Raportul MCV vorbeşte despre „atmosfera mai calmă din punct de vedere politic din ultimii ani“ din România

Experţii, analiştii şi apoi decidenţii politici majori din Comisia Europeană au decis că, văzută şi decriptată de la Bruxelles, România a beneficiat de o atmosferă mai calmă din punct de vedere politic ceea ce a permis să se ajungă la evaluarea că „de la ultimul raport în cadrul MCV, România a făcut progrese în numeroase domenii.“

„Bilanţul instituţiilor-cheie din domeniul judiciar şi în materie de integritate a rămas pozitiv, în ciuda unor circumstanţe uneori dificile. A continuat adoptarea unor modificări legislative necesare şi îndelung aşteptate, iar spiritul de cooperare între instituţiile judiciare şi Ministerul Justiţiei contribuie la soluţionarea problemelor de ordin managerial”.

De unde aprecierea cea mai importantă şi cea mai aşteptată, dată de însuşi Preşedintele Barroso care a dorit să se exprime, chiar dacă, cu alte ocazii, aveam cel puţin şi o opinie din partea doamnei comisar Reding, retrasă acum discret pentru a lăsa pe şeful său să afirme că:

Acest raport arată că România întreprins paşi importanţi. Multe persoane din cadrul instituţiilor-cheie din domeniul judiciar şi în materie de integritate au demonstrat un angajament real faţă de reformă. Raportul arată însă şi că progresele nu au fost uşor de obţinut şi că cele realizate într-un domeniu pot fi anulate de regrese în alt domeniu. Sper că acest raport va indica în mod clar ce rămâne de făcut pentru a continua şi consolida reforma şi pentru a asigura o tendinţă pozitivă şi durabilă”. (comunicat de presă din 22 ianuarie 2014)

O deschidere în forţă care face ca analizele relativ severe din cele două  documente date azi publicităţii (Communication Staff Working Document, Romania Technical Report şi Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu) să vină ca un fel de contrabalnsare prudentă (dar extrem de detaliată) a ceea ce reprezintă punctele problematice.

Capitol în care, consemnează comunicatul de presă, „persistă preocupările legate de independenţa sistemului judiciar şi sunt multe exemple de rezistenţă la măsurile în materie de integritate şi aticorupţie. Modificarea expeditivă şi netransparentă a Codului Penal în decembrie 2013 a stârnit o preocupare generală, fiind privită ca o atingere adusă sistemului de combatere a corupţiei şi de promovare a inegrităţii, chiar dacă Curtea Constituţională a demonstrat funcţionarea sistemului de control şi echilibru, declarând această modificare neconstituţională. În ceea ce priveşte capitolul important al numirilor în posturi-cheie, avem o imagine de ansamblu mixtă, anumite proceduri derulându-se în mod deschis, transparent şi pe baza meritelor, în timp ce altele pot face obiectul unor critici legate de interferenţe politice”.

Foarte importantă fraza urmează, pentru că ea ascunde un avertisment de abia voalat: „În ansamblu, imaginea are consecinţe asupra măsurii în care procesul de reformă din România poate fi considerat durabil, iar evoluţiile politice - ireversibile”.

În raportul către Parlamentul European şi Consiliu există, chiar în capitolul introductiv, găsim această evaluare severă dar şi ea contrabalansată imediat prin aprecierile pozitive de rigoare:

...în decembrie 2013, acţiunile Parlamentului au demonstrat că principiile şi obiectivele centrale ale reformei continuă să fie puse la încercare – pentru reiterarea acestor principii a fost necesară intervenţia Curţii Constituţionale. Din această cauză este deosebit de dificil să se evalueze caracterul durabil al reformei şi să se aprecieze dinamismul care există la nivel intern pentru asigurarea unei tendinţe general pozitive. Trebuie remarcat faptul că împrejurările dificile din 2012 nu au atenuat hotărârea unui număr mare de instituţii şi persoane din România de a continua consolidarea progreselor”.

Se menţionează cu satisfacţie un fenomen considerat foarte interesant de experţii de la Bruxelles, anume creşterea încrederii românilor în sistemul justiţiei naţionale, în sprijinul acestei afirmaţii fiind citate datele EUROSTAT care menţionează că în ţara noastră există un procent de 44% de cetăţeni care au încredere în justiţie, nu foarte departe de media UE de 53%, România situându-se pe locul 17 în UE-28 în ceea ce priveşte încrederea.

Se reiterează observaţia (prezentă şi în rapoartele anterioare) că noile coduri juridice reprezintă “o modernizare semnificativă a cadrului juridic al României”, introducerea lor constituind „o ocazie importantă de a aborda aspectul uniformităţii jurisprudenţei...lipsa de uniformitate şi o anumită lipsă de previzibilitate a jurisprudenţei instanţelor sau a modului în care sunt interpretate dispoziţiile legislative reprezintă în continuare o preocupare semnificativă pentru comunitatea oamenilor de afaceri şi pentru societate în general”.

