Presa germană: Europa văzută prin filtrul Mungiu

După decernarea Palme d’Or, mass-media germană nu discută aproape deloc dacă Fjord-ul lui Cristian Mungiu este un film frumos sau o producție bine realizată. Ci dacă Europa mai poate trăi cu propriile contradicții.

Cel mai prestigios trofeu cinematografic european i-a revenit de două ori lui Cristian Mungiu

O lectură a cronicilor germane dedicate premiilor celei de-a 79-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes scoate în evidență o veritabilă hartă a anxietăților europene proiectate prin producția care a plecat de pe Croazetă cu premiul suprem, Palme d’Or.

Alegerea juriului pentru Fjord-ul lui Cristian Mungiu generează o negociere a spaimelor ideologice ale Europei. Se vorbește, în ziarele din Germania, despre limitele toleranței liberale, se ridică o oglindă în fața disconfortului occidental față de estul continentului. Filmul cineastului român este tratat ca o scenă de confruntare între discursul woke și conservatorismul religios, iar cronicarii fac un pas înapoi, abținându-se de la a stabili care poziție este corectă sau, mai ales, morală.

Aproape toate articolele insistă obsesiv pe trăirea ambivalentă, pe disconfort și pe lipsa răspunsurilor simple. Creația cinematografică și tehnica lui Cristian Mungiu sunt aproape trecute cu vederea. Puține remarci se concentrează pe interpretare (iar acelea sunt, desigur, apreciative). Despre arta regizorului, reținem că, prin cadre largi, ”calme și transparente”, se ferește de la a împinge privirea, de a îndrepta spectatorul înspre una sau alta dintre tabere.

”Un prezent pretins modern”

La Berlin, Tageszeitung evocă, din titlu, ”Dreptul de a crede ceva greșit” și lasă întrebări fără răspuns, lucru mai puțin obișnuit pentru ziarul apropiat cercurilor ecologiste, care are, de regulă, păreri ferme: ”Cum se raportează o majoritate deschisă și tolerantă la minorități care nu sunt interesate decât într-o anumită măsură de această deschidere?”, când ”adulții (...) arată de ambele părți puțină toleranță pentru opinii diferite de ale lor”. Fjord, ”cel mai controversat film”, ”vorbește mai degrabă despre îndoială decât despre certitudini de neclintit”. E un risc pe care, spune TAZ, Mungiu și-l asumă. 

Cristian Mungiu, după câștigarea celui de-al doilea Palme d'Or, pentru filmul Fjord

”Prin regia sa sobră”, observă Süddeutsche Zeitung, Mungiu ”nu vrea în mod deliberat să ofere răspunsuri simple, ci provoacă spectatorul să-și pună la îndoială propriile convingeri, și măcar să le respecte pe ale celorlalți, chiar dacă nu coincid cu propriile valori”. Și, adaugă ziarul de stânga care apare la München, ”este o privire sumbră asupra unui prezent pretins modern, în care aproape nimeni nu mai privește dincolo de propriile prejudecăți°. Concluzia bavarezilor: ”Este pe deplin meritat”.

Excesele credinței și ale iluminismului

Filmul lui Mungiu a produs ecouri foarte diferite ideologic, de la stânga culturală până la presa religioasă și zona critică anti-woke. Domradio este platforma media al Arhidiecezei Catolice de Köln (Erzbistum Köln), una dintre cele mai mari structuri catolice din Germania și printre cele mai influente din Europa. Nu este o voce populistă, nici radical religioasă.A reacționat, cel mai probabil, pentru că, pe lângă Palme d’Or, printre celelalte patru premii obținute de Fjord se numără și cel acordat de juriul ecumenic, care a văzut filmul drept un avertisment puternic asupra pericolelor ”născute din excese ideologice”, nu doar în domeniul credinței, ci și în interiorul unei societăți iluminate, unde și procedurile statului sau ale societății civile, în cazul dat, cele din Norvegia, ”pot fi pervertite când sunt reduse la simple reguli”. Mungiu explorează ”limitele societății liberale” și o face, mai observă Domradio, cu ”mare abilitate narativă”.

