Procurorul general al Curţii Penale Internaţionale cere deschiderea anchetei aprofundate în Ucraina pentru crime de război şi împotriva umanităţii

Fatou Bensoua, procurorul general al Curţii Penala Internaţionale (CPI), a afirmat vineri că, începând cu 2014, în Ucraina „s-au comis numeroase acte care sunt componente constitutive ale crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii“, solicitând în consecinţă o anchetă aprofundată.

Acesta este al doile pas foarte important în organizarea a ceea ce se speră a fi un viitor proces de aşteptat de mult timp şi mereu amânat pe plan naţional sub diverse pretexte de oportunitate. 

Aşa cum vă informam la timpul potrivit, procurorii CPI deschiseseră în aprilie 2014 prima etapă a procedurilor, adică o anchetă preliminară ale cărei concluzii au fost prezentate vineri de procurorul general într-o declaraţie (o puteţi accesa aici) în care afirmaţia esenţială, cea care permite continuarea anchetei la un nivel superior, este că „în acest stadiu, avem motive să credem că în cadrul situaţiei din Ucraina s-au comis un şir întreg de acte care sunt componente constitutive ale crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii, totul fiind de competenţa Curţii... (aceste crime) comise de diversele părţi parte în conflict sunt suficient de grave pentru a justifica deschiderea unei anchete". Procurorul general a mai spus că, în urma analizei probelor produse de diversele surse care, de ani de zile, alimentează biroul anchetatorilor, au permis să se degajeze elemente de certitudine privind existenţa a trei tipuri de crime: 1. cel comise în perioada ostilităţilor din Ucraina; 2. crime comise în centrele de detenţie; 3. crimele comise în Crimeea.

Ce se va întâmpla însă în viitor este interesant, deoarece ceea ce avem acum este doar poziţia procurorului general al ICC care va trebui aprobată de judecătorii camerei preliminare a Curţii, cei care vor decide dacă probele sunt convingătoare şi dincolo de orice îndoială, mărturiile nefiind rezultatul unor presiuni sau manipulări politice. Din acest punct, terenul de vânătoare fiind deschis, se poate întâmpla aproximativ orice, în aproximativ toate sensurile.

Spun asta deoarece chiar dacă Ucraina nu a semnat Statutul de la Roma şi în consecinţă nu este membră a Curţii Penale Internaţionale, a recunoscut totuşi în mod formal competenţa Curţii în ce priveşte crimele comise pe teritoriul său, oficialii Tribunalului de la Haga „au subliniat cooperarea autorităţilor ucrainiene care au furnizat informaţii detaliate asupra anchetelor şi proceselor judiciare declanşate la nivel naţional în ce priveşte infracţiunile criminale care sunt de competenţa Curţii". Dar Rusia nu este membră a Curţii Penale Internaţionale şi, în consecinţă, nu este obligată să-i accepte jurisdicţia (ca SUA sau Israel, printre alte exemple posibile).

Problemele semnalate în acest stadiu pot să se prelungească şi să se dezvolte pe măsură ce anchetatorii s-ar putea apropia de una dintre persoanele sau reţelele care trimit departe, către conexiuni politice de nivel înalt, naţionale sau internaţionale. Deocamdată serviciile procurorul general de la Haga, că „autorităţile ucrainiene şi/sau ruse nu au luat măsurile cuvenite împotriva persoanelor sau comportamentelor identificate de de Biroul de la Haga sau când aparatul de justiţie naţional era "indisponibil" pe teritoriul ocupat de partea adversă".

