Prețurile la energie. Dezinformare și așteptări

0
0
Publicat:

A înțelege de ce prețurile la energie cresc trebuie să înțelegem cum funcționează piețele de energie și, în special, ce înseamnă piețele spot în domeniul energiei. Institutul pentru cercetări media și drepturile omului în parteneriat cu site-ul Baricada vă propun o discuție amănunțită despre aceste lucruri.

În prima parte am văzut, continuând inițiativa platformei Viziunea Socialiste și a spectacolului Energie Vitală, cum s-a trecut de la monopolul natural la piețele de energie. Acum e timpul să înțelegem de ce piețele spot sunt extrem de volatile și sensibile la dezinformări. Cel care va explica mai multe despre cum chiar oficiali europeni au contribuit la creșterea artificială a prețurilor este Andrei Mocearov, absolent al Facultății de Energetică și al Academiei de Studii Economice. Profesorul Andrei Mocearov a lucrat la Camera Deputaților în calitate de funcționar public parlamentar, ocupând succesiv mai multe funcții de conducere: Șef alSecretariatului Comisiei pentru afaceri europene, Director al Direcției de drept comunitar și Șef al Departamentului pentru studii parlamentare și politici ale UE. Din 2013 până în 2017 a fost corespondentul Camerei Deputaților la Centrul european de documentare și cercetare parlamentară (ECPRD). Vă invităm alături de noi să vedeți cum afirmații care au creat panică au dus la creșteri importante ale prețurilor la energie înainte de începerea invaziei Ucrainei de către Rusia.

Mai jos este transcrierea video interviului

image

Maria Cernat:  Și așa cum mai trecem la capitolul următor. Ce înseamnă piața spot? Sunteți la piața de energie și după aceea o să trecem la piețele spot. Eu sunt foarte curioasă să aflu cum funcționează. Eu nu îmi imaginez cum adică tranzacționezi energie? Mă rog, eu am o viziune simplistă. Sunt un umanist. Nu am legătură foarte mare cu domeniul economic. Și atunci îmi imaginez ușor o piață de bunuri reale. Pot să mi imaginez chiar o piață de credite, o piață de capital. Asta cu energia mi se pare puțin științifico-fantastic și mi-e foarte greu să înțeleg.

Andrei Mocearov: Piețele de energie sunt patru. Le am pus aici. Piața de gaz. Piața de electricitate. Le știm. E piața carbonului și e relativ cunoscută această schemă de comercializare, care e o piață pur financiară. Prin sfârșit e piața instrumentelor financiare derivate. De asta aproape nimeni nu știe. Adică piața de gaz și piața de electricitate sunt piețe unde electricitatea și gazul sunt considerate mărfuri ”commodities”, pentru că sunt piețe, în special la gaz, globale. Piața carbonului e o piață pur financiară, dar și cu piața aceasta a instrumentelor derivate. Ea e recunoscută ca atare ca o piață energetică, adică un instrument derivat pur financiar. Un produs energetic, adică la fel cum intră la dumneavoastră electricitatea în casă. Instrumentul acesta financiar nu intră în casa nimănui. El e doar în cazinou, deasupra sistemului fizic. Instrumentul ăsta derivat e considerat electricitate. Instrumentele astea derivate sunt instrumente financiare atașate instrumentelor energiei și gazului. Ele sunt făcute inițial pentru protecția tranzacțiilor reale de fluctuațiile de preț, așa numitele ”hedge”. ”Instrumente hedge”. Francezii însă au numit tranșant aceste instrument ”instrumente speculative”. Desigur că intenția asta bună de a proteja a fost transformată într o teribilă speculație. O să revin în cursul prezentării mele în detaliu asupra felului cum funcționează aceste piețe financiare legate de piețele de energie. Și există trei circuite ale piețelor de gaze și electricitate, fizic, comercial și financiar, care sunt legate oarecum de piețele pe care le am descris. De ce? Circuitul fizic? Care presupune că se mișcă electricitatea și gazul care intră în casele noastre. Se pornește de la producător, se transportă și ajunge în final la consumatorul final. E circuitul comercial unde se împart ca la piață. E normal, se fac plăți. Sigur se tranzacționează marfă fizică, asta e important. Există circuitul financiar unde se tranzacționează numai marfă financiară. Dar care e atașată de marfa fizică. Adică, de fapt, e o hârtie, o promisiune că vând gaz, dar nu se mișcă în spate nici un gaz și nici o electricitate, ci doar niște hârtii. Care sunt, cum sunt acțiunile, obligațiunile. Sigur că numai.