Reacțiile exagerate alimentează fundamentaliștii

Analiza apărută pe site-ul Telepolis, una dintre cele mai vechi publicații online germane, evocă tradiționalul ”teritoriu cinematografic al lui Cristian Mungiu: ciocnirea dintre credințe, etnii, sisteme ideologice de referință, valori culturale și bariere identitare. Și toate acestea străbătute de o ironie amară și tăioasă”. Regizorul român ”pune pe același plan ideologia woke și fanatismul religios, fără să dea dreptate vreuneia dintre tabere”. Dar, notează site-ul care găzduiește dezbateri despre politică, societate sau cultură digitală, Fjord ”arată cum reacțiile exagerate ale statului alimentează propaganda religioasă”, cum ”autoritățile, prin reacția lor exagerată, oferă fundamentaliștilor o scenă publică”.

Sebastian Stan actorul româno-american care a obținut în 2025 Globul de Aur la Hollywood

Filmul ”își extrage forța din disconfortul pe care îl provoacă”, este ”provocator și curajos”, ”nu oferă nici rețete, nici consolări”, ci ”ne contestă propriile convingeri”. Este despre o Europă ”în care ciocnirea culturilor se află în centrul dezbaterii, și în care, simultan, se dezvoltă o luptă pentru controlul narațiunii politice și sociale” și unde ”cancerul fundamentalismelor devorează totul”.

”Mungiu nu lasă lucrurile să se liniștească”, mai scrie Telepolis, și enumeră ”dialectica dintre toleranța religioasă și secularismul liberal occidental (...) dintre atavismele evanghelice și progresismul puritan al țărilor nordice”. În rezumat, ”două ideologii totalitare, două viziuni intolerante asupra lumii se luptă între ele.”

Fjord este un film inconfortabil, care ironizează atât progresismul hiper-birocratic occidental, cât și fundamentalismul religios est-european, este opinia ziarului liberal berlinez Tagesspiegel, sub titlul ”Uneori, cinematografia are voie să fie și puțin enervantă”. Mungiu nu propune identificarea cu vreuna din tabere: nici cu ”norvegienii progresiști, cu standardele lor morale hiper-birocratizate”, nici cu ”evangheliştii excentrici din Transilvania”, cărora le spune, la un moment dat, ”gloată evanghelistă din hinterlandul est-european”. Cotidianul observă ”o ușoară ironie mușcătoare, care poate fi interpretată însă și ca satiră” și ”înțepătură malițioasă”, cum ar fi o întrebare-clișeu a ultimelor decenii: ”Sunt acești est-europeni, până la urmă, integrabili în bastionul nostru liberal al valorilor vest-europene?”.

Înainte de Fjord, Renate Reinsve a mai jucat alături de Sebastian Stan în A Different Man

”Fronturile din Fjord sunt înghețate”

Der Spiegel, cea mai citită revistă germană, este convinsă că se știa de mult că Fjord-ul lui Mungiu va termina undeva sus ediția 2026 a Festivalului de la Cannes, la fel ca Minotaurul lui Andrei Zviaghințev. Cronica publicată în ediția electronică a săptămânalului regretă, se face purtătorul de cuvânt al nostalgicilor, care resimt absența marilor producții și, mai ales, a vedetelor hollywoodiene. 

Bayerischer Rundfunk, radioteleviziunea publică din landul Bavaria, este de părere că Festivalul de la Cannes 2026 a unit arta și politica și notează: Fjord este ”despre obtuzitate birocratică și fanatism religios (...) o pledoarie pentru mai multă empatie și mai multă toleranță, și pentru mai puțin fundamentalism”.

Dincolo de Alpi, în Elveția, publicația conservatoare de limbă germană Neue Zürcher Zeitung constată că ”Mungiu nu își asumă un verdict” dar conchide: ”Frumusețea rece a peisajului nordic lasă să se înțeleagă că fronturile sunt înghețate”.Poate că adevăratul merit al lui Mungiu nu este unul cinematografic, ci că obligă fiecare tabără să se dea de gol sau chiar să se trădeze, prin felul în care reacționează la film. Cine știe cum va fi în sălile de cinematograf, cum se vor poziționa spectatorii, dar acum, în prima zi de luni după decernarea Palme d’Or, la cald, aproape fiecare articol ajunge, inevitabil, să vorbească destul de mult despre semnatarii textelor și despre Europa acestora.

Cristian Ștefănescu - DW