Preţioase amintiri festivaliere. Fine Arts Quartet, formaţie ce defineşte idealul suprem al cântului cameral...

Fine Arts Quartet

...al culturii, privind aspectul muzical stilistic; iar aceasta într-o preţioasă relaţie dintre muzicienii formaţiei cvartetului de coarde, în mod particular, şi cele câteva mari epoci ale culturii muzicale europene; repertoriul este vast, cuprinde creaţii din perioada clasicismului muzical vienez de mijloc de secol XVIII şi până spre deceniile de mijloc ale secolului trecut.

Tocmai pe această relaţie dintre fenomentul cultural-artistic personificat de membrii formaţiei Fine Arts Quartet – însoţiţi de această dată de pianistul Itamar Golan - şi programul de concert susţinut în cadrul seriei concertelor camerale ale Festivalului enescian, se axează însuşi aspectul special privind prezenţa formaţiei în Festival.

Au evoluat într-un bine-venit serial de concerte desfăşurate sub genericul Enescu şi contemporanii.        

Căci, în afara oricărei discuţii, Enescu este unul dintre creatorii care valorifică în mod cu totul captivant, moştenirea clasico-romantică a secolului al XIX-lea. Iar aceasta încă din primele sale opusuri scrise la vârsta de nici douăzeci de ani, în ultimii ani ai secolului.

Acelei perioade a studiilor sale petrecute la Paris, îi aparţine celebrul  Octuor - dublul cvartet de coarde, şi, de asemenea, Cvintetul cu pian în re major, fără număr de opus, lucrare ataşată climatului romantic al muzicii franceze a timpului. Cvintetul este organizat în cele partu părţi ale modelului clasic, cu partea a treia drept parte lentă, strucură diferită de cea în trei părţi preluată ulterior şi de Enescu de la Cesar Franck.

Impresionantă, în acest caz al unei creaţii timpurii, se dovedeşte a fi tocmai aspectul evolutiv quasi simfonic al dezvoltărilor tematice, aspect asimilat temeinic între-un gen dintre cele mai pretenţioase, cel al cvintetului cu pian, gen reluat mult mai târziu de Enescu, în perioada anilor de maturitate. 

Impresionantă s-a dovedit a fi fost, în concert, relaţia grupului corzilor cu partea pianului, o relaţie care a făcut posibilă atât evidenţierea timbrală în compania corzilor cât şi, pe de altă parte, structurarea unei omogenităţi de ansamblu. Se poate vorbi de o experienţă extinsă a cântului în ansamblu, o experienţă de zeci de ani care nu se desminte, cvartetul corzilor fiind organismal care arareori permite permutări ale membrilor formaţiei.

Programul a mai cuprins două lucrări care s-au situat în zone stilistice cu totul diferite cum este, pe de-o parte, primul dintre cele şase cvartete beethoveniene op.18, cel în fa major, şi pe de altă parte, primul Cvartet în do major, opus 49, de Dmitri Şostakovici; este o lucrare interbelică ce urmează celebrului, dramaticului opus care este Simfonia a 5-cea.

In schimb, primul cvartet se arată a fi un respiro scurt, situat între marile construcţii simfonice, o lucrare quasi miniaturală structurată în proporţii restrânse, în patru secţiuni-părţi, fiecare evidenţiind aspecte distincte ale unei dispoziţii stenice.

Tocmai aici rezidă marea artă a muzicienilor ansamblului, aceea de a evolua cu maximă eficienţă în zone stilistice dintre cele mai distincte. Căci cultura stilistică se dobândeşte în baza unei  extinse experienţe a cântului cameral; este experienţa susţinută cu pasiune, cu ştiinţă, cu credinţa conform căreia muzica de ansamblu ascute spiritul, înlesneşte buna comunicare.

Iar recitalul muzicienilor formaţiei Fine Arts Quartet, pianistul Itamar Golan în compania căruia au evoluat, a demonstrat exact acest lucru.