Acuma încep să înțeleg, dar e greu.

Eu recunosc că e greu pentru că e ceva anormal. Adică ce rost au produsele astea financiare? Eu țin minte că discutam cu unul din prietenii mei, inteligent și foarte cult, care m a întrebat pentru că am scris pe Facebook că e un cazinou financiar construit pe sistemul energetic național. Și m-a întrebat ce înseamnă asta. Foarte puțină lume își imaginează că, dincolo de treaba asta inginerească tehnică de producere, transport și distribuție ale electricității și gazelor, există unii care au creat un cazinou financiar se distrează. Există o piesă de teatru care a fost lansată de David Schwartz.

Da, da.

Energia e una de scenete. Explică foarte bine cum funcționează aceste piețe. Acuma cum funcționează piața de gaz. Istoric, au existat trei piețe separate: America de Nord, Europa, Asia, iar prețurile erau determinate pe fiecare piață. Legarea prețului gazului se făcea de prețul petrolului. Deci existau contracte pe termen lung. De exemplu, rușii aveau contracte cu Germania pe 10, 15 și chiar 20 de ani. Contractele acestea pe termen lung erau legate de prețul petrolului. Dar legarea de prețul petrolului se făcea cu întârzieri, adică dacă erau în spate o creștere foarte mare sau, dimpotrivă, o scădere foarte mare a prețului petrolului pe o perioadă scurtă de timp. Ele nu erau preluate în contractele pe termen lung pentru gaz. Deci se făcea această corecție după șase luni. Cei care aveau contractele pe gaz se uitau să vadă dacă piața într adevăr s a stabilizat la un preț mai mare sau a fost o simplă volatilitate pe termen scurt și sigur că prevala transportul gazului prin conducte. Astăzi a crescut în primul rând creșterea surselor de energie neconvențională. Aici e o discuție foarte mare, care e de fapt geopolitică. America a decis să evolueze independent și datorită avansului tehnologic, să exploateze gazele de șist. E o discuție foarte mare. Părerea mea că a fost o speculație , pentru că ele nu sunt eficiente aceste gaze de șist. Dar fiind mulți bani, s au investit bani acolo și au dat senzația că ele sunt eficiente. Dar ele au servit ca să țină prețurile mici. Asta e o schemă tipică în capitalism, unde un stat mare sau o firmă mare poate să producă în pierdere, de fapt pentru mulți ani prețuri foarte mici ca să acapareze piața. Și ceea ce s a întâmplat imediat a fost sigur creșterea transportului la distanță. Adică gazul ăsta era închis, lichefiat și după aia din nou transformat în gaz. Dar pentru asta trebuia transportat gazul pe ocean. Ce e mai important aici e că s a eliminat legătura dintre prețul gazului și prețul petrolului. Adică opțiunea aceasta geopolitică a Americii, în primul rând, a fost să creeze o piață globală a gazului și să crească. Sigur, creșterea ponderii tranzacțiilor pe piața sport, care înseamnă piața spot, înseamnă tranzacții pe termen foarte scurt. Se fac tranzacții și la 15 minute.

Stați puțin, unde se fac?

E un cazino?

Să se facă undeva pe o bursă, pe calculator. Sunt acolo traderri care licitează exact ca la bursă.

Speaker S 2

Care licitează exact ca pe Wall Street.