Capitol în care se anunţă şi o altă mare problemă, cea legată de „numărul mare de ordonanţe de urgenţă sau de proceduri parlamentare adoptate fără un grad minim de transparenţă  care nu permit derularea unui proces adecvat de evaluare, consultare şi pregătire, chiar şi în cazurile în care urgenţa nu este clară. Drept urmare, judecătorii, procurorii, agenţii economici, administraţiile şi cetăţenii care trebuie să aplice legea sunt confuzi, se comit greşeli şi există un risc ridicat de ambiguităţi care ar putea fi folosite pentru o interpretare divergentă a legii“.

Dacă, aşa cum ne-am obişnuit deja, CSM, Agenţia Naţională de Integritate şi Consiliul Naţional de Integritate, împreună cu DNA, primesc laurii pentru activitate exemplară, existând apelul la sprijinirea lor fără rezerve, Parlamentul României are parte de critici continue, inclusiv datorită intenţiei sale de a „submina eficacitatea cadrului de integritate”...În rapoartele MCV anterioare s-a subliniat riscul ca parlamentarii să fie percepuţi ca folosind normele pe care le adoptă pentru a se proteja de efectele legilor.

Evident, menţiuni speciale sunt dedicate ultra-sensibilului capitol al corupţiei la nivel înalt, acolo unde se arată că mai există încă obstacole semnificative.

„În ciuda cercetărilor, a trimiterilor în judecată şi condamnărilor care au loc, există elemente care dovedesc faptul că actele de corupţie nu sunt întotdeauna tratate ca infracţiuni grave. În cadrul sistemului judiciar, procentul ridicat de pedepse cu suspendare pare să indice o anume reticenţă a judecătorilor de a-şi asuma consecinţele unei constatări a vinovăţiei, ceea ce se află în contradicţiei cu ghidul de stabilire a pedepselor al înseşi Înaltei Curţi...Această reticenţă este subliniată de declaraţiile unor politiceni români care îşi exprimă simpatia faţă de persoanele condamnate pentru corupţie...”

Aveţi aici documentul în limba română  unde puteţi găsi recomandările pe care Comisia Europeană le adresează României, iar dacă doriţi fundamentarea de motive, foarte completa listă de exemple şi cazuri, aceasta este posibil de lecturat în Raportul tehnic - doc. SWD (2014) pe care-l puteţi găsi în arhiva de documente a CE.

Interesant este că, în finalul conferinţei de presă  Michele Cercone, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmstrom a adăugat că România îndeplineşte criteriile pentru aderarea la Schengen din punctul de vedere al CE, însă rămâne la latudinea statelor membre să decidă cum interpretează rezultatele acestui raport faţă de solicitarea României de a face parte din spaţiul Schengen.

Am transmis mereu clar că, din punct de vedere al evaluării respectării criteriilor de aderare la Schengen, România şi Bulgaria îndeplinesc pe deplin criteriile. Sunt două exerciţii diferite şi nu trebuie amestecate. România si Bulgaria au fost deja evaluate şi răspunsul este un „Da“ convins. Nu ne trebuie alte criterii pentru a stabili că România şi Bulgaria pot adera la spaţiul Schengen. Nu am făcut această legatură în trecut şi vom lăsa statele membre să evalueze dacă urmarea politică a acestui MCV este pozitivă sau negativă şi să decidă ce va însemna acest raport pentru atitudinea lor politică faţă de aderarea la Schengen".

Interesantă replică, mai ales dacă înţelegem importanţa acestui Raport politic al Comisiei. Aici unde putea sau nu să existe o formulare-cheie, legată de aprecierea gradului de gravitate dat de oficialii europeni evenimentelor din vara lui 2012 caracterizate, dacă vă mai amintiţi, drept tendativă de lovitură de stat sau lovitură dată statului de drept, afirmaţii reluate în decembrie 2013 după votul din „marţea neagră”.

Opţiunea CE spune că cele petrecute în iulie 2012 „au ridicat întrebări specifice cu privire la statul de drept şi independenţa justiţiei în România”, iar în decembrie 2013 a fost vorba despre „o atingere fundamentală adusă regimului juridic de combatere a corupţiei şi de promovare a integrităţii”. Nuanţe deosebit de importante.

Ce se va întâmpla în continuare? Vom vedea cum cancelariile din Statele Membre vor lectura raportul şi dacă vor fi şi convinse că spaţiul politic din ţara noastră s-a mai calmat şi intră din dimensiuni de recunoaştere europeană. Dacă nu, deosebită atenţie şi la aluziile din sub-text. Preventive, politicoase, dar foarte ferme. Mingea a trecut, cu eleganţă, în spaţiul Bucureştilor. Ce va fi acolo? Pesemne, încă o bătălie calmă pe viaţă şi pe moarte.

Raport Final 2014 MCV România