Prinţese în mizerie

Aşteptam pe cineva într-un restaurant şi, în timp ce încercam să mă concentrez asupra unui articol găsit pe Twitter, puteam să simt cum fetele de la masa vecină devin mai gălăgioase. Şi pentru că decibelii creşteau mai ceva ca aluatul de cozonaci de la bunica, m-am văzut forţată să le ascult conversaţia. Mare lucru nu era, dar conversaţiile despre gătit şi curăţenie mi se par mereu fascinante.

Niciuna dintre cele patru colege de suferinţă nu îşi făcea singură curat şi, din câte mi-am dat seama, doar una şi-ar fi suflecat mânecile pentru o omletă sau cartofi prăjiţi, cu menţiunea că era nevoie de o ocazie mai specială. Am devenit vrând-nevrând (mai mult vrând, dar shhhhhh, nu mai spuneţi la nimeni, că parcă văd că încep să şoptească) atentă la conversaţie. Adevărul e că m-a îndemnat şi faptul că aveau undeva între 25 şi 30 de ani şi că păreau trecute prin viaţă, ceea ce garanta multe înţelepciuni de împărtăşit cu vocile lor cristalino-isterice. Motivul pentru care nu făceau curat şi nu găteau nu era, aşa cum aţi fi tentaţi să credeţi, că nu aveau timp din pricina unor cariere impresionante, ci pentru că a găti şi a face curat este denigrant pentru condiţia de femeie. Chiar una dintre ele a zis, şi citez cu aproximaţie: “Băi, nu cred că în desăvârşirea unei femei sunt importante <skilurile> astea cu gătitul şi curatul. Mă place aşa cum sunt, prinţesă, bine, nu mă place, să-şi ia menjeră şi bucătăreasă”. (cuvântul “desăvârşire” e de la mine, ea nu l-ar fi folosit pentru că nu se ştie data precisă când a citit o carte).

Vă mărturisesc cât de sincer pot eu că, brusc, m-am simţit prost. Şi foarte Neprinţesă. Ca naiba, practic. M-am întors ca o ţaţă (of ce cuvânt urât) către masa lor. Ca să le văd mai bine. Dacă aveam ochelarii mi i-aş fi potrivit tacticos pe vârful nasului. Toate erau proaspăt coafate, unghii impecabile, haine călcate la dungă, prea multe bijuterii, un pic prea multe kilograme pentru jeansii Calvin Klein extrem de strâmţi, iar uneia îi picase din greşeală faţa în toată trusa de farduri. Sunt convinsă că erau şi parfumate, dar, spre norocul meu, sunt răcită.

M-am autoanalizat repede, aşa cum face orice femeie care se simte responsabilă şi cu musca pe căciulă: nu aveam manichiura făcuta, îmi strânsesem părul alandala după ce mi-l uscasem, aveam nişte blugi cam largi şi un pulover pe gât că mi-era frig, nici de machiaj nu avusesem timp, că am stat să strâng puţin prin casă înainte de a ieşi, iar ieri am făcut o supă şi o plăcintă. Într-un cuvânt: un dezastru social. Cred că dacă mă duceam la masa lor să mă prezint aşa, mă dădeau afară din Bucureşti. Fetele şi-au continuat discuţia despre cum trebuie să fie o femeie modernă: să nu gătească, să nu spele vase, să nu calce, să fie autoritară în relaţia cu iubitul (“ca să nu fie luată de idioată”), iar copiii se fac undeva pe la 40 de ani, crescuţi de o bonă franţuzoaică sau englezoaică (asiaticele sunt pentru cocalari, în timp ce bonele autohtone sunt pentru zgârciţi sau pentru sărăci), bineînţeles, ca să apuci şi tu să-ţi trăieşti un pic viaţa. Iar când crezi că ajunge de trăit viaţa să constaţi mulţumită şi împlinită că ălă micu’ e deja trilingv şi olimpic. Animalele de companie sunt excluse, fără dubiu, pentru că lasă păr şi fac mizerie. Oricum, niciodată, dar niciodată să nu-l laşi pe el să te vadă dimineaţa nemachiată şi nespălată pe dinţi, că ăsta e adevăratul secret al unei relaţii fericite. Iar dacă El te iubeşte pe bune, să pună mâna să facă el micul dejun dacă are chef să mănânce. Dacă nu, să comande de undeva.

Am avut o revelaţie şi am înţeles în sfârşit de ce bărbaţii sunt sau devin misogini. Din cauza lor. Din cauza Prinţeselor care au tras cu urechea la conceptul de feminism, nu au înţeles mare lucru, dar şi-au însuşit pe diagonală atitudinea femeii “libere” de constrângeri şi de responsabilitate, datoare doar ei însăşi. Între timp, a venit prietena mea şi nu am mai putut fi 100% atentă la conversaţia Divelor. Spre norocul meu, din când în când ţipau şi se încurajau ca sunt cele mai tari femei “evăr”.

Am remarcat un lucru foarte interesant în discuţia domnişoarelor:.....(citiţi continuarea articolului pe Sereniti.ro)

Corina Băcanu este de 15 ani copywriter. Câteodată Director de Creaţie. Awarded and Rewarded.Passionate about Communication. Idea Writer. Curious. Blonde by Choice. Instagram Aficionada. Living on a Tweet. Pro Creative. Jump and the net will appear.

Un articol semnat de Corina Bacanu