Andrei Mocearov: Vedeți, sunt împărțite asta niște hub-uri. Fiecare bursă e un hub unde gazul e distribuit de-acolo. Adică pui gazul Hub-ul acela. Da, asta e o operațiune dincolo de mișcarea fizică a gazului. E o operațiune de fapt fictivă, adică virtuală nu are în spate neapărat o mișcare fizică de gaz. Chiar chiar la la circuitul ăsta comercial. Adică poți să vinzi gaz și pe urmă îl răscuperi. Adică îl cumperi înapoi, vin și cumpere, adică faci niște tranzacții. Și, de altfel, cine urmărește treaba asta știe că numărul de tranzacții efectuate e mult mai mare decât numărul de tranzacții efective, fizice, de gaz sau de electricitate. Aici e o hartă luată din Le Monde Diplomatique, unde arată ce se întâmpla în 2020. De fapt, înainte de criza pe care o avem și în primul rând înainte de război. Și aici se vede acesta cu cu mov e gazul care vine din Rusia în Europa și altul e din Norvegia. Lichefiate este. PMP e reprezentat cu un mov cu săgeți care în interior este deschisă dacă nu sunt închise și se vede. Gazul se duce din America în Asia în special și vine și puțin în Europa și sigur aici Orientul Mijlociu, iarăși Australia alimentează Asia. Ce e important în schema asta? Că Uniunea Europeană, adică Europa, era alimentată în primul rând clasic, adică era în afara modei, era într un decalaj geopolitic, stătea pe conducte și pe gaz ieftin, pe contracte lungi. Nasol, nu? Da, e vorba de de un termen colocvial, dar e mai plastic, nu? Dar America era din ce în ce mai îngrijorată. Ce ne facem? Germania are gaz ieftin si sigur. Si aici se vede, de fapt, e un raport și niște scenarii, dar se vede că din 2010 GEO a crescut foarte mult ponderea lui. Aici sunt un proiect, care se află sub construcție. Și aici sunt trei scenarii. De cât e nevoie în viitor. Acum venim la la la o chestie întradevăr esențială din prezentarea mea. Cum funcționează piețele spot? Deci, pe de o parte, sigur că există fundamentele economice cerere și ofertă fizice, de electricitate și gaz. Dacă producția scade, dacă cererea crește și așa mai departe. Prețurile sunt generate o piață normală. Legea cererii și ofertei se vede în logic manual de economie. Dar există un cuvânt cheie „așteptări”. Pe care economiștii îl folosesc și sunt înspăimântați într un fel, pentru că din cauza așteptărilor fac multe erori în prognoze. Se spune că economiștii eșuează în prognoze. Știu pe urmă să explice ce s a întâmplat, de ce s a întâmplat, ce s a întâmplat, dar mai puțin să prevadă ce se va întâmpla. Și unul din motive sunt acestea așteptările care sunt create de emoții. Care pot fi naturale sau de dezinformare premeditată. În general, sunt șoc dacă se observă că vine o cometă care lovește Pământul, sigur e un șoc teribil. Dar ăla e real, se vede. Sunt niște oameni de știință care spun domne, cometa vine și ne lovește. Da, o să vină o cometă inventată. Cineva să zică domne, vine cometa, care de fapt nu vine, a fost un film, nu?

Da, exact. Exact. Vroiam să spun aici că e foarte interesant că nu există reglementare în zona aceasta a jurnalismului. Am scris un articol despre etica jurnalismului financiar. La un moment dat i au prins pe doi jurnaliști ce făceau? Erau prieteni și unul dintre ei, la un moment dat, scria foarte prost despre o companie. Acțiunile scădeau, prieteni, nu cumpăra acțiuni. După aceea începea să laude compania. Deci exact asta cu dezinformarea premeditată se petrecea în momentul în care lăuda compania. Acțiunile creșteau, prietenul vindea acțiunile, bineînțeles, făceau un profit, își împărțeau profitul acesta și banii. Adică, în momentul în care există o foarte mare volatilitate și nu există reglementare serioasă și oamenii nu sunt responsabili cu ceea ce scriu și ceea ce vorbesc, este extraordinar de ușor să produci asemenea emoții și să produci practic, cum să spun, dezechilibre foarte mari prin ceea ce spui și scrii, nu?

Bineînțeles. Si si acuma se vede de ce piețele spot importante la contractele pe termen lung nu se puteau crea aceste situațui sau foarte greu. Subliniez că contractele pe termen lung erau legate de prețul petrolului, dar o emoție creată acolo nu era preluată automat dacă era cu o întârziere. Si mai departe. Am intitulat aici un calup de slide-uri dezinformare și așteptări adică punctul meu de vedere că am avut de-a face și avem de-a face cu o criză a presei. Deci nu cu o criză a energiei fizice. Si chiar dacă mai ales după războiul din Ucraina, invazia Rusiei în Ucraina a apărut și o chestiune de energie fizică. O să vedem în continuare. Oricum, chiar dacă ar exista așa ceva, probabil că există. Într o anumită măsură, e imposibil de explicat de ce prețurile cresc de 10 15 ori. Adică poți să spui că a crescut 10 15 la sută, dar nu prețuri de neplătit. Nu, nu pot. Piețele normale nu pot produce prețuri, că se blochează tot.