Lucrurile nu au fost atât de complicat chiar de la început deoarece, pe 25 aprilie 2014, procurarea generală a CPI deschidea un dosar preliminar pentru a lămuri acuzaţiile privind „evenimentele legate de Maidanul de la Kiev". Dar n-a ţinut mult starea de linişte, deoarece de 29 septembrie, zona anchetei a fost extinsă la acuzaţiile de crime comise începând cu 20 februarie 2014 în Crimeea şi în estul Ucrainei. În decembrie 2018 a fost publicat primul Raport preliminar (îl puteţi accesa aici). Pentru a înţelege mai bine modul în care se construieşte un asemenea raport (şi cum se asamblează sursele externe de informaţie produse de organisme care, adesea, dispun de reţele complexe internaţionale şi pe teritoriul naţional) va ofer accesul, pentru prima oară în România, la un raport confidenţial trimis la Haga de către Federaţia internaţională a drepturilor omului şi organizaţia partener din, EUCCI (Eastern-Ukrainian Center for Civic Intitiatives şi care se ocupă doar de un segment al acuzaţiilor, cele privind comportamente sexuale violente, crime de război sau împotriva umanităţii.

Din mormanul de rapoarte pe care le-am putut acces, este şi acesta despre grupul militarizat de extremă dreapta, Pravyi Sektor care a jucat un rol foarte important în menţinerea tensiunilor în Maidanul de la Kiev şi ale cărui „fapte de arme" extrem de violente de-abia acum încep să iasă la suprafaţă, odată cu liniile lor externe de finanţare şi de procurare de arme..

Evident că vor urma, în măsura posibilului, anchete suplimentare şi cât se poate de extinse, pe de o parte în Crimeea, pe de alta de cele două părţi ale liniei de front care rupe acum Ucraina de Donbas. În ultimul caz, posibil de imaginat că autorităţile ruse şi ucrainiene să poată negocia cu Tribunalul de la Haga un acces al anchetatorilor ca semnal de bună voinţă şi de bună-credinţă în scopul de a uşura încheierea unei noi etape în procesul de pace şi reconciliere naţională promis de şefii de state reuniţi în „formatul Normandia". Chestiunea care rămâne deschisă tocmai pentru că diplomatic este aproape imposibil de rezolvat ar fi intrarea negociatorilor în Crimeea care, din punctul de vedere al Federaţiei Ruse, este acum teritoriu rusesc supus integral legislaţiei Federaţiei. Şi există destule motive de scepticism deoarece, până în acest moment, Moscova a refuzat orice implicare a ICC şis-a exprimat împotriva implicării acestei instituţii în conflictul din estul Ucrainei.

În fine, mai există un alt capitol care se află în centrul dezbaterilor: nu se ştie încă dacă anchetatorii CPI vor vrea (aşa cum speră partea ucraineană) să introducă în viitoarea anchetă extinsă şi problematica nerezolvată până acum a prăbuşirii avionului MH 71 al companiei Malaysia Airlines, lovit în zbor de o rachetă tip BUK de fabricaţie sovietică. Problema ar consta în faptul că episodul respectiv face deja obiectul unui proces care se desfăşoară în Olanda, patru suspecţi (trei ruşi şi un ucrainean) fiind acuzaţi de implicare în furnizarea rachetelor respective, necunoscută fiind şi acum identitatea persoanei sau persoanelor care au acţionat sistemul de tragere.

Repet, sunt întrebări la care se va da poate un răspuns - nu se ştie când - dar numai după ce vom auzi decizia judecătorilor din Camera preliminară de la Haga. Instanţă care va judeca şi cererea de lansare a unei anchete similare în Nigeria, împotriva organizaţiei islamiste Boko Haram şi a nenumăratelor sale crime în Nigeria.

Dar, în final, întrebarea fundamentală nu priveşte numai natura faptelor comise într-o zonă sau alta, ci dorinţa unor state de a accepta ca dreptatea să fie aplicată dincolo de considerente politice. Iar experienţa de până acum a tentativelor succesive ale CPI nu este încurajatoare, ba chiar dimpotrivă. De ce ar fi acum altfel?

S-ar putea să existe o explicaţie pentru care Ucraina este atât de urgent-interesantă:

Speranţa că promisiunile de schimbare pe care le omagiază atât de apăsat TIME desemnând echipa Biden-Harris drept personalitatea colectivă a anului, vor însemna în mod real drumul spre un alt orizont, odată cu închiderea oficială a perioadei Trump.

Poate.