Priorităţi pe agenda ministrului Sănătăţii. Prizonierii sistemului informatic

În multe domenii cu întindere naţională culegem astăzi ceea ce am semănat, o activitate mult îngreunată de sisteme informatice dezvoltate eronat şi de sub a căror tiranie nu putem scăpa. Exemplele sunt multiple, însă se pare că situaţia cea mai dramatică este în cazul sistemului informatic al sistemului de asigurări de sănătate.

Dacă în cazul ANAF-ului neconcordantele generate de un sistem cu hibe are consecinţe în special birocratice, în sănătate lucrurile sunt mult mai grave, zeci de mii de pacienţi fiind puşi pe drumuri în fiecare zi deoarece „nu merge SIUI“. Pentru aceşti bolnavi, majoritatea dependenţi de medicaţia respectivă, timpul nu are răbdare.

Pe fiecare zi ce trece, asemenea măgarului care ajunge să se sugrume cu funia de la par, pacienţi, medici şi administratori ai sistemului au ajuns să ştie cam cum merg lucrurile. Când se apropie prima zi a lunii, când fiecare furnizor este obligat să trimită (inutil) rapoartele de activitate din luna precedentă, sistemul nu face faţă la zecile de mii de fişiere care stau la coadă pentru a fi procesate de microprocesoarele din serverele CNAS. În această perioadă, nimic nu mai funcţionează normal. Asiguraţii sunt semnalaţi ca fiind neasiguraţi, consultaţiile tocmai înregistrate sunt marcate ca invalide, reţetele date pacienţilor în mod legal se transformă în prescrieri care încalcă regulile impuse de contract. Luna următoare, funcţionarii caselor de asigurări încep să sune la telefoane excedaţi, solicitând furnizorilor, fără logica şi argumente rezonabile, ca să fie şterse un număr de consultaţii eronat raportate de sistem, cerând când mieros când agresiv ca medicii să renunţe la plata respectivelor servicii şi avertizându-I că reţelele eliberate în cadrul acestor consultaţii probabil că vor fi imputate medicilor peste 2-3 ani, atunci când Curtea de Conturi va găsi reţete eliberate de farmacii fără a exista şi consultaţia aferentă (ştersă la cerere).

Consecinţa? Medicii refuza să mai dea reţete când sistemul dă erori, pacienţii încep să evite să se prezinte la medic în prima săptămână a lunii, iar cei care se prezintă fac câte două, trei, drumuri, pentru a recupera cardul oprit ilegal de medic în încercarea disperată de a valida serviciile până în noapte târziu în cursul aceleiaşi zile, cu speranţa că vor prinde un moment în care sistemul dă dovadă de „bunăvoinţă“.

Aceste lucruri însă sunt binecunoscute în interiorul sistemului sanitar şi al pacienţilor care accesează repetat serviciile şi încet, încet, toată lumea ridică din umeri, nimeni nu pare a avea soluţii.

Aici intervine rolul doamnei Pintea, actualul ministru al Sănătăţii, de a încerca să găsească o soluţie la ceea ce predecesorii săi au făcut rău sau au preferat să se prefacă că nu văd consecinţele faptului că sistemul sanitar a devenit prizonierul propriului sistem informatic. Este adevărat, nimeni nu are cum să-şi pună problema unui alt sistem, mai bun şi mai prietenos, funcţionarii din departamentul informatic al CNAS nu au cum să facă cerinţelor de a asigura mentenanţa unor programe cu milioane de linii de cod, altfel ar avea căutare în multinaţionale pe salarii de zeci de mii de euro lunar. La aceasta se mai adaugă şi responsabilitatea oricărei modificări, care nu poate fi garantată şi birocraţia oricărei achiziţii de servicii externalizate, cu elaborare de caiete de sarcini şi licitaţii interminabile.

Totuşi, pe zi ce trece, sistemul informatic moare. Modul în care a fost gândit cel mai amplu sistem informatic din România se dovedeşte a fi incompatibil cu volumul de informaţii care a crescut de la an la an. Cineva trebuie să facă ceva!

Ce aveţi pe agenda dvs de priorităţi pentru săptămâna viitoare doamna ministru? E loc şi pentru acest subiect?

PS. Dacă Răspunsul MS la această problemă este înfiinţarea unui nou Centru de calcul (am mai avut), suntem deja condamnaţi.