Corect.

Deci. Practic.

Am explicat ca ne interesează foarte mult dezinformarea și așteptările. Vă referiți practic la reacția publicului.

Da, la reacția publicului și mai ales la reacția în primul rând a actorilor, a actorilor din piețele de energie. Eu am dat un exemplu, deci deja din toamna lui 2021 au apărut înaintea războiului din Ucraina. Prețurile au început să crească după vara lui 2021. În septembrie, au luat-o razna. Și au apărut tot felul de declarații la nivel politic. De exemplu. Fatih Birol, are este șeful, Agenției internaționale de Energie,. Asta e creeată din OECD. E un think tank neoliberal. Nu stiati acest mic detaliu. Adica acolo e un laborator de idei neoliberale.

Da, da, care par așa… progresiste.

Neoliberalism nu înseamnă privatizare, dereglementare, concurență, stabilitate. Că cineva, o prietenă din Canada, m-a întrebat dar noi nu folosim setul ăsta de valori. Si am trimis-o la un articol al lui Krugman pentrui Krugman vorbește în același ton. Ce zice Fatih Birol. Spune că noi credem, am pus exact din engleză, de unde sunt luate. Acesta era a dat un interviu în Financial Times la vremea respectivă și el spune că sunt elemente, indicii puternice că există o contracție foarte puternică a pieței de gaz, adică în sensul că cererea a crescut și oferta a scăzut și aceasta și aceasta e din cauza comportamentului Rusiei. Deci, pac, a atacat dintr o dată. Ce se întâmpla în perioada aia și spune, mă rog, că actualul deficit în depozitele din Europa este cauzat de ruși. Aici fac o mică paranteză. Rușii am spus că preferau contractele pe termen. Si la un moment dat au început să nu mai livreze, spuneau ei, „în orb”, adică pe piața spot. Adică, au spus noi livrăm numai comenzile ferme. Si Birol în interviul ăsta recunoaște că rușii onorau astea ferme, dar nu furnizau gaz pe conductă pe piața spot..

Dar de ce nu voiau? Pentru că eu înțeleg că piața spot avantaja cumva, că acolo se ia cumva prețul cel mai mare și atunci i-ar fi avantajat. De ce nu voiau să livreze pe conductă în sistem spot?

Piața spot? Poate produce chiar și prețuri negative.

A, era riscant.

