 proiectile de 120 mm pentru o zi întreagă. Ne ajung pentru un minut de luptă”;
- lipsa mijloacelor mecanizate, unitățile de infanterie de acest tip fiind dotate doar pe hârtie cu transportoare și mașini de luptă;
- pierderile uriașe suferite de unități: unul din soldații intervievați oferă exemplul batalionului său care, în decembrie avea 500 de oameni, pentru ca, după o lună, să ajungă la 150;
- șansa redusă de supraviețuire, odată ajunși pe linia întâi: ”când ești pe poziție, nu sunt nici măcar 50% șanse să supraviețuiești, mai curând 30%”;
- perspectiva ca pierderile ucrainene să fie la fel de mari precum cele ruse, estimate de oficialitățile ucrainene la zeci de mii de morți și răniți.
Este o listă lungă de probleme, prezentată într-unul din principalele mijloace de comunicare ucrainene de limbă engleză.
Este posibil ca obiectivul articolului să fi fost unul de a prezenta o imagine mai realistă a frontului, dar și a nevoilor armatei ucrainene care luptă în Bahmut.
Și de a sensibiliza și mai mult opinia publică din statele care sprijină material Ucraina.
Poate a trecut vremea faptelor de arme gen ”croitorașul cel viteaz”, pilotul care doboară singur zeci de avioane inamice, gospodina care ucide dronele aruncând borcane de zarzavaturi din balcon etc.
Poate e timpul pentru o prezentare reală (?) a situației, care să impună și o abordare nouă, poate mai pragmatică, a noilor evoluții de pe frontul de est,
Nu știu, dar semnalarea din Kyiv Independent nu e singura de acest tip.
***
O postare pe Twitter, a aceleiași publicații, preia informații transmise de BBC, redacția în limba rusă, și relevă pierderile ruse după un an de război, conform estimărilor BBC și Mediazona.
Ele sunt departe de cele oficiale ucrainene, care afirmă că aprox. 150.000 de ruși au fost lichidați, conform datelor furnizate de Statul Major ucrainean.
Împreună, desigur, alături de mii și mii de tancuri, transportoare, sisteme de artilerie, sute de avioane și elicoptere.
Cifrele furnizate de BBC sunt rezultatul unei investigații OSINT, prin colectarea tuturor informațiilor apărute în presă și pe rețelele sociale: anunțuri oficiale, private, necrologuri, comunicate ale autorităților locale privind decese din interiorul unor comunități etc.
BBC, secția în limba rusă, afirmă că rușii au pierdut, timp de un an, în jur de 16.000 de militari, teoretic de 10 ori mai puțin decât se afirmă în general.
Chiar și dacă acest număr este un minim, mai existând un procent important de militari uciși, rămași neidentificați, precum și alte mii, poate zeci de mii de morți despre care nu sunt date publice, bilanțul este, totuși, departe de ceea ce se afirmă la Kiev.
Mai că îți vine să-i crezi pe cei care spun că Ucraina pierde într-o zi cât Rusia într-o săptămână.
Ce i-a apucat pe cei de la Kyiv Independent să vehiculeze aceste cifre tocmai în perioada în care publică și alte materiale care prezintă o altă situație a frontului decât cea cultivată oficial?
Nu am informații pentru a avansa ipoteze.
Primul impuls a fost să cred că e o pregătire în vederea unei decizii de retragere a forțelor ucrainene din abatorul de la Bahmut.
Ieri, conducerea ucraineană a decis însă că, și în condițiile în care acest oraș este înconjurat pe trei părți de forțele ruse, el merită menținut, chiar trimise forțe proaspete.
***
Luna martie este, ca și anul trecut, mai mult despre război și mai puțin despre pace.
Nu are rost să ne luăm după cei care se uită la Europa de la distanță și dau sfaturi.
Noi, aici, știm mai bine despre ce e vorba.
Și nu ne luăm după visătorii care își imaginează lucruri ca acestea: Imagine no possessions / I wonder if you can / No need for greed or hunger / A brotherhood of man / Imagine all the people / Sharing all the world.
Se încarcă comentariile...
