Prieteni şi neprieteni

Onoarea nu a dispărut cu totul de la „Evenimentul zilei“. Dar nici nu e lăsată să zburde precum mieii pe pajiştile primăverii, cum se întâmpla în vremurile bune.

Ziarul a considerat că e cazul să facă o reparaţie după ce comisese un mic delict profesional: măsluise clasamentul vânzărilor la Târgul de Carte Bookfest 2010. Îi felicit sincer pe cei care au avut tăria să revină asupra informaţiei iniţiale. Inclusiv pe redactorul-şef Vlad Macovei, cel care m-a asigurat - într-o convorbire telefonică - de bunele sale intenţii. Profit de ocazie pentru a spune că, în aceste condiţii, regret faptul că am dus persiflarea la extrem, numindu-l pe colegul de la EvZ „unul Macavei". Poate primi liniştit scuzele mele.

Aştept însă, la rândul meu, scuze de la semnatara articolelor despre Bookfest, Alexandra Olivotto. Reaua ei intenţie, manifestată în ziarul de marţi, a devenit recidivă în cel de ieri. Nevoită să dreagă cumva busuiocul, juna ziaristă a ales să recurgă la câteva minciunele. Pentru că e tânără şi are viitorul în faţă, nu strică să i le trecem în revistă; poate că aşa va reuşi să se înscrie la timp pe linia de tramvai care duce spre Tărâmul Adevărului, nu să deraieze iremediabil spre Ţinutul Minciunii.

Încă din subtitlu aflăm că, la Bookfest, volumul „Sfârşitul Ceauşeştilor" a fost cel mai bine vândut „din categoria cărţilor de tip «kiosk»". Fals! „Sfârşitul Ceauşeştilor" a avut cele mai mari vânzări dintre toate cărţile prezente la Romexpo, indiferent de categorie. Cifrele vorbesc de la sine: nicio altă carte nu a atins 1.000 de exemplare; „Sfârşitul Ceauşeştilor" a depăşit 2.000. Repet ce am mai spus: nu este meritul autorului, ci al publicului.

A doua şmecherie este introdusă în prima frază a articolului: „România duce lipsă de mecanisme de monitorizare a vânzărilor de carte". Atunci, pe ce bază a desemnat EvZ o altă carte ca fiind „cea mai vândută de la Bookfest"? Adevărul e că un ziar care se respectă poate livra publicului ierarhia corectă, cu condiţia să verifice onest cifrele, editură cu editură.

A treia pilulă otrăvită: „preţul special" al cărţii „de tip kiosk". La 14,95 lei, „Sfârşitul Ceauşeştilor" nu a fost nici pe departe cea mai ieftină carte de la Bookfest. Au existat sute de titluri vândute cu 10 lei sau chiar cu 5 lei. Unele figurează chiar şi în topul întocmit de domnişoara Olivotto.

În fine, o minciună grosolană: „«Sfârşitul Ceauşeştilor» este o carte care conţine texte apărute integral în presă". Dacă autoarea articolului ar fi avut curiozitatea să deschidă volumul, ar fi constatat exact contrariul. Dar când vrei să fii necinstit, poţi fi necinstit până la capăt...

Gata, cred că am zăbovit prea mult asupra acestui incident. Dacă ziarista a înţeles ceva din tărăşenia pe care a provocat-o, atunci poate spera la o carieră în presă. Dacă nu, ar face mai bine să se apuce de cultivat castraveţi. Sper, totuşi, să-i numere corect, nu din doi în doi...

Şi pentru că nu am resentimente, ţin să-i felicit pe colegii de la „Evenimentul zilei" - alţii decât Alexandra Olivotto! - care au documentat serialul despre mineriadă. Au făcut o treabă foarte bună.

Nu pot încheia înainte de a-i saluta pe prietenii de la EvZ. Abia aştept să bem o bere împreună!