Nu numai că era riscant. Da, ei erau deja pățiți într un fel. Dacă nu erau acoperiți de contractele pe termen. În ultimii 10 ani, deci înainte de criza asta, în Uniunea Europeană prețurile au fost foarte mici. Asta e, are și o poveste pe care nu o s o spun acuma. Noi am trăit 10 ani după criza financiară din 2008 -2009, într un mediu cu inflație mică sau deflație. Și poate cu altă ocazie am să povestesc de ce s a întâmplat asta atunci și de ce acum suntem pe dos cu inflație mare. Cert e că prețurile erau foarte jos. Dacă rușii n aveau contracte pe termen lung legate de petrol, pierdeau foarte mult din piața asta. Deci piața spot nu e bună. Repet, nu pentru ruși neapărat nu e bună pentru nimimeni, de fapt, care care vrea investiții și stabilitate pe termen lung. Pentru că piața spot e foarte volatilă. Există. Sigur că Qatarul este Qatar. Acum se discută iarăși, nu e de dat un exemplu, e tot un regim autoritar. Dar e un interviu cu ministrul de energie al Qatarului, în Financial Times acum o lună și el spune noi avem contracte pe termen lung cu Asia. Adică el ne spune europenilor: nu încercați să înlocuiți gazul rusesc cu gazul american, pentru că alea piața LNG e foarte volatilă, vapoarele se pot duce, pleca oamenii și așa mai departe. Și plus, subliniază acest lucru. Noi nu putem să investim în producția noastră de gaz dacă nu avem niște comenzi ferme pe 10-15 ani. Și acum a încheiat o un contract sigur, cu valoare mică cu Germania. De 15 ani. Sigur o valoare mult mai mică decât primeau Germania de la ruși. Dar vreau să spun că ami-a mai pus cineva întrebarea asta De ce rușii nu voiau piața spot. Probabil că Gazpromul, care are tot felul de intermediari, e prins în diverse speculații, Nu știm. Aici e opacitate. De exemplu, România importă de la Gazprom, prin doi intermediari,prin Cipru. E o nebunie, dar, în principiu, politica Gazprom a fost pe contracte lungi. Ca să poată avea un plan de investiții sigur. Interviul acesta e pe 12 ianuarie 2022. Brueghel, care e un think tank foarte apreciat, colaborează cu Uniunea Europeană. Directorul, fost directorul de la Comisia Europeană a făcut un studiu. Pe 27 ianuarie l-a publicat. Ei au trei scenarii. Una e că Rusia continuă să aprovizioneze la nivelele actuale. Asta se întâmpla în ianuarie, deci nivelurile actuale însemna că dădeau puțin mai puțin pentru că nu mai voiau pe piața spot să livreze, dar totuși onorau toate contractele. Și atunci spune că în aprilie depozitele vor fi pline.. Al doilea scenariu e scenariul deja rău. Rusia taie aprovizionarea. La începutul lui februarie. Și atunci, chiar și așa. Deci, taie complet, gazul rusesc sa opreste. Chiar și așa, în aprilie e suficient gazi. Și, în sfârșit, în cazul cel mai grav. Când se oprește și gazul rusesc. E o iarnă extrem de grea. Chiar și așa, e până la sfârșitul lunii martie. Deci nu exista absolut niciun motiv de panică, cum șeful agenției a spus că e o problemă. Deci s-a răspândit această dezinformare teribilă că va fi penurie, că nu va mai fi gaz. Și atuncea sigur că speculatorii au profitat foarte puternic. Concluzia e că nu e niciun pericol. Deci practic, lucru care nu s a întâmplat nici după război, Rusia nu a oprit complet furnizarea. Acuma iarăși e foarte interesant. Aici mi a plăcut ce a spus profesorul Jonathan Stern, are a fost purtătorul de cuvânt al Consiliului de EU-Russia Advidory Council, care a funcționat în 2011-2015. Uniunea Europeană pregătea al patrulea pachet de energie și atunci au discutat cu cu Gazpromul, să vadă cum se împacă. Si el spune: e foarte important să subliniem că actualul model al pieței de gaz european a produs aceste prețuri mari de energie. El îi răspunde lui Birol, șeful agenției, într-o scrisoare publicată în Financial Times Si uite ce spune: Ca participant la negocieri, îmi aduc aminte că luni de zile i-am ascultat pe ruși spunându-ne că abandonarea contractelor pe termen lung și schimbarea referinței petrolului către prețuri de piață sunt idei extrem de proaste. Și, adaugă profesorul englez și care a participat la negocieri, era angajat al unui grup al Comisiei Europene, că noi, adică Uniunea Europeană am desconsiderat complet aceste avertismente și am mers înainte cu crearea acelor burse de pe piață hab market hab. Și ne am mișcat de la contractele pe termen lung către prețurile pe piață. Și pe urmă spune din nou că alegerea europeană, opțiunea europeană afost aceasta si nu impusă de Rusia și spune că, bineînțeles, nu Gazprom a impus această optiune. Tot în perioada respectivă, pe 1 februarie apare un articol în Foreign Policy semnat de Jason Bordoff intitulat „Don’t Blame Putin for Europe’s Energy Crisis”, adică pentru aceste variații foarte mari sunt o caracteristică a programului de reformă și nu un accident imprevizibil.

Da.

Adică nu a fost o chestiune imprevizibilă. E pur și simplu o caracteristică. Deci modelul de gaz a fost proiectat să fie cât mai volatil, adică să ai prețuri foarte mari sau prețuri foarte mici. Asta a fost până în război. Sigur că sunt multe alte declarații. Pe scurt, înainte de război s-a indus ideea că va fi penurie din cauză că rușii nu pun gaz pe conductă. În realitate, nu a existat absolut niciun motiv de panică. Și specialiști care au participat la negocieri spun foarte clar: În primul rând că nu există niciun pericol. De altfel, Comisia Europeană are o agenție care evaluează riscul și agenția aia spus că nu e niciun risc să rămânem fără gaz până primăvara. Deci toată lumea a spus nu. Riscul e zero să rămânem fără gaz. Si 2. Toti au spus volatilitatea asta e cauzată de modelul care a fost opțiunea UE. Urmează acum o altă dezinformare care apare după război. Sigur că războiul e un șoc. De data asta nu putem spune că a inventat cineva războiul real pe teren și, din păcate, mor oameni. Uniunea Europeană ia o decizie, pe de o parte geopolitică, zic eu, la sugestia americană, să ceeze independență totală față de Rusia

Fără să aibă nimic pregătit. Adică trebuie să spunem și lucrul ăsta.

Sigur că da.

Rapid, așa, fără nici un fel de plasă de siguranță.

Adică toți specialiștii la vremea respectivă… Mi-aduc aminte că Financial Times a avut un articol foarte mare cu poze când a luat a calculat totul pe bucățele, cum poate fi înlocuit gazul rusesc și a ajuns la concluzia că nu se poate atât de repede. Adică că reducerea aceasta cu două treimi a energiei din Rusia în 2022 este complet nerealizabilă, decât dacă se reduce masiv consumul. Și în sfârșit Independența energetică în 2022 și.Deci asta e o opțiune, o opțiune geopolitică să iei gazdele americani, să bei whisky sau o opțiune. Eu nu fac o judecată de valoare asupra acestei opțiune. O altă opțiune este să impunem sancțiuni contra Rusiei pentru ca să o pedepsim, să nu mai ia bani de la noi și să întrețină războiul. Adică să oprim războiul. Dar opțiunea asta e opțiunea Uniunii Europene. Adică ce vreau să spun? Nu, nu Rusia a oprit gazul, ci Uniunea Europeană a decis să nu mai ia gaz din Rusia. Și tot acolo, în documentul ăsta e un document care apare în martie 2000 în Uniunea Europeană. Tot în documentul ăsta e scris că invazia Rusiei în Ucraina a rupt, a produs o puternică dezmembrarea piețelor globale și europene de energie. Sigur, Indirect, da. Dar de fapt direct e o opțiune, pe de-o parte geopolitică și opțiune de sancțiuni. Rusia, repet, La vremea respectivă nu oprise gazul. Și încă o dată repetă că trebuie să oprească dependența de gazul rusesc și dependența de importurile de combustibili fosii. Și în continuare se spune că Rusia a folosit ca o armă gazul. Si aici, repet, eu nu fac nici o judecată de valoare asupra războului din Ucraina. Tema noastră e alta. Dar ce vreau să remarc e lipsa de logică. Sigur, o dezinformare întotdeauna are această fisură logică. Deci, pe de o parte, Uniunea Europeană, în motive să zicem, justificate decide să nu mai ia gaze. Sau dintr o opțiune geopolitică. Și pe urmă acuză Rusia că îi nu dă gaz. Noaptea minții. Iată, aici am pus un un grafic care iarăși e luat din datele celuilalt. Eu nu am folosit nici o sursă rusească. Toate sursele pe care le am în prezentarea asta sunt surse occidentale și de încredere. Majoritatea sunt din Financial Times, rapoarte făcute de organizații internaționale, interviuri făcute de șefi de agenții și așa mai departe. Și aici e un titlu din Financial Times: Prețurile erau pe o tendință de creștere înainte de războiul din Ucraina. Acuma dacă asculți pe Biden, pe Macron, Ursula von Der Layen nu mai vorbesc. Orice ziar occidental pe care îl citești începe cu ideea că prețurile au crescut din cauza invaziei Ucrainei. Totuși, Financial Times a îndrăznit la un moment dat să scape acest titlu. Și aici se vede că prețurile cresc de la sfârșitul verii. Este tendința de creștere aici. Pentru ca să prindă creșterile astea de 15 ori nu se văd. Astea care au crescut de trei ori par par mici, dar de fapt si aici crescuseră foarte mult în septembrie 2000.

Si uitați-vă în octombrie și în ianuarie.

În octombrie iarăși. Nicio legătură cu invazia bruscă în ianuarie, când iarăși nicio legătură cu războiul. Dar deja începuseră crearea de panică: că e penurie care nu era.

Asta este foarte important să spunem. Deci, acolo, în ianuarie, de cum a început articolele, că e penurie, dă cum a crescut prețul spectaculos.

Și mai vreau să spun ceva în perioada asta, până în ianuarie, când s-a dat vina Gazprom puternic, exista o explicație revenirea după pandemie, dar revenirea după pandemie nu s-a consumat cu mult mai mult decât înainte de pandemie. Adică nu era nici un motiv să crească prețul. Mai mult decât atâta, dezinformarea asta a devenit aproape nostimă, ca să spun așa. Adică au fost puse în funcțiune tot felul de motive hilare. Unul din motive era că brazilienii au consumat mai mult aer condiționat și au electricitate pe gaz. Și atunci a crescut prețul LNG. Că a fost secetă în Norvegia, că n-a a bătut vântul. S-au spus o mulțime de chestii, adică a fost o campanie bine orchestrată. Sigur că multe din astea erau parțial adevărate. A fost puțină secetă, a bătut puțin mai puțin vântul, s-a folosit puțin aer condiționat, dar ele, repet, nu puteau sub nici o formă să producă creșterea asta uriașă. Acestea motive puteau duce la o variație mică, de 10-15%. Și în sfârșit, e un preț foarte mare aici, în aprilie. E șocul după război. Și aici tensiunile între Rusia și UE. Pachetul de sancțiuni. În august a fost un vârf peste 300, cel mai mare. De atunci tot scad și acuma a mai crescut puțin, a scăzut sub 100, acum a crescut chiar puțin. Prețurile pot fi și negative, pentru că volatilitatea asta e teribilă. Și din prețurile astea negative se câștigă acolo, pe piața financiară.

Da, pentru că dacă tu cumperi, când e ieftin și vinzi când e scump.

Dar pariurile hedge funds sunt faimoase în lume că fac pariu contra tendinței, și câștig. Ei și aici apare prețul de gaz. Dar aici e interesant că sunt mai multe hub-uri. Si aici nici una.

Astea sunt locuri în care oamenii fac tranzactii

Sunt burse unde se tranzacționează. Cele mai faimoase sunt cele olandeze. Și am aflat și eu acum de la Ursula. A luat o gura pe dinainte și a zis că deși acolo se tranzacționa foarte puțin, toate celelalte contracte, deci inclusiv pe cel lung, aveau ca referință TTF ul. Dar ce e important aici e că sunt foarte noi. Aici, în Belgia, prețul e mic, cel mai scump e in Cehia și destul de mare și în Olanda. Aici sunt prețurile gazului, nu lichid, gazul pe conducte. Și aici, în primul rând gazul rusesc. Și sigur că Ursula a zis că că rușii au manipulat piața. Cum puteau să manipuleze când ei nici nu mai prea livrează. Gazul s a redus cu 80 la sută. Dar au găsit unii din ei un ziarist, care a făcut un grafic. Deci el, el a venit cu graficul și l- au întrebat unii. Dar totuși nu înțelegem cum pot rușii să manipuleze, când de fapt acuma au o cantitate foarte mică pe care o dau Europei. Cantitatea aia așa mică, dacă o mișcă puțin pasă, produc așa ceva. Și el a spus da, bineînțeles, cum să nu. Și a făcut un grafic. Ce e mare lucru? Ce facem? Paul Krugman zicea Cei mai buni dintre noi puteam dovedi orice cu date. Deci un economist poate dovedi orice, primește o sarcină și se vede. A fost un scandal acuma de curând, legat de McKinsey mi se pare Franța unde au cumpărat niște economiști care au spus că nu știu ce să zic, că e invers, cum e în realitate. Și el a făcut un grafic acolo și a zis că da, ăsta i orizontal. Și pe urmă, deodată, curba e verticală, adică o variație foarte mică a cantității prețul poate să crească, deci. Graficul ăla e o joacă, o glumă, Bineînțeles că. Nu poți să le creezi. Astea nu sunt argumente științifice, ci pure speculații, chiar dacă sunt făcute de un jurnalist economic cunoscut.

Material publicat și pe Baricada